Pentru ca in curand imi va aparea pe lume copila, tot trag cu urechea la ce fac ori au facut unii parinti cu progeniturile lor. Si ma refer acum la cum iti protejezi ori nu bebeul cand e extrem de mic, impotriva virusilor-germenilor-microbilor, recte bolilor.
Am auzit ca unii parinti nu-si scot primele zile-saptamani pruncul din casa. Il tin intr-un mediu mai steril ca o sala de operatie, nu primesc oaspeti, ii ozoneaza aerul, il impacheteaza in (…citeste tot articolul)
Expresia asta e “opera” unui sado-masochist ori a unui tampit. Din nefericire o cunoastem mai toti. Si tot din nefericire inca nu a intrat la categoria “expresii arhaice”. Si nici nu va intra prea curant. Va ramane in constiinta poporului roman la fel ca Miorita, trascaul din pufoaica, sucul la Tec, statul la coada ori bataia pentru apa sfintita.
Cu ceva zile in urma s-a intamplat ceva. Intr-o piata de undeva, din Sudul Romaniei. Un domn si-a injunghiat sotia. Care-l parasise. Nimic anormal pana aici. In fiecare zi exista domni care-si injunghie sotiile. Si nu numai la noi. Altii, de peste Ocean sa zicem, sint chiar mai evoluati. Isi impusca in cap sotia, copiii, colegii, apoi se sinucid. Domnul de care va vorbesc s-a multumit cu-cutitarea sotiei, nu a incercat sa se sinucida ca doar nu-i bou.
Actiunea respectiva s-a petrecut in fata copilului lor. Pentru ca, nu-i asa, cand un bou face ceva nu se (…citeste tot articolul)
Randurile urmatoare vor contine si niscaiva exagerari.
Ma ucid, aproape la propriu, unele produse promovate drept super, extra, minune, best of, mumu, gheghe. Numele produsului nu are pur si simplu nicio legatura cu ceea ce poate sa faca. Ba dimpotriva.
Io de multi ani ma barbieresc cu Gillette Sensor. Si mi-e bine, cu mici incidente. Mai tai un cos, un mic semn, mai sare un pic de sange, da-mi trece si supravietuiesc. In mare e ok, nu am nevoie sa primesc sange la urgenta. Uite insa ca mi s-au terminat rezervele de Gilette. Sotia era intr-un magazin, la cumparaturi. Ia si mie, te rog, niste rezerve. Nu au Gilette. Ce au? Pai au mai multe feluri de lame Bic. De-alea de plastic. Aha. Ce feluri? Pai asa asa asa si Confort. Opa! Confort? Pai inseamna ca-s bune. Ia-mi una de-aia, tre sa ma barbieresc ca am o intalnirea importanta si tre sa fiu gigea.
Si-mi ia lama Bic Comfort. Intalnirea era ieri. Ma prezint la chiuveta, ud bine (…citeste tot articolul)
Frig, viscol, zapada, troiene, nameti, ger, zloata, fulgi, vant, inghet, tremurat, muci, guturai, nori, febra, medicamente, patinaj sint cam 83% din cuvintele pe care le-am folosit in ultimele luni. Cu restul procentelor ma descurc ca sa traiesc. Traiesc e un fel de-a spune. Redus la statutul de suport pentru nameti si victima permanenta a vremurilor aspre pe care le traim, regresez, ma intorc in timp, am uniforma scolara, camasa si pantalonasi calcate bine de mama, pieptanat cu carare intr-o parte, ma asez in bancuta, randul 2 de la geam, iau penarul din ghiozdan, scot cu grija stiloul chinezesc, ii sterg penitza pe sugativa si incep sa scriu o compunere.
Imi place primavara pentru ca: (…citeste tot articolul)
E un fel de teoria chibritului – pe care oricum nu am inteles-o niciodata dar cred ca tocmai asta-i ideea, ce-i ceva de neinteles. Dar o sa incerc sa ma fac inteles de voi, desi randurile urmatoare o sa fie mai mult o dezbatere intre mine si mine, ca sa-mi clarific anumite chestiuni.
De ce dau eu bacsis? Prin definitia de la DEX, bacsisul e o suma de bani data peste plata cuvenita pentru a castiga bunavointa ori protectia cuiva. Ok, sa nu-i spunem bacsis, sa-i zicem ciubuc. DEX-ul ne da in acest caz o definitie mai nasoala: avantaj ori castig ilicit.
