Anormalitatea gesturilor frumoase
Mi se pare curios faptul ca nu prea stiu cum sa incep scrierea de azi. Si asta spune multe. Vreau sa va vorbesc despre gesturi frumoase, facute de necunoscuti. Sau aproape necunoscuti. Si e ca si cum as scrie despre caderea unui meteorit.
Gesturile frumoase au iesit din normalitatea noastra. Viata ni s-a schimbat. Percepem drept normale mojiciile, nesimtirea, indiferenta, rautatea. Ne calim, sintem tot mai pregatiti pentru asa ceva. Fiinta umana isi dezvolta mai degraba sistemele defensive, decat receptorii pentru lucruri bune.
Un gest de bunavointa venit de nicaieri, o mana de ajutor intinsa de unde te astepti mai putin ori pur si simplu un zambet venit de la un necunoscut ne pot lua total prin surprindere. Sintem mult mai pregatiti pentru o injuratura, o insulta, un branci, o flegma. Peste toate astea am invatat sa trecem.
Bunatatea e normala doar atunci cand vine de la ”ai nostri”. Prieteni ori rude. Cercul de incredere. In rest fiecare cu pizda ma’sii, cu lupta lui pentru supravietuire, cu crucea lui de purtat. “Oameni de treaba” au ajuns cei care-si vad de ale lor si nu se baga in ale tale.
Am avut marele noroc in ultima vreme se beneficiez de gesturi…anormale. Gesturi mici, ce mi-au picurat miere in suflet, mi-au pus un zambet maaare pe figura. Dar, precum va spuneam, m-au descumpanit.
Tiganu’. V-am mai povestit despre el. Are o butica langa institutia unde prestez. I se spune Tiganu’ pentru ca-i cam negricios. Dar e un lord. E omul care are un cuvant bun pentru fiecare client, un zambet pentru oricine intra in butica lui. Si nu numai atat. Intr-o buna zi in care am luat ceva maruntisuri, il vad (dupa ce-mi da restul) ca apuca o piersica mare si frumoasa, mi-o intinde si spune: Pentru sotia dumneavoastra.
Fulgerul de ma lovea nu as fi fost atat de surprins. De ce, de unde, cum, care-i treaba?! Vanzatorii de azi uita cel mai adesea sa-ti dea restul…. Nu, el imi oferea o piersica pentru sotia. Am apucat-o cu o mana tremuranda si am scapat printre buze un multumesc sovailenic.
La frizerie. V-am povestit despre tunsul de alaltaieri. Nu v-am spus surpriza de la final. Merg la receptie sa platesc, acolo erau patronii. Iar patroana imi spune: Degeaba scoateti bani, nu o sa-i primim. Nu azi. Am ridicat spranceana, am intrebat de ce. Pentru ca nu vreau sa va iau banii azi. Cum am reactionat? Am insistat totusi sa platesc. Nici acum nu-mi vine a crede ca gestul nu urmarea ceva. Marketing. Desi ma tund acolo de 2 ani. Totusi de ce? Vedeti, intrebarile persista, indoiala ramane. E posibil sa fi fost doar o dorinta a patroanei de a oferi ceva dezinteresat?!
Batranul gras. In trafic. Pe sensul opus, un batran gras astepta intr-o dacie veche sa-mi taie banda si sa intre pe o straduta laterala. Nu stiu de cand astepta acolo. Poate ca din 1977, din ziua in care-si cumparase masina. Nimeni nu-l lasa sa vireze. I-am vazut pe cei din fata mea cum trec unul dupa celalalt, ignorand semnalizatorul lui disperat ce incerca sa agata un spatiu de trecere. Am oprit eu, l-am poftit sa treaca. A fost atat de surprins incat nu a trecut si se uita mirat la mine. I-am mai facut o data semn. Fata i s-a luminat, a zambit larg, si-a lipit palma de buze si mi-a trimis prin parbrizul batranei dacii cea mai mare bezea ce am primit-o vreodata.
Mi-a picat atat de bine bezeaua aia incat am zambit toata ziua amintindu-mi de ea.
Doamna de Fier. Alaltaieri a fost la mine. Din nou a muncit de la 8 dimineata pana la 22.30. Dupa ce a plecat, sotia a intrat in dormitor. Si o aud pufnind in ras. Vine si-mi zice: hai sa vezi ce a facut Doamna. Intru in dormitor si ce vad?!
Pe perna fiecaruia erau pusa cu grija sticla lui cu apa. Noi, ca batranii, avem la capul patului cate o sticla de apa-ca poate ne-o fi sete noaptea. Sotia minerala, io plata. Eh, ce s-a gandit Doamna de Fier dupa 14,5 ore de munca. A luat binisor sticlele, le-a pus pe perna si le-a acoperit cu plapuma pana la jumatate. Ca si cum acolo am fi fost noi, si ne-a invelit cu grija, pana sub barbie. Am adormit zambind.
Daca ati avut parte de asemenea gesturi – desi e atat de putin probabil – lasati-le aici. Sa ne bucuram impreuna. Si poate daca vom vedea ca nu sint chiar atat de rare, nu le vom mai considera iesite din comun.
Primul? Buna dimineata Dono!
NEATA !PRIMA?In lunga mea viata nu am avut parte de gesturi frumoase in tara dar in afara tarii da.
Buna dimineata!
In comunitatile mai mici ai parte de mai multe gesturi frumoase; oamenii se cunosc unii pe altii, se ajuta, isi zambesc, vorbesc frumos; eu am parte zilnic de gesturi frumoase din partea semenilor; consider un gest frumos si atunci cand copiii, la scoala, imi zambesc pe holuri, chiar daca nu le sunt profesoara; si cand vanzatorii din piata vorbesc cu mine, de parca ma stiu de cand lumea; da’ eu cred ca daca vrem gesturi frumoase trebuie sa facem si noi gesturi frumoase.
Sys, ideal ar fi sa facem gesturi frumoase fara sa asteptam gesturi frumoase.
Acum imi povesteste o colega ce care 1.50 si 40 de kile ca ieri a cazut in fata ei un batran, pe linia de tramvai. S-a lovit rau, sangele ii siroia in cap, arcada, nas.
S-a chinuit singura sa-l traga de pe linia de tramvai, pentru ca nimeni nu o ajuta. Si spune ca era plin de barbati care doar prieau ori treceau indiferenti.
neata…chiar daca e pranz….tocmai mi-am dat seama cat de rau o ducem cu gesturile frumoase, pt ca ieri mi s-a parut un gest frumos faptul ca o casiera de la supermarket mi-a zambit.in rest, nu prea am avut parte de gesturi frumoase. e trist
Asa este Dono, geasturile frumoase, marunte, in zilele noastre destul de pacatoase, in care fiecare se lupta pentru existenta, au devenit tot mai putine, aproape de anormalitate. Un simplu zambet din inima, un salut amical, cedarea locului unui batran sau o femeie pe scaun, micile gesturi de politete in general sau grija fata de semeni, fie ei si necunoscuti,toate astea, fac sa-ti insenineze ziua. Zilele trecute, am surprins o scena care m-a emotionat: doi batranei,tinandu-se de mana in parc, privind cu simpatie doi adolescenti care de asemenea, se tineau de mana, indragostiti. Tinerii si-au incrucisat privirile cu batraneii si desi nu-i cunosteau, i-au salutat zambind. Batranii le-au raspuns tinerilor la salut, zambindu-le cald, oarecum complice, cu nostalgie in priviri. Daca dorim din partea semenilor nostri gesturi frumoase, trebuie sa oferim si noi gesturi frumoase tuturor. Un gest frumos catre semenul nostru, este un semn al aprecierii noastre catre acela, un semn de politete si de ce nu, un semn al dragostei ce le-o purtam oamenilor in general. Felicitari pentru acest articol Dono!
Doi oameni de senzatie ne-au sunat intr-o seara, rugandu-ne sa coboram putin pana in fata blocului. Venisera de la mosie si ne-au oferit multe legume perfecte, cu gust romanesc.
Doamna noastra de fier a venit intr-o buna dimineata cu a ei fetita. Copilul ne-a adus un globlen micut, cusut de ea. Cu un ursulet. Sa ne multumeasca pntru ca ne purtam frumos cu mama ei. E cel mai frumos cadou.
Intr-o buna zi eram foarte foarte bine dispus. Am mers si am luat un buchet de trandafiri si m-am plimbat pe la coloane. Am zarit o fata foarte necajita. Am mers la ea, i-am oferit florile si i-am spus ca sint doar ca sa zambeasca. Si a zambit. In viata mea nu am mai avut parte de un chip pe care sa se inghesuie uimirea, teama si fericirea, in acelasi timp.
Samd
PS – Buna dimineata!
Pe de alta parte, raman si eu la parerea ca ar trebui sa incepem sa invatam sa oferim inainte de a cere. Sau de a avea asteptari. Abia apoi, totul se va schimba
@ sburlea: Ai facut un gest deosebit de frumos prietene! Vezi, cum spunea si Dono, un gest marunt, poate sa faca un om fericit, chiar si pentru un moment!
asa e cum mai zicea cineva mai devreme, inainte de a astepta, trebuie sa oferi….nu imi vine acuma un exemplu in minte….revin….
Nea Costache, multumesc! Asa e! Abia in momentele in care cineva iti zambeste ori iti spune o vorba buna, expresia “gestul conteaza” capata sens.
Mi-am amintit ceva, dou intamplari cu sampanie. De curand, eram la munte la o sedinta. Seara stateam la taclale, in soapta. La o masa de langa noi, oaspetii au inceput sa cante la multi ani cuiva de acolo. In joaca, am inceput si noi sa cantam. Nu pot sa spun cat de fericita a fost doamna respectiva. Atat de tare incat a insfacat o sticla de sampanie din bar si ne-a oferit-o sa bem impreuna.
Alta data, cand eram mititel, tocmai ce sedeam intr-un genunchi si-mi ceream jumatatea de sotie. Eram atat de emotionati incat habar nu aveam ce se petrecea in jurul nostru. Cand ne-am revenit in simtiri si ne-am uitat imprejur, am inlemnit amandoi. Toti oamenii erau in picoare, ne aplaudau iar cativa aveau lacrimi in ochi. Apoi au venit sa ne felicite si sa ne ureze cele bune si sa ne felicite. Niste straini
Sint un absolut fantastic ticalos, am uitat gestul cel mai tare si mai mare, care m-a emotionat de m-a facut praf si muci.
Un om care nici nu ma prea cunostea, a decis impreuna cu oama lui, sa-mi aduca de mancare la serviciu. O ciorbica, o mancarica de varza cu carne, o franzela proaspata, condimentate cu afectiune dezinteresata. Am primit si tacamuri invelite frumos intr-un servetel galben.
Acei oameni oameni OAMENI sint ASTERIX SI BULGAROAICA lui. Sa va dea Dumnezeu sanatate si tot binele din lume.
Si va multumesc.
Ibidem. Tot Asterix si Bulgaroaica sint cei care ne-au scos in fata blocului
Heheheeee, daca tot imi beau cafeaua, incep sa ma si trezesc. Sa va spun de Chitzy, cel care ne-a adus niste super ghebe? Sau de Ada, care a venit cu un super tort las Moeciu? Sau de Croco? Care mi-a facut cado un super tricou? Sau sa pomenesc de super cadoul primit la Moeciu, cel cu Godd Bye Kitty? Eheeeee
*ei, nu ma trezesc chiar de tot: good bye, kitty
Si de super talismanul cu pisica ce poarta palarie?
Printre atatea povestiri frumoase, sa va spun si eu ce chestie draguta mi s a intamplat ieri. Ne am strans mai multi la un gratar, ca sa o sarbatorim pe o prietena a carei zi de nastere a fost saptamana trecuta. La un moment dat, au scos de undeva un tort imens, pe care scria “La multi ani, [numele fetei] si Licuriciu’”. Ziua mea e saptamana asta care vine. Miseii ii spusesera fetei ca fac gratar surpriza in cinstea mea, si mie imi spusesera ca in cinstea ei. A fost cel mai frumos cadou pentru amandoi sa avem asemenea prieteni
‘neatza! Am mancat si eu din ghebele si zacusca de la Chitzy. Super bune! Da, s-a intamplat la ultima intalneala … sau gunoiereala, cu voia dvs.
‘neata!
Am si gesturi frumoase de märturisit da’ , am si o mare mirare:
Sigur nu in toatä Austria dar, la periferia Vienei, curge multora gheat(z)ä prin vene! Sä vedeti pe “fraiericea” de Lavy cum persistä – de ani de zile – sä le zicä dis-de-’neatä tuturor intälnitilor “‘neata!”. Si-mi räspunde linistea.
Compensarea o face un tätäitä, ce iese sä fumeze pe balcon, la etaju’ 4!!! “Bunä dimineata, frumoasä Doamnä!” ” Bunä dimineata, tinerelule!” Si, sigur, in acele zile sunt doi oameni rämasi zämbitori.
Acum, rämasä färä modestie, intreb: de ce credeti voi cä “dau” “preparez” toate-cele dimineata? Si risc sä devinä anost? Sä-l väd pe-äla de mä va opri din incercarea de a vä inveseli.
Buna, Dono
Da, pot sa zic cu bucurie ca mi s-a intamplat saptamana trecuta sa ma invite o clienta, ce detine un salon de infrumusetare(eu lucrez in vanzari)sa imi “faca” parul. M-a sunat la 7 seara si m-a invitat. Si-a adus aminte ca intentionam sa fac asta. Tot ea, a fost singura persoana necunoscuta care m-a sunat sa imi zica La multi ani!…in afara de voi, cei de aici. Si…a fost minunat…si emotionant.
Vreau sa mai amintesc si de urarile ce le-am primit de la voi. Multe la numar. Am ramas foarte surpinsa. In treacat am amintit ca e ziua mea si cititorii tai mi-au adus multe urari si mi-au facut ziua mai frumoasa.
Va multumesc!
Cat de frumosi sunteti cu totii mai OAMENILOR, voi, aceia ce stiu sa faca gesturi frumoase cu semenii lor! Va admir si va respect pentru asta!
Cät despre Gunoieri? Nu voi avea viatä de-ajuns sä-i multumesc Olgutei cä m-a adus printre voi.
Sänätate Olguta! Sänätate tuturor dragilor tie!
E adevarat ca ni se intampla rar astfel de lucruri si ce e frumos este ca ne bucuram pt aceste gesturi ca niste copii.O zi frumoasa tuturor!
Am zambit…
Pentru ca sunt responsabila la randul meu de niste zambete si pentru ca m-au facut si altii sa zambesc…dezinteresat!
Mi-aduc aminte cum m-am oferit sa stau sa scot niste poze pentru o fata (avea nu stiu ce colaj pentru a doua zi), se facuse 11 noaptea, i le-am terminat, i le-am dat, i-am dat lipici-ul meu ca nu mai avea de unde sa cumpere… si nu-i venea sa creada, radia, zambea, era fericita, nu stia cum sa-mi multumeasca, efectiv topaia la mine prin birou…exact asa a iesit pe usa, alergand, zambind, inainte sa inchida usa multumindu-mi inca o data
Imi mai aduc aminte de cuplu, a doua zi dupa nunta lor, desi nu ne vazusem decat de 3 ori, mi-au adus tort, mi-au multumit de ma topisem toata, mi-au multumit ca sunt asa cum sunt eu, bezmetica,responsabila si OM
Si voua va multumesc ca sunteti OAMENI! Voua, gunoierilor!
Va multumesc ca ma faceti sa zambesc! Sper sa pot sa va pun macar un zambet pe fatza!
P.S. Ghebele si zacusca au fost GENIALE!
Ghebe? Mmmm, ce bune ar fi! Aaa,acum m-am prins frate cine-s gunoierii astia! Pai daca stau bine sa ma gandesc, si eu sunt unul dintre ei, si ma mandresc cu asta, pe bune!
Sa-i multumim si lui Dono, ca ne aduce zambetul pe fata in fiecare dimineata, sau ne inversuneaza sau ne “enerveaza” cand citim de necazurile lui; si nu e putin lucru sa ai astfel de trairi si sa le astepti zilnic cu nerabdare.
Eu am poate varsta multora dintre parintii vostri si as vrea sa va fac o marturisire. Acum aproape doi ani,abia stiind sa navighez pe net, dupa citirea (fara a comenta) aproape zilnica a catorva bloguri, l-am rugat pe fiul meu sa-mi faca un blog. La inceput a ras amuzat ca tat’-su vrea blog apoi, ce si-o fi zis: “Hai sa-i fac hatarul lui tata!”, si mi l-a facut. Am scris eu ce-am tot scris pe-acolo si incet, incet, am inceput sa-mi fac o seama de prieteni de care ma simt foarte legat. Nu credeam ca pe internet, poti sa te legi afectiv de oameni pe care nici macar nu-i cunosti! Uite ca se poate, iar aceste prietenii pot fi trainice!
Incep sa cunosc si aici, pe blogul lui Dono, niste tineri minunati, care au sau nu blog si i-am remarcat deja pe cativa: sburlea,LavyCald,Ada, Miorlau Pufos,Alexu’,Julliane…
Dono. ai prieteni de nadejde!
Da, Crocoditza, sys, si nu-i mai retin pe toti, acesti comentatori zelosi, stransi in jurul lui Dono care stie sa ne tina pe toti, aproape de el.
Buna de dimineata la pranz! Nea Costache, eu l-am descoperit intamplator pe Dono si citind zilnic “gunoaiele din mintea lui” dar si comentariile celor care s-au strans in sufrageria sa mi-am dat seama ca aceasta comunitate deja creata e una cu oameni frumosi si cu suflet mare! Imi pare bine ca i-am cunoscut, imi pare rau ca INCA nu am ajuns la nicio intalnire insa ii consider deja prieteni si OAMENI! Si da, sa poti oferi un zambet, un gand bun, un ajutor(fie el venit pe calea internetului si doar ca simplu mesaj) iti poate schimba si starea de spirit si sa-ti lumineze ziua…
Frumos articol, Maestre! Some kind of thanks-giving-day!
Nea Costache, eu te asigur ca aprecierea e mai mult decat reciproca. Cat despre varsta, ea e doar un detaliu. OMENIA e atemporala.
In alta ordine de idei, cine stie cum ne poarta pasii anul viitor si mai facem o intalnire la care sa ne putem strange si mai mult. Caci, sub cuvant de onoare spun, e mult prea putin ce transpare in comentarii fata de frumusetea oamenilor stransi aci, in sufrageria lui Dono
Sanatosi sa fim!
*multi
“Gesturile frumoase au iesit din normalitatea noastra. Viata ni s-a schimbat. Percepem drept normale mojiciile, nesimtirea, indiferenta, rautatea. Ne calim, sintem tot mai pregatiti pentru asa ceva. Fiinta umana isi dezvolta mai degraba sistemele defensive, decat receptorii pentru lucruri bune.”
Te inseli, Dono.
Cind eram eu mica, un domn mi-a telefonat si mi-a spus ca vrea sa-mi aduca ceva la birou. I-am spus ca nu, ca nu se face, ca ma va face sa ma simt prost fata de colegi si mai ales fata de conducere, extrem de suspicioasa. Si-atunci inainte de a pleca la aeroport a venit cu un snop de trandafiri albi, cite unul pentru fiecare doamna/don’soara din agentie, doar ca sa-mi aduca mie unul. Il mai am si acum. Trandafirul.
La rindul meu, anul trecut am facut cumva pe Mos Craciun. Pe holul blocului a aparut un motanache alb-negru, cu ghetute albe si cravata neagra, cam puiut de fel, speriat si vai mama lui. Desi mai am inca doi pufosi, l-am adus in casa, l-am omenit ( pisicit, ma rog…), l-am numit Picasso, i-am permis sa atace globurile din brad si l-am facut de-al casei. Mi-l si imaginam pe Picasica plingind la Mos Craciun ca ii e frig, foame, sete, si nu-l baga si pe el cineva in seama iar batrinul cu barba ii asculta mieunatul disperat si-l aduce pe hornul meu.
Cred ca gesturile astea mici si frumoase au o puternica rezonanata atunci cind sint facute neconditionat si dezinteresat, mai ales fata de acele fiinte poate mai putin norocoase decit noi. Cu ai mai smecheri carora vrem sa le captam atentia ne e lesne sa ne purtam frumos, dar atunci cind facem lucruri bune sau doar ne purtam frumos si avem o vorba buna pentru cei mai mici decit noi…e generozitate.
Blonda de la marketing, eu sint primul care ma bucur daca ma insel.
Bun venit.
Tu singur ne-ai povestit aici lucruri care te-au facut fericit – pentru ca viata si fericirea este alcatuita din detalii …
bun subiectul
trebuie sa invatam sa traim unul cu celalalt si sa intelegem ca ne facem viata mai frumoasa in felul acesta
Zilele trecute,la o gura de metrou,erau un tip ce impartea pliante;fiind refuzat de majoritatea trecatorilor era cam posomorat.Eu in schimb,i-am acceptat flyerul, si i-am zambit.A facut ochii cat cepele si s-a blocat o secunda,dupa care a raspuns cu un zambet…cu siguranta l-a mirat gestul meu.
Pe peron,unii domni sunt mai amabili,si imi fac semn sa intru inaintea lor,desi e destul de aglomerat.trebuie sa recunosc, ca si pe mine ma mira uneori astfel de lucruri..din pacate..
Eu am asistat la un gest frumos.Eram undeva pe calea Victoriei, vizavi de cec si in fata mea era o tipa cu un balon.In fata ei o familie de tigani cu un puradel.Puradelul cand vede balonul intinde repede mana, ca’l vrea.Tipa se opreste si ii spune “daca spui te rog frumos ti’l dau”.Atunci copilul , plin de pene negre inca necrescute, a spus te rog frumos si a capatat balonul.
Bun venit, Raza!
te inseli Dono!
mai sunt oameni care stiu ce este bunul simt!
sunt mai putini decat restul, dar ……..totusi exista!
buna seara,
eu sunt inginer; de aceea pentru mine cauza si efectul sunt intrinsec legate; daca ajuti pe cineva o faci de fapt ca sa te ajuti pe tine, sa-ti fie bine; simt si eu ca si voi, ca asta suna prea materialist dar are avanatul ca ne salveaza pe toti; la povestea cu patronii frizeriei, zic ca tipii si-au dat seama ca nu ai fost multumit si de aia nu te-au taxat; cat despre gesturi frumoase nu pot sa spun ca-mi sunt date decat mult prea rar; norocul meu e cu voi “gunoierii”…
Buna dimineata!
Cafea si ciocolatä cu tona, pentru voi!
Hai, sä väd un zämbet! Asa!
Säptämänä plinä de gesturi frumoase si sänätate vä doresc, dragilor.
Buna de dimineata si LA MULTI ANI! tuturor sarbatoritilor de Sf Andrei! @Lavy, saru’mana de cafea, foarte buna!
Buna dimineata
am o prietena buna. Ne mai telefonam, ne mai vedem, dar daca am vreo problema devine problema ei. nu se lasa pana nu rezolva:)
dar de amabilitatea celor de la Meli Melo, ce spuneti?
‘neatza! S-a baut cafeaua, acum la treaba! Multumim, Lavy! Dono, sa dam pagina?
alexman: sa inteleg ca te intalnesti rar cu prietena …
Sunt tot mai rare gesturile nobile,de aceea sunt deosebite,ce`i rar e mereu de tinut minte.
Buna dimineata.Ieri circulam cu viteza spre Medias.La un varf de panta imi apare in departare o masina pe contrasens.Era intr-o depasire destul de periculoasa.Franez incet si apasat , reduc viteza in asa fel incat masina de pe contrasens a avut timp suficient sa depaseasca.Azidimineata ma intalnesc cu un var de-al meu si-mi transmite multumiri de la fiul lui.Pentru ce?Pai v-ati intalnit ieri pe drumul de la Medias!
Buna dimineata oameni buni.
Frumos ai mai scris , maestre.
Nu stiu cit de rare sau dese sunt faptele frumoase, dar sunt. Iar atita timp cit ele exista, atita timp cit cineva face un lucru doar pentru un zimbet al unei alte persoane, umanitatea mai are o sansa, si va rezista.
Nea Costache, sa traiesti o mie de ani fara reparatii, ca si matale scrii foarte frumos. Un episod de roman cind ne mai dai?
Sa mai zic si eu de Bulgasterix? Mai am ce? Si eu as avea de povestit , dar nu mai scriu pentru ca, pe cit de mari sunt sufletele lor si pe cit de extraordinari oameni sunt, modestia e si mai mare , si cred ca s-ar simti stinjeniti.
Sa traiesti si tu Dono, ca ne-ai adunat pe toti aici, si ne-ai dat posibiitatea sa ne cunoastem.
O saptamina frumoasa ca ziua de azi sa aveti.
Si LA MULTI ANI tuturor celor ce se serbeaza azi!
@Alexman:Un barbat necasatorit e un barbat neamplinit.Un barbat insurat este in barbat terminat!
Buna dimineata (chiar daca este mai spre pranz)!
La multi ani tuturoro Andreilor si nu uitati sa dati cu usturoi pe la usi!
Neatza si La Multi Ani tuturor Andreilor si Andreelor. Sa traiasca cu numele!
@1Q Aurel: Nu trebuia sa dam cu usturoi aseara?
Zi frumoasa sa aveti!
S-a dat cu usturoi de aseara, nu prea stiu de ce, dar s-a dat!
Io am dat cu mujdei
acu’ vreo cativa ani, dintr-un motiv stupid si aiurit ma apuca pe strada un planz cu bulbuci, suspine si smiorcaieli. peste toate astea un respirat d-ala de ziceai ca acu’ mor pentru ca alergasem. si cum statea eu asa, rezemata de un zic si plangea si ma chinuiam sa respir, s-au oprit cateva persoane (pe rand) sa ma intrebe daca mi-e bine, daca am o criza de astm, daca pot sa ma ajute sau sa cheme salvarea. le-am zis ca-s bine, doar ca am alergat si ma smiorcai, dar mi-a picat bine ca s-a oprit cineva.
nu mai stiu, dar au mai fost gesturi frumoase, dar p-atea le tin minte (si era si o zona un pic mai ciudata).
I-am dat intr-o dimineata doi banuti unui cersetor. Unul batran, cu o fata vesela si blanda, cu un zambet dulce si jucaus, de-ti lumina toata ziua. Parca semana cu bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte. Mi-a multumit din suflet si a plecat mai departe, mi-a luat-o inainte. In fata noastra era o batranica, cercetoare si ea. O femeie sarmana, se vedea ca cerseste silita de vreun nepot fara inima, ceva, ca prea era rusinoasa saraca. Plangea si cercea. Batranelul s-a dus la ea, a mangaiat-o bland pe crestet, i-a sarutat mana ca un gentleman si i-a dat un banut din cei doi pe care i-i dadusem eu. Si nu, nu se cunoasteau. Pur si simplu dar din dar se face rai…Mi-au dat lacrimile…
Nu mai stiu cand a fost ultima data cand cineva necunoscut a facut un gest altruist si dragut pentru mine, caci a trecut ceva timp. Vreau doar sa va povestesc de colega mea, care venea de la gara de nord, tocmai isi primise pachetul de acasa, afara plouase si cand trebuia sa treaca strada, a luat-o un baiat in brate (cu tot cu bagaj) si a trecut-o strada, caci era plina de balti.
Apropo, in seara aceasta se da cu usturoi pe la geamuri, pt ca se zice ca in noaptea de Sf. Andrei umbla strigoii sa fure mintile oamenilor.
In vara aceasta cineva stia ca-mi doresc de mult timp un lucru si mi-a daruit acel lucru. Mi l-a dat pe al lui desi tinea mult la el. In prima faza nici nu am stiut cum sa reactionez, mai ales ca nu a vrut cu niciun chip sa-i platesc pt acel lucru. I-am multumit si i-am spus ca o sa-l pup pina o sa-l albesc. Acum acest om numai e, s-a dus sus, in Rai. Nu mai am pe cine sa pup, dar ii multumesc inca…in gand. Si mie tare dor de el…
O poveste de acu’ o luna, care m-a bucurat si m-a facut sa ma simt de nimic, totodata:
Tiganii ie hoti! Toti!