Arnold
Afara era frig, intunecat, un vant amarnic suiera cu furie si facea gemurile sa tremure. M-am bagat in pat, sub o patura calduroasa, mi-am pus un film. Si am adormit.
Si am visat, din nou, ca sint in oraselul bunicilor. La coltul strazii. Strada pe care acum nu mai locuieste nimeni drag mie si am gasit-o pustie ultimele dati in care am fost acolo, era in vis insorita, larga, plina de chipuri cunoscute. Oamenii copilariei mele. Batranele din vecini, prietenele bunicii, care imi zambeau si ma mangaiau pe fata. Le stiu si acum aproape pe toate dupa nume. Cine stie cate mai traiesc. Si apoi, in vis, am vazut casa lui Arnold. Si m-am trezit. Dar si acum, in timp ce va scriu, il vad parca aievea pe Arnold.
Arnold a fost unul dintre putinii mei prieteni de acolo. Un baietel serios, dolofan, cu ochi de un albastru incredibil de albastru, par blond si carliontat. Inaltut, putin dolofan, aproape tot timpul serios. Avea o maturitate in comportament ce nu parea potrivita cu varsta lui. O decenta in vorbire, chiar si in joaca. Era un mic om mare. In amintirea mea are vreo 7-8 ani si zambeste rar. Dar zambeste deschis, cald. Era fiul unui cuplu de saşi. Oameni gospodari, seriosi, despre care toata lumea avea doar cuvinte de lauda. Casa lor era mare si tot timpul proaspat zugravita. Portile largi, de metal, sclipeau in soare. Curtea era curata, fiecare obiect parea perfect aliniat, ordonat. Parca nu ne venea sa ne jucam pe acolo. Calcam in curtea lor ca in biserica. Mi-l amintesc pe tatal lui, un om mare ce purta intotdeauna camasi bine calcate. Si pe mama lui, o femeie blonda ce purta batic si avea manecile suflecate. Deretica tot timpul.
Ciudat, mi s-a facut dor de Arnold. Prietenul meu din copilarie. Ne-am desparit prea devreme. A plecat cu familia in Germania, acum 25 de ani. N-am mai auzit nimic despre el. As vrea sa stiu ca e bine. Ca e fericit. Si ca zambeste mai des. Si as vrea sa stie ca si eu sint bine. Si as vrea poate sa stam la o masa, sa bem ceva ca doi barbati, si sa ne amintim de copiii de atunci. Ce se jucau impreuna pe strada aia mare, insorita, cu iarba verde la portile caselor.
prima
E momentul sa va amintiti de prieteni dragi din copilarie, despre care nu mai stiti nimic.
Frumoase amintiri.Fiecare dintre noi avem cate un Arnold al copilariei noastre. Nu ai nici o posibilitate sa iei legatura cumva cu el?
Doar infima posibilitate sa citeasca blogul
mie mi-e dor de toti prietenii mei ! si de cei pe care i-am vazut acum 3 zile si de cei pe care nu i-am vazut de 2-3 ani.
dai un deep search pe facebook,hi5,Arnold-germania, blue eyes:)) si cine stie ce surprize o sa ai.
Pe Facebook ai încercat?
Aceste “platforme sociale” nu-mi plac. Daca-o fi sa fie, apare el la o bere
Prea utopica intalnirea la bere, fi pragmatic – google/facebook search it si veti depana amintiri
De multe ori e bine ca anumiti oameni sa traiasca doar in amintirea noastra. Asa evitam deziluziile. Nu stim cum a evoluat omul respectiv in acesti ani sau cum am evoluat noi insine, si exista riscul ca din multitudinea de afinitati pe care o aveam sa nu mai ramana nimic. Ca urmare, ne distrugem pana si acea imagine frumoasa de care ne amintim cu drag.Am avut 4 oameni cu care m-am impacat extraordinar in copilarie si numai cu 3 dintre ei m-am reintalnit de curand la o cafea. Cu a patra persoana, desi puteam, am evitat intalnirea. Motivul l-am expus mai sus.
Acum, cred ca vreo 40 de ani, aveam in clasa a VII-a o colega, Marina, pe care, dupa ce-am inghesuit-o dupa o tabla veche, cu trei picioare, in pauza mare iar ea s-a lasat in sfarsit pupata de mine, un vlejgan slabanog si urecheat si m-am indragostit nebuneste de ea. Au urmat doua trei iesiri la matineu impreuna, cu cateva sarutari timide in timpul vacantei mari, iar la inceputul clasei a VII-a a disparut! Ii murise mama de trei ani, iar tatal, un betiv, a maritat-o fortat intr-un oras indepartat. Acum un an, fiind pe la casa parinteasca, l-am intalnit pe fratele ei, Ilie, un bun prieten din copilarie, insotit de o femeie grasa,labartata, la vreo suta de kile. Ne-am salutat, i-am zis si femeii un buna ziua de complezenta.
“N-o recunosti pe Marina?”, mi-a zis el. Am ramas mut de uimire: nimic, dar nimic,nimic nu mai amintea de fata aia frumoasa, subtirica , poate doar ochii mari, verzi.”Ce mai faci Marina,unde traiesti, cati copii ai?”, am intrebat-o eu. ” In Craiova si am doi copii mari, casatoriti, ba sunt si bunica! Aaa, o duc binee, stau cu soacra, ma amenajaza bine, ma maltrateaza frumooos!” Saraca fata, n-a prea facut scoala si incerca si ea sa vorbeasca mai elevat. Dar ce vorbesc de ea ca nu mai arata cum arata odata? Eu mai arat ca la douazeci de ani? Ia, un mosulet de 55 de ani, cu fatza incretita ca o maimuta si totusi, cred ca nu m-as mai potrivi cu Marina! Na, ca mi-ai starnit amintiri mai Dono!
Frumos, nea Costache
Ma rog, nu la Marina ma refer, la amintire-povestire.
Ba fix la o bere a apärut.
Prietenul si colegul lu’ al-meu-ca-bradu’ . Fiind in Severin s-a intälnit cu un cumnat. A luat numär de telefon, a sunat . “Trec pe la voi, in drum spre Olanda, cu sotie si cätel?” Si-au trecut. Si bere s-a bäut. S-au reväzut bäietii dupä 20 si de ani.
Acu’ ne-asteaptä-n Olanda. Ne mai vorbim si “vedem” la ferasträ.
The End! Cu happy.
‘neata!
daaa, mi s-a intamplat cu o colega de facultate…
bantuiam pe colegipunctro, am vorbit pe mes cateva luni, apoi am pus de intalneala..
experienta a fost placuta, si cel putin o data pe an ne revedem cu placere:)
ce faceti, bre, oameni buni?
numarati bani?
he, he, he, atunci varianta a doua……
he he he… io-s singur acasä. Da’ mäncai. Asta fäcui.
Da de unde! Poate unora le e foame
Io nu am amintiri, inca vin la birou in sortuletul de la gradinita
Pe Miorlau tot incerc sa mi-o amintesc da’ nu-mi iese. Si daca mi-ar iesi, tot nu ar fi in regula ca ar trebui sa recunosc ca o pandeam in recreatia mare
Mai mult chiar, cred ca o stiu si pe Lidia cumva, de undeva. Ma tem insa ca era foarte mica si am vazut-o in casa unor prieteni pe vremea cand era inca in pre-mergator. Intr-atat de batran ma aflu
existentiala mea de azi nu are legatura cu dedublarea personalitatii
oare mai are sens sa pastrez Jules Verne? sau dumas? sau alte…. copilarii?
iertare, o iau pe campii
bre, asa batran si cu sortulet, ce rezulta din asta?
))))))))
ia spune tu drept.
Pana in aceasta secunda, exprimarea: fato, mi s-a rupt flecul imi parea fara sens si absolut alint.
In aceste fericite momente, anunt si eu ca mi-am rupt un flec. De la frumoasele-mi ghete tomnatice. E crunt. Cand voi mai auzi: fato, mi s-a rupt sutienul, voi zambi amar. E de porc sa ai un flec rupt. Bine ca e noapte.
tocmai cand te indreptai spre banbuu.
tinuta, Aterix ti-o recomanda, fata, e cel in masura sa exprime ultimele opinii in materie de slapi. sigur, daca dupa tuicomicina de aseara n0a apelat 112.
oul meu echivalent cu liniuta
20 Adina Says:
))))))))
October 19th, 2009 at 8:36 pm
bre, asa batran si cu sortulet, ce rezulta din asta?
Un bucatar. De ce razi, ti se pare porno? Sau ti-am amintit de vreun coleg de gradi? =)))))))))))))))))
si afara, ploua, ploua…
si-i trecut de ora noua…
Marina Voica.
Na, sa va bantuie si pe voi
Cine, Marina? Pai nu mai traieste?
n-am fost la gradi, n-am colegi de gradi… da’… cumva…. imi aminteste de ceva..
nu prea stiu de ce anume…
parca nu era diazepam…
daa, sa traiasca in continuare..
cantecul, bre…, ma bantuie LD
‘na seara
Eu as vrea sa stiu ce mai face Detty, unguroaica vecina cu mine si cu Sburlea. Prin clasa a V a ne-am trezit cu o colega noua, unguroaica, parintii ei fiind in Corpul Diplomatic. Era o fata isteata, la Limba Romana si Gramatica avea note bune, spre rusinea unor romani-sadea. Era nelipsita de la zilele de nastere si toate aniversarile pentru ca toata lumea o invita. Se stia ca ne aducea cadouri din shop, gume, sapunuri Fa si deodorante, chestii nevazute pe atunci pe la noi.
Nea Costaceh, povestea ta e foarte frumoasa. Dar imi si aminteste de un banc:
Un medic isi aduce studentii in vizita la un ospiciu. Se opresc la un salon unde era un barbat cu privirile ratacite. – Vedeti, acest barbat si-a pierdut mintile fiindca femeia cu care trebuia sa se casatoreasca l-a refuzat. In urmatoarea rezerva, unde sunt internate cazurile mai grave, il vom vizita pe cel care a luat-o…
Deci tot raul e spre bine, daca te alegeai tu cu batoza pe cap, erai fericit?
Prin 2061 ,pe undeva pe Marte ( oricum nu pe Pamant) cineva o sa posteze : ” am avut un vis ciudat,se face ca eram in fata laptopului, si dadeam comentarii pe blogu lu dono. Si ce vremuri frumoase mai erau..ma intreb,oare e sanatos?..stiu doar k a emigrat in alta galaxie.” deci ..carpe diem
da babutele alea nu te pupau pe ambii obraji apasat si balos? :p
Deci e liniste. Iar. Mai dati-va bre jos de pe ferstre. Nu va mai satura Dumnezeu
numa una, virgilico.
ryando, voi avea doar 86 de ani, deci voi fi ok.
- Cum le place scotienilor sa se uite la filmele porno?
Pe repede inapoi, ca sa se vada cum fata da bani domnului
Sburleo, esti in forma
Da si mie din pastilele tale minune.
Dono, pentru tine cu mare placere. oricand. Tocmai am terminat cu mutatul. Am carat o periuta de dinti si un roll on la birou. Caci am fost informat dupa cum urmeaza:
- Nu vrei tu sa-ti iei mai multe camasi la birou?
- Da de ce?
- Pai io stiu sigur doar cand pleci
(cred totusi ca nu e chiar de bine. da’ ma fac io mare)
O seara buna va doresc. Si noapte buna. Si Sburlici, de ma cunosti,ce frumos ar fi.
Si eu, la doar 20 de ani ma simt batrana, imi aduc aminte de viata cand eram mic copil. Ce vremuri erau atunci, alte culori, alte persoane, alte lumi.
Ce este acum… Dezastru, trist.
Si vise placute!
Lidia, ce e dezastru? Ce e trist? NIMIC nu e trist. E veselie peste tot in jurul tau, trebuie doar sa o vezi.
Hai zi sincer, tie nu ti-e dor de Arnold al tau?
Na seara!
Anu` trecut pe vremea asta,ma dadeam prin mall cu o pretina si la un moment dat il vaz pe unu` ca se uita cam ciudat la mine…ma pregateam sa-i urez ceva de sarbatorile care se apropiau peste doo luni dar cand m-am uitat mai bine am observat ca era fostul meu iubit din liceu
A fost o revedere draguta, mai ales ca a observat ca m-am cam ingrasat in ultimii 16 ani.Sa-l mut!
Buna dimineata!
Ei, pun ibricu’ de cafea sau o däm pe ceaiuri ?
Sänätosi-voinici? Care-i liber -ca mine- cere ai sevici?
Adina, schimbäm placa?
“A ve-niiiit toaaaa-mnaaaa
Acoperä-mi inima cu ce-vaaaaa….”
Atät vä spun, trece ea si vremea asta. Vine ea, vara. Zi frumoasä, dragilor!
Buna dimineataaaaaa! A venit varaaaaa!
Buna dimineta!
Vara, vara de unde naiba is tricourile mele ca arde soarele de ma ia gaia
Buna dimineta!
Vara, vara da’ unde naiba is tricourile mele ca arde soarele de ma ia gaia
Lavy, zici ca-i gata cafeaua?
Ete dracie! Ce ma mai balbai. Cafea, cafea, unde ati pus cafeaua?
sub nasul tau, bre
buna dimineataaaa
Lavy, da’ unul cu soare, mare…?
Buna dimineata, pe la mine mai ploua inca.Acum ma suna o prietena si ma intreaba ce faceti voi(adica eu si sefa) pe vremea asta?Pai numaram bani , ce sa facem!!!!
poftiti la cafea ! E pentru toata lumea !
Poftiti !
Va salut cu drag pe toti Romanii mei……..
Ingrid.
Asa se numeste Arnold a mea. Si e medic pe undeva prin Texas. Nu pot sa dau de ea deloc, desi am gasit-o pe Internet, i-am gasit si adresa cabinetului, i-am trimis epistola.
Arunca un ochi la http://www.ro-de.org/ Poate-l gasesti pe Arnold, sau pe cineva care-l stie pe Arnold.
ca nu m-am putut abtine sa nu postez si aici… mie imi e dor de Mada… fata cu care am copilarit… de 8 ani nu am mai vorbit cu ea… stiu ca e intr-un loc mai bun pt ca o visam.. si inca o visez… isi traieste copilaria printre ingeri acum