Aoleu, tetinele alea. Eu aveam un biberon preferat. Am tinut cu dintii de el (la propriu) pana pe la 3-4 ani cand mi l-a furat cocosul si s-a luptat cu el prin tot praful curtii )
Dar de jucarii iti amintesti ? Eternul calut de lemn cu roate pe care-l trageam de sfoara ? Papusile din carpe ? (ok, alea erau la mine, sper ca nu si la tine).
Am avut totusi o viata frumoasa, Dono. Noi astia, din perioada comunista. Pentru ca stiam ce inseamna sa ne jucam in aer liber. Citeam, ne jucam de-a v-ati ascunselea si fotbal, socializam in realitate…

neata buna!
pt mine e distractiv sa aud cum a evoluat tehnologia in materie in “ingrijire bebelusi”;citesc si ma minunez

iti inchipui dono, ce ziceau parintii nostri cand se pierdeau in ochii nostri? ai dracu astia, au tetina, noi sugeam direct din sticla…pudra de talc…noi eram doar spalati..etc…ca sa nu mai zic..ce ce ziceau parintii parintilor…si tot asa..asta ca sa nu ma duc in partea cealalta…ce-ar zice copilul copilului meu copilului sau…ca ma ia capu’
cat despre copilaria mea…fu plina de jucarii.basculanta de plastic, tricicleta si multe alte jucarii chinezesti….

‘neata ! Multe mi-a povestit si mie mama despre cum ma ingrijea cand eram mica, dar pentru un singur lucru chiar o felicit : n-am auzit-o sa-mi spuna ca mi-ar fi un pampon rosu la carucior, sa nu ma deochi . Tin minte ca mai vedeam copii mici, in carucior, cu cate un pampon mare cat o lubenita si cu mamici tare mandre de cat au cusut la el!

Neatza.
La mine cica n-a fost bun laptele mamei, ca nu ma saturam cu el.
Si mi-a povestit tata ca primeam lapte cu faina de orez, dintr-o sticla de aia de 500 ml, evident cu tetina in varf. Si-mi tineam singura sticla. Si, cand terminam de mancat, sticla imi cadea intr-o parte, si capul se lasa in somn in partea cealalta
Nu degeaba aveam porecla ‘ciot’ cand eram mica

ce precoce erai sburlitule…la 2-3 anisori..deja cornete si minge de 35….si la de la 7 ani cu ce te jucai? ;;)

trenuleeeeeet! Cat mi-am dorit unu… Si am primit ceva produs romanesc, de-i sareau capacele si sinele. Carutas cu baterii nu cunosc ce este.

Apropos, fiica-mea va primi un super trenulet, cu care se va juca taticul ei infantil.

@dono era un nene cu minunata lui caruta si cal…si apasai pe un buton si calul dadea mecanic din picioare..nenea misca mana..rotile se invarteau si caruta mergea… asa imi aduc aminte…pana sa mi-o strice un vecin…
@sb si vecina ce era..daca tu erai si mama si tata?

Sofocle dragule, vezi tu ce usor se interpreteaza vorbele? Ma jucam de-a mama si de-a tata cu o vecina, astfel: ea era mai mare cu un an decat mine si se juca impreuna cu un vecin mai mare si el. Pe mine ma trimiteau sa stau la coada la pepsi

Vecina arata ca Mihaela (aia de la 8 fara 10) deci nu putea servi decat pepsic. Noi astilalti (ca erau mai multe vecine si deci, mai multi pliznoti ca mine) beam sirop de ne crapa capul

@sb eu cred ca te jucai de-a nell cobar )

Nici io n-aveam habar, da’ taceam malc. Credeam ca-i tot o chestie de Bucuresti, ca pepsi si carutasu electric.

Dono, ce spun ramane intre noi: nu era bre nici un carutas electric in bucale. Pe Sofocle sigur l-au crescut pe un munte, pe undeva pe la temple si l-au pacalit ca era in orasul asta. De fapt, io cred ca Sofocle e de pe Cripton iar colegul lui de nell cobar era superman

Ehe, a spalat saraca mama la mine la scutece de bumbac pana a ametit (si acum are mania sa frece albiturile pana chiar ies mai albe decat erau ). Primul lucru cand s-a nascut fratele meu tata a cumparat o masina de spalat, a zis ca nu mai suporta s-o vada frecand la scutece.

Ce-mi amitesc cu drag sunt discurile cu povesti…eee…le stiam pe de rost si le povesteam impreuna cu povestitorul. Cand se termina o parte trageam de tata pana-l ameteam sa intoarca discul in picap sa aud si restul. Le mai am si acum, tin la ele ca la ochii din cap.

Dragose, am revazut cu drag desenele cu Mihaela – mi-am revazut vecina dar si costumul de greiere in care am prestat la serbare.

PS – mai stie cineva cum se numesc acele cuvinte care citite invers, inseamna acelasi lucru? – Ex.: capac, coc

‘neatza! Hai ca nu prea am timp sa stau la discutii cu voi. Cat ma uit eu la niste diafilme cautati voi rotile de la masinutele mele de plastic?

Diafilme, daaaaaa, bravos Marius.

Palindrom?

Imi amintesc cu drag de perioada copilariei. Doamen ce frumos era. Nu mai stiu jocurile, erau multe….dar tin minte cand mi-a adus mie tata primul joc din Rusia, ala tip nintendo, de il legai la televizor si puneai casete. Mama, cum erau pe atunci jocurile!:))

Elasticul, quick, brifcor, un suc dintr-un soi de fructe de padure care se bea la pahar pe la 3 Brazi, discuri cu povesti, copertile de caiete spalate cu detergent in fiecare septembrie, pufarine, cavit, sirop concentrat, bomboane cubaneze, baton cu mac pe el, prajiturile cu vanilie care se gaseau iarna la tonetele de inghetata

Cu L, cu L. HALVA (mi-e o pofta de o sa merg cracanat)

erata* e sigur nu sigura..ca nu0mi schimbai sexu’.. nici macar pentru sb..care numa gandul la Ça Va ii e

Ça Va, Ça Va Rinne =)))))))))))))))))

Reiau, pentru coerenta: Bre Dono, aveam in plus LIPSA asa zisei cunoasteri

Joa, iti multumesc1 nu fusesem atent! Multam’, tango!

Bre, cum ar fi sa ne crestem copiii ca-cum am crescut noi? Daca fac asta ma cred vecinii amish. Da’ tot ii pun discurile cu povesti.

Da io tot nu fierb scutece. Ce tare ar fi sa fierb pampersii…

bre..mi-e pofta de-o socata de casa..

mie de Bem-Bem.

Dragose, io cred ca sintem surori intr-un fel. Am scris fara sa vad ce scrisesesi tu

=)))))))))))))))))))))))))

@sb sora 13..poate.. ca daca deviezi dau cu biciul fermecat

Sora 13, sora 13 ca nu vreau cu biciul =))))))))))))

Bre, da’ hai sa vorbim de cum aratau intalnirile noastre de pe vremea aia. Iar aci ma refer la intalnirile cu sexul opus

Corina, zi sincer unde ai facut gradinita!? Ca si io am o poveste asemanatoare

Aloha
ce s-a intamplat cu “uochi”? ma ref la baneru’ ala)
si cine sunt omuletii bizari?
:-s

Bludi, omuletii sint smiley-uri. Blogu asta-i de zambit, distrat, simtit bine. A trecut vremea uochilor, intram intr-o noua etapa a vietii.

@sburlea In Bucuresti, gradinita 123. Hehe, era serioasa treaba ne-am tinut sus si tare cam 4 ani ca noi cand om fi mari ne casatorim!

Eu salutam respectuos fiecare femeie care trecea pe strada prin fata curtii mele cu “saru’mana” si fiecare barbat cu “buna ziua”. Ma stia tot cartierul!

Ioooooooi, hinta polinta, cum am putut s-o uit ??? Ne-o prinsese tata (bunicu) de vita de vie. Eeeeee, frumoase amintiri
Si-mi amintesc de caietul pentru vacanta. Ne punea invatatoare stampile in diverse forme pe foi si noi trebuia sa le coloram cat mai artistic )

Gata, ma dor dintii: mi-am amintit de creioanele alea cu guma roz la capat, ce le rontaiam in ore. Rupeam si invelisul de metal. Ce gust rau avea ))

@Dono … hmmm, pai na, bunica mea (din partea tatalui) era rusoaica din Kastrama. A venit in Romania la studii si s-a cunoscut cu bunicu’ si na, mai departe stii si tu ce se intampla:). Si amrude in Rusia. Si da, ma cheama Vladimir din dorinta ei!:)

Ia ui’ ce nebunie aci… Iar trecurati de 69 dar macar s-a pus problema de casatorie, nu? Tot e ceva
Bre, eu nu imi amintesc detaliile decat din ce spuneti voi aici. Cutia cu amintiri vechi este bine inchisa si se deschide doar cand citesc despre ea. Inclusiv de Nell CObar mi-am amintit foarte clar insa nu mai stiam cine este. Dar am aflat.
Whatever…fuse si se duse.

suntem o generatie de parinti frustrati care incearca – si uneori, chiar reusesc! – sa le ofere propriilor purtatori de gene pe mai departe, tot ceea ce n-au avut ei in copilarie! Tzocii din ziua de astazi au tot ceea ce le pofteste corduletzul: canale TV cu desene animate in prostie – fata de 1.30 h sambata din care 30 min. cu Viorica Bucur; cele mai misto plushuri versus papusi din carpa cu parul de la papushoi- adica porumb (pe bune va zic io!); carti de coloraa mishto versus ce aveam noi; ponei de calarit versus ca;lutzul de lemn etc. Este normal! Nici nu vreau altfel! Habar n-aveti cum imi retraiesc copilaria si cum se bucura inima-n mina cand o vad pe fie-mea cum se tine de drept pe spinarea unui ponei necajit de soarta-i amara! Parca a facut-o ma-sa direct pe sa! Nu conteaza cate parale imi sar din buzunar pentru juma’ de ora de calarit penmtru fie-mea, cand o vad cat este de fericita! Apropo nu stie cineva de unde gasesc un costum de calarie pentru junioare de 7 – 8 ani!??? Deja am rupt din bugetul familiei cca 2 milioane da’ am vazut pe net ca numai toca (adicatalea casca speciala de calarie) costa 145 de lei noi si mi-e groaza….

Aoleu, se confirma!
La revedere (

Bun venit, Silviu, sa-ti traiasca junioara!

eu aveam un ratoi super jmecher care daca dadeai din palme incepea sa cante si sa’i lumineze uochiii
inca il mai am la pastrat ca n’am vrut sa’l arunc…a fost jucaria coplariei mele

Stop verde ! Cine a uitat sa-si bage o frunza in chi…buzunar?

eu am baut lapte praf Robebi care ai mei mi-l preparau pe fierul de calcat. fierul de calcat il puneau intr-un suport cu talpa in sus, apoi cablul in priza si in cateva minute fierbea apa noaptea ca sa-mi poata prepara laptele
ce vremuri……..si am crescut mare

eu am fost crescuta cu lapte de ..capra,poate de aia sunt asa tacanita..
apoi,pe la vreo 2 ani,ca sa nu mai urlu,bunicul meu mi-a inmuiat o carpa in tuica si apoi in zahar si mi-a dat-o sa o mozolesc..poate de aia sunt imuna acum la tarii..
mama mi-a povestit ca ma infasa asa de strans in scutecul ala dreptunghiular si imi strangea genunchii bine ca sa nu fiu cracacata…
despre fimiu…ce pudra? ce pampers? ulei fiert si racit,scutece fierte si prespalate,etc,etc..ce biberoane speciale? sticla ramasa de la pepsi si tetina gaurita cu acul.
sunt multe de spus,nu am timp…amintiri,amintiri.