Booooon. De ce am eu nevoie de protectia ori bunavointa frizerului-chelnerului-spalatorului de masini-vanzatorului?! Mi-e frica de ei? Ca ce? Ca ma tunde chiulg-murdareste masina – scuipa in mancare? Oricum (…citeste tot articolul)
Si pentru ca ne place extrem de mult sa tragem cu uochiu in curtea vecinului, am spionat nitel pentru voi si pentru mine in recent incheiata calatorie de cautare internationala a caruciorului pentru bebeu. Cautare soldata cu un esec lamentabil, noi si bebeul sa fim sanatosi!
Noi nu prea avem autostrazi si nici n-o sa prea avem. Ei au pe deasupra autostrazilor pasaje pentru animale salbatice. Asa cum ati citit. In locurile cu padure de-a stanga si de-a dreapta, autostrada trece pe sub un pasaj lat cat o sosea, dar pe care e pamant, iarba, copaci. Un fel de pasaj salbatic, pentru animale la fel de salbatice. Astfel nu risti sa te trezesti cu un corn de cerb in pept. Nici nu prea ai cum la ei, ca pe marginea autostrazii sint garduri zdravene unde-i cazul. Si telefoane de urgenta. Si spatii de servicii. Si amenajari peisagistice. Si restaurante pe deasupra autostrazilor. Ma rog, te plictisesti de atata civilizatie.
Cam cata lumina NU avem noi pe autostrazi, atata au ei. Adica da, autostrazile lor – din Luxemburg cel putin - sint luminate. Aproape integral, inclusiv in afara localitatilor.
Cladirile lor vechi si foarte vechi arata a cladiri vechi doar pentru ca arhitectura e veche. Si mai vezi pe ele cate o (…citeste tot articolul)
Parea o dimineata ca oricare alta. Deosebita doar prin faptul ca era o dimineata in Luxemburg. Deci minunata. Si era soare, liniste si pace. Descopeream in sfarsit orasul, la pas. Nu am apucat sa fim invaluiti de farmecul batranului burg, ca vedem o masina de pompieri. Urmata de o ambulanta. Silentioase, fara sirene si scandal, cele doua masini au cotit-o pe o straduta. In plin centrul orasului, la vreo 200 de metri de palatul ducal. Opa, ceva se intampla… Sa le urmarim. Cotim si noi pe straduta si uite ce am vazut: (…citeste tot articolul)
Tre sa va spun ca scopul oficial al acestui “maraton” a fost achizitionare unui carucior pentru bebeu. Ca ne-am cam enervat din cauza preturilor mari din Romania. Nu ne-a iesit. Alea misto sint scumpe rau si pe aici. Dar cautarile ne-au dus si la Metz. Oras despre care auzisem numai si numai lucruri bune.
Centru universitar cu greutate, citadela istorica veche, cladiri de exceptie si atmosfera placuta. Ei bine, dupa ce m-am fatzait pe acolo cateva ore, (…citeste tot articolul)
Trier e genul de orasel despre care nu auzi, nu intentionezi sa-l vizitezi pentru ca sint mult mai multe citadele care ”trebuie” bifate” pe harta calatoriilor personale, deci cel mai probabil nu vei ajunge acolo daca nu te impinge cineva de la spate.
Mai oameni buni, Tier e fa-bu-los!!! Primele 15 minute petrecute in Bruxelles m-au facut sa-mi soptesc in barba “nu-mi place…” Dupa 16 secunde in Trier am exclamat: E minunat!
Imediat cum parasesti Luxemburgul si intri in Germania, parasesti autostrada. Si o iei la dreapta, pe un drumeag ce taie voios o padurice. Drum bun, nemtesc, umbrit de (…citeste tot articolul)
Data stelara: ieri, desi io va scriu azi. Stelara pentru ca m-am trezit la 4 dimineata, ora la care juma din oameni dorm iar cealalta jumate nu s-au culcat. Noi (care nu sintem pusi la socoteala) ne-am trezit, la 4 dimineata ideile si faptele pur si simplu nu se leaga intre ele.
5.36 – coboram in fata blocului, ne astepta taxiul. Taximetristul nervos:
- Ati intarziat 6 minute, acum plecam.
Mi-a venit sa-l ucid cu mainile goale, cum adica pleca?! De ce sa (…citeste tot articolul)
