Asa vecin, mai rar…
Lucrurile sint simple dar totodata complicate.
Acu vreo 3 zile v-am zis de un preten care a devenit tata. Deci nu pretenul de care v-am zis azi dimineata, ala de care v-am zis acu trei zile. Tatal prietenului de acum 3 zile sta si el in cartierul nostru. L-am vazut o data, pe inserat, ne-am salutat. Ca io stiam ca el e tatal prietenului, el stia ca io-s prietenul fiului lui. Acest salut cordial s-a desfasurat inainte ca pritenul meu sa devina si el tata. Asa, ca tatal lui…
Dupa ce prietenul meu a devenit tata (acum 3 zile), m-am intalnit (tot pe inserat) cu tatal lui. Si, firesc, trebuia sa-l felicit. Pe tata zic, ca pe preten l-am felicitat de cu dimineata. Si ii zic omului:
- Buna searaaaaa, sa va traiasca fiul si nepotul!
Omul ma priveste atent, mirat, placut surprins, si-mi zice:
- Vai, dar va multumesc frumos, sanatate multa si dumneavoastra!
Ne mai zambim o data zdravan si ne despartim.
Acu o zi, il vad din nou pe om. Pe tatal prietenului meu adica. Era la plimbare. Cu nepotelul. Pe aleile cartierului. Si-l salut din nou, din masina, cu un gest larg si extrem de prietenos. Omul ma saluta la randul lui, cu un gest la fel de prietenos.
Realizez insa ca am o mare problema. Nepotelul mergea. Pe picioarele lui. Si conform calculelor mele nepotelul i se nascuse acu 3 zile. Cum mama naibii sa mearga deja?! Io stiu ca-copilu din ziua de azi e precoc si perspicac, dar chiar asa?! Ori poate nepotelul omului, adica fiul prietenului meu, e New Supermen. Si merge la doar trei zile de la nastere. Ca sa lamuresc chestiunea il sun pe prietenul meu.
- Mai prietene, taica-tu are o palarie de paie?
Prietenul se gandeste…
- Nu.
- Si in afara de fiul tau (cel in varsta de trei zile) ar mai avea ceva nepot de plimbat prin cartier? Ori ceva copil umblator? Al cuiva…
- … nu…
- Aha… Deci nu-i taica-tu…
- Cine?
- Pai unu’ de-l tot salut io prin cartier de vreo 2-3 zile. Am crezut ca-i taca-tu. Seamana cu el…
- Nu, nu era taica-meu.
- Aha… Pai sa-l saluti pe taica-tu din partea mea. Pe taica-tu ala adevarat.
Deci dilema 1 o lamurisem. Nu era taica-su. Mai am o dilema. Cand m-oi intalni data viitoare cu omul ala de-l credeam tatal prietenului meu dar de fapt nu e, cum il salut?! Prietenos ca inainte cand credeam ca-i tatal prietenului meu, sau…altfel? Acu ca-l stiu om strain. Desi de fapt nu mai e strain. Ne-am salutat atat de bine de 2-3 ori.
V-am zambit, straini ori prieteni!
Prima? Straina sau pretena?
Io zic sa-l saluti in continuare, cine stie ce conotatii a facut si el in legatura cu tine.
Am reusit sa deschid din nou usa sufrageriei, si-am deschis-o ca sa-mi salut toti prietenii de pe aici.
Va Foarte Salut!!!
Adina, tu esti pretena veche deja
La fel ca preacinstitul fartat cu scufie rosie.
ca inainte…mey draga dono… e varinata cea mai buna…
Invechita sa fiu atunci
Bre, multumeste vecinilor tai ca nu-si fac simtita prezenta prin bormasina. Cine a mai inventat minunea asta?
Asterix, sanatate maxima
Si multi pupici Amiei 
Off, Dragos, inspaimantator seamana varinata cu visinata
Intrebi ce mai face nepotelul
)
Pai sa-l saluti ca mai-nainte, ca ai vazut ca incantat a fost cand cu felicitarile; ce strica un prieten in plus? sau, ma rog, cunostinta; o sa va intalniti poate prin parculet cand o sa vina si cea mica a ta si va impartasiti din experienta.
mie mi s-a intamplat mai foarte foarte demult sa dau niste bani cuiva crezand ca este altcineva. era o intreaga invalmaseala, o situatie foarte complicata..trebuia sa ma intalnesc cu o persoana, sa-i dau niste bani… si a trecut altcineva prin zona si m-am dus la el si am intrebat ceva gen “tie trebe sa ti-i dau?” si ala a zis da. apoi apoi cand m-am intors toata lumea era disperata ca ala daduse telefon ca unde sunt eu si banii… apoi ne-am dat seama ca am dat banii cui nu trebuia. stupid, stupid, foarte stupid, stiu.
si bine v-am regasit ca am fost plecata cateva zile
Si eu am o dilema asemanatoare. Cand m-am mutat la camin, am salutat un baiat, baiat pe care il confundasem cu un coleg. Si de atunci mereu ma saluta acel baiat si ca sa fiu si eu politicoasa il salut la randul meu, desi nu ii stiu nici macar numele:D
,,Mesaj pentru necunoscuti”?
Va suna cunoscut?
Saluta-l in continuare, Dono. O vorba buna, chiar si din partea unui strain, iti poate face ziua mai usor de suportat.
Un salut si un zambet prind bine oricui..strain sau prieten.. si un racoros “Buna seara” tuturor!
Daca nu ma saluta nimeni de pe-aici cu ham-ham inca mai e o speranta.
Asterix, multa sanatate!
Sigur, trebe salutat în continuare. Altfel ar gândi: ia uite, nu mai cunoaşte omu’ pe stradă! halal!
Şi, în felul ăsta, se adaugă listei cunoscuţilor pe care nu-i observăm, pentru că suntem cu gândul aiurea.
ex.: odată am mers c-un gagiu la film, la Patria şi am trecut pe lângă maman fără s-o văd. Mi-a spus-o seara, fără supărare, pentru că mă ştia căscată.
Am gândit: bun! dar chiar …propria mamă???
Buna dimineata! Cine mai munceste, cine mai pofteste?
‘neata!
Lavy mai munceste si la cafea vä pofteste!
Zi bunä, servici usor, dragilor.
Aha! Deci schimbäm “canalul” zilele astea?
Gänduri pozitive cätre Amia si Asterix, cu sänätate! Totul va fi bine!!!
Adica ceva nu-i bine pe la ei? Asteriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiix!
Dono, ce-mi aduc aminte :
Asterix says:
June 15th, 2010 at 10:52 am
“…..Tot mai sanatos sper sa fiu dupa ce ies din spitalul unde o sa ma internez luni.
Si va zimbesc!”
De aceea le zämbim si noi.
‘neatza! Marius nu munceste, dar cafea serveste!
Deci, energiile pozitive indreptate catre Asterix.
Apropo de salutat necunoscuti. Ma distra cum, fiind din oras mic, de provincie, si cunoscandu-ne de pe strada fata, dar nediscutand niciodata, daca ne recunosteam in alta localitate, totdeauna ne salutam. Mentalitate frumoasa, de taran roman, sa saluti trecatorii. Si nu doar de roman, parca-n Borat saluta ala in dreapta si stanga, la metrou!
)
Fain era, ca daca incepeam sa ne salutam pe litoral, sa spunem, continuam si acasa, in Petrosani, ba intram si-n vorba. Cu unul am ajuns sa fim amici.
Normal ca-l vei saluta in continuare, acum nu mai sunteti niste straini.