Barbatul cu 150 de copii – O poveste adevarata
El exista, nu-i basm ce va spun acum, se numeste Dragos si-l cunosc. Mare om, si spunand asta nu ma refer doar la inaltimea lui destul de impresionanta. Daca ma gandesc bine, totusi povestea lui seamana a basm. Pentru ca are ingredientele unui basm. Si are ceva si din nemuritorul roman Don Quijote de la Mancha. Dragos este un om cu idealuri inalte, crede cu putere in ceea ce face, isi dedica mintea, puterea, viata unor lucruri pe care noi, majoritatea, le-am descrie drept “marete”. Dar din comoditate ori egoism nu am misca prea multe degete. Acest Don Quijote modern lupta cu morile de vant. Dar nu se lasa.
Haideti mai bine sa va spun povestea lui.
Fost baschetbalist de performanta (a jucat la 3 echipe din divizia A), pleaca in 1994 in Suedia. Joaca si acolo, devine cetatean suedez si apoi un antrenor de baschet apreciat. In paralel studiaza Comert Exterior in Suedia, Spania si Australia. Si-si ia diploma in International Business Administration. Pare un inceput de poveste de succes, nu-i asa? Stai sa vezi insa ce face omul asta.
Decide sa se intoarca in tara. Pentru ca visul lui cel mare si frumos e sa-si faca un club de baschet. Un club in care sa nu pregateasca doar sportivi, ci in primul rand oameni. Un club in care copiii sa invete de mici ce-i fair-playul. Corectitudinea, dragostea pentru aproape, altruismul. Sa creasca sanatos, frumos, sa invete sa dea dezinteresat o mana de ajutor aproapelui. Sa fie mandri de ei, sa aiba tot timpul fruntea sus. Oameni si sportivi de performanta.
Va marturisesc ca mi-a povestit despre visul lui acum vreo 5 ani. Pluteam impreuna pe un vaporas ce ne ducea in insula Thassos. Zambeam si ma gandeam ”ce frumos… dar ce idealist…”
Visul lui a devenit insa realitate. Clubul lui Dragos exista azi, se numeste Labradors, e unul din cele mai mari cluburi private de baschet din Romania. L-a ridicat de la 0 (zero) absolut. Cine l-a sprijinit (in afara de foarte apropiatii lui)? Doar morile de vant. Pentru ca in Romania pare o utopie sa faci ceva pentru ceilalti. Dezinteresat. Dragos e cumva acum al treilea parinte a 150 de copii. Alaturi de familie incearca sa-i pregateasca pe micii oameni. Ce face pentru asta? Pai nu mare lucru. Isi da cam tot sufletul, cam tot timpul liber, pune pe tava cam tot ceea ce a invatat, aduce cam de 4 ani bani de acasa si-i baga in club. De unde are bani? Pai iti spun tot eu. Dragos are si un job intr-o mare firma, un job de mare raspundere. Acolo isi castiga banii. Cand se ocupa de administrarea clubului si face antrenamente (ca Dragos e si antrenor la club dar si manager)? Dimineata, cand noi bem o cafea. La pranz, cand noi mancam. Seara, cand noi poate ne plimbam. Seara tarziu cand poate butonam o telecomanda de televizor. Nopate cand poate dormim.
Nu accepta compromisuri, nu accepta antrenori viciati, nu vrea sa faca performanta pe termen scurt. Vrea sa construiasca, sa cladeasca in timp, sa puna baze solide si abia apoi sa dezvolte. E privit ca un ciudat. Cei mai multi l-ar intreba: nu faci asta pentru bani? Nu faci asta pentru faima? De ce faci actiuni caritabile cu copiii? De ce-i duci sa curete albia Muresului? Ei au murdarit-o?! De ce le organizezi tabere si-i inveti atatea lucruri? De ce le explici copiiilor ca nu e bine sa fumeze, sa manance junk-food, sa bea, sa se drogheze? Lasa-i pe parinti sa o faca. De ce nu accepti sponsori care sa aiba si ei un cuvant de spus? Ca sponsorii iti aduc bani, vorba aia… Pentru ca putini oameni cu bani ar investi doar pentru a ajuta la randul lor. Fara a cere o schimbare de strategie, urmandu-si propriile interese. Dragos spera insa ca exista si astfel de oameni care pot pune umarul la acest proiect care are drept scop formarea copiilor. Nimic altceva. Si a gasit astfel de oameni. Nu multi, nici 10. Dar ce fac, fac mai mult din suflet, nu pentru bani. Pai ce, esti nebun mai Dragos?! Sint copiii tai?!
Acum iti raspund eu in locul lui Dragos. Nu e nebun, (poate doar acel frumos nebun) da-i trateaza pe toti 150 ca si cum ar fi ai lui. E cam singur impotriva tuturor. Pentru ca nu vrea sa masluiasca, nu vrea sa insele, nu vrea sa fure, nu vrea sa accepte ceea ce toti ceilalti accepta. Lumea sportului nu e caracterizata intotdeauna prin Fair Play. Poate dimpotriva.
Asa ca merge pe drumul lui. Eu as zice ca nu are club de baschet. Ci club de omenie. Un loc in care se pun in pamant moale primele pietre solide. Si se construieste inceputul de drum al unor oameni pe care Dragos ii vrea mari. La propriu si la figurat.
Vrei sa stii mai multe despre Dragos si Labradorii lui? Fa-i o vizita aici.
prima?
The One and only?
the one, but not the only:)!
xayde, joci baschet?
Welcome home, Dono! ca n-am apucat sa-ti spun; nu-i asa ca ai vrea sa cunosti mai multi oameni ca Dragos? si eu; dar sunt rari, foarte rari…
sys, cam rari. Ma bucur ca-l stiu pe el. Si daca ma uit in jurul meu mai gasesc cativa oameni adevarati. Si mersi de intampinare.
xayde joaca, da’ nu exceleaza:”>
exceleaza prin faptul ca joaca, spre deosebire de altii care mananca chipsuri la tv in loc sa joace
din pacate auzi foarte rar de astfel de oameni cum este Dragos,chiar poti spune ca sunt pe cale de disparitie.bravo pt tot ce face pt copii,acesti copii care au atatea tentatii rele in jurul lor.bravo si tie Dono pt acest basm, din fericire un basm adevarat …
Neo, si din pacate o astfel de poveste pare mult mai putin interesanta (dupa numarul de comentarii) decat una cu muci pe mustata. Oare povestile bune nu mai au trecere?
nu fii suparat de feedback ,important este ca esti un promovant al bunului simt si a bunei educatii. intotdeauna o postare de bascalie va prinde mai bine.
o zi excelenta!
sunt sigura ca oamenii-s pe la gratare acum si la intoarcere vor citi si vor aprecia postul; mie mi-a placut mult; parca mi-a luminat ziua si parca am incredere ca nu ne ducem de rapa chiar de tot, din moment ce mai exista oameni de genul lui Dragos; si-or mai fi si altii, da’ trebuie descoperiti.
Neo, suparat nu sint. Stiu ca am facut un lucru bun.
Dragos a avut ce invata de la niste oameni educati si civilizati in cea mai mare parte.Lucrurile se vor schimba,intr-adevar incet ,dar sigur..si la noi..si asta si datorita unor oameni ca gazda acestui blog.felicitari ”Donoutzule”
Dono, feedback`ul in zilele de duminica va fi mereu intarziat…unii merg si la servici,alti la gratare sau altii se refac dupa o seara de pomina…asa ca nu fi dezamagit. Probabil multi au citit dar putini sunt acei care lasa commenturi din simplu motiv ca, ceea ce face Dragos este un lucru care te lasa fara cuvinte. mai rar oameni exceptionali. va pup, duminica placuta
Donoutzule?!
Filomena, erau putine comentarii raportat la numarul celor care citisera postul. Nu eram dezamagit ca lumea nu “ovationeaza” cele scrise, ci mie personal mi se parea un mediu bun de povesti frumoase. Dar, precum au mai zis si altii, duminica e intr-adevar o binecuvantata zi de odihna si relaxare.
Bucurati-va de ea, povestea noastra de azi va fi aici si dupa ce duminica s-a dus
Felicitari lui Dragos .. Oare cati mai sunt ca el ? .. presupun ca foarte putini ..
Bun venit, Pisi!
‘nä seara, dragilor!
Mai intäi si-n primu’ ränd sa recunosc ceva: nu fusei eu prima. Nepotu’, singur acasä: internet-StartPage-Dono.ro. E istet si i-am povestit de “ciorba lu’ prumul-prima” si fu’ el prima. Deh! Copii singuri acasä.
Ce vreau eu sä stiu e: Dragos este singurul din Romänia, care face asa ceva? Oricum, felititari, sa ne träiascä si sä luäm exemplu’.
Searä frumoasä, dragilor!
Putini mai sunt ca el in tara asta. Daca ar fi mai multa lume asa Romania ar arata altfel…Iti vine greu sa crezi ca mai sunt oameni pentru care scopul suprem nu este banul…
Buna seara!
Domnul Dragos, aveti tot respectul meu! De ce nu exista asa ceva cand eram si eu mica? Eu am fost disperata dupa basket
Seara buna!
Tocmai am citit cateva randuri despre un astfel de om, din pacate nu mai este printre noi. Probabil ca daca ar exista mai multe resurse ar fii mai multi. Mi-ar fi placut mult sa cunosc un om ca Dragos in copilarie, probabil m-ar fii ajutat mult sa ma definesc, ma bucur pentru copii care au ocazia sa intalneasca asa oameni.
Buna de cu seara!
Pentru oamenii astia se zice intr-un fel… Cum oare? Ah, da! Stiu acum: JOS PALARIA! Si apropos, cred ca unul din baietii nasilor va incepe sa-l viziteze pe Dragos. Asa ca, sa traiesti!
Buna seara! Baiatul nasilor e din Targu Mures?
Salutare!
Ei vezi, aspectul asta mi-a scapat. Da’ eram asa vesel cand i-am trimis link-ul incat l-am molipsit si pe tac’su care oricum cauta sa-i schimbe clubul copilului. Mai incerc, poate il conving sa faca naveta
Am uitat acest detaliu minor, cu gandul ca cei curiosi sa afle mai multe vor intra pe siteul clubului. Sper ca acolo e specificat
Tocmai ce m-a sunat nnas’miu extrem de serios si zice:
- Auzi, da’ crezi ca ai avea tu timp sa-l iei pe ala mic de la sala, ca io is putin ocupat seara
Deci da! Scrie pe site
Si-l iei? Merita
Bucurandu-ne la o ora tarzie…iti multumim Dono de sperante.
Frumos. Pare luat din carti. Insa e mare lucru sa stii ca cineva misca mai mult decit 1 deget si pentru altcineva. La noi.
Este extraordinar ca poti sa traiesti si sa afli ca mai exista oameni care au suflet si banul nu a intrat in inima lui in lumea asta, care e dominata de nebunie cruda.
Dono, ma bucur ca il cunosti si ca ne-ai prezentat viata lui.
Este un om fericit pentru ca face ce face, acesta este un lucru omenesc, nu este nebun, este om. Este un om extraordinar.
Buna seara si bun revenit, Dono!
DIn fericire exista si oameni pe lumea asta. Ca de n-ar exista demult am fi oale si ulcele cu totii.
Frumusetea basmului consta in aceea ca fiecare dintre noi putem face lucruri bune dezinteresat in fiecare zi. Poate nu incontinuu dar o data pe luna si tot s-ar simti. Si un zambet adresat unui necunoscut ar fi un lucru bun, stiti?
Salut Alex. Ma numesc Vali si cred cu tarie ca din cei 150 de copii ai lui Dragos, se vor ridica multi care sa-i urmeze exemplul. Si aici nu vorbim de baschet.
Da, Metal, chiar ai dreptate. Un om trist se poate bucura cand iti vede zambetul.
Sau sa atingi pe cineva atunci cand plange si sa-i intinzi mana, este un adevarat ajutor.
Putem face ceva bun in fiecare zi.
Buna dimineata!
Ce-mi place! Foate multi o sa aibä un start bun in säptämänä, citind gunoiul täu de ieri.
Ei bine, Dono, sä ai si tu o sätämänä minunatä si servici usurel, de reacomodare.
Zi frumoasä, dragilor!
Buna dimineata, pai o saptamana buna la toata lumea!
Te salut, Metalice!
Si bun venit, Vali!
Frumos din partea acestui om…
Ce bine ca scrii despre astfel de oameni.Si la mine in zona este un om adevarat,multiplu campion national la aruncarea greutatii,nu are 150 de copii in schimb e marginalizat de autoritati pe nedrept,sau ma rog,ignorat.O sa scriu despre el curand.Imi place blogul tau.E super.mai revin.
http://melicovici.blogspot.com
Bravo, bravo, bravo lui!!!
Cind mai vorbesti cu el intreaba-l daca are si vreo grupa de copii din astia doi la metru. Am fost foarte trist cind m-am dus la baschet si mi-au spus ca cel mult pot sa le car mingiile si sa le fac curat in vestiar.
Asterix, poti sa-l intrebi tu, probabil va “trece” pe aici.
Adi, esti binevenit!
Buna dimineata, si bine ati revenit (din Grecia si Moeciu)
Va multumim
Buna dimineata,
Bun venit din grecia lui Dono si felicitari lui Dragos. Ii admir nespus pe cei care fac in ziua de azi ceva pentru oamenii din jur. Sunt din ce in ce mai putini.
(am facut baschet si handbal din clasa a patra pana intr-a opta – de departe baschetul era preferatul meu).
Neata, ikemaua!
Dono, eu astept cu mare nerabdare si insemnarile detaliate despre Kos ..:)
Buna dimineata.
Jos palaria in fata lui Dragos, cum spune si Sburlea.Poate daca ar fi mai mult promovati cel ca el , si altii le vor urma exemplu.
O zi si o saptmina buna tuturor.
doar acum am citit.deci inca exista si astfel de oameni,felicitari!
bine ca mai exista oameni ca Dragos
dar pacat ca sunt putini
bine ai venit, Dono!
Despre Dragos…. sunt impresionat, sincer nu credeam ca exista asa ceva in Ro, nici macar la Tg. Mures, care e altceva decat Regatul meu smecher si ahtiat dupa bani.
Daca din 150 de copii reusete sa faca macar 100 sa-i semene atunci misiunea lui ia sfarsit, poate fi declarat inger pe pamant, inca o data brava lui si sincer imi pare rau ca nu exista mai multi “dragosi” in Romania.
Incep prin a va aduce aminte ca traim in romania ,ca scandalurile sunt in floare iar noi facem afaceri,ca asa se tine o tara facand afaceri cu fratele cu rudele,cu nepotii,etc.sunt satul de anumite persoane ce sunt mediatizate ca na sunt persoane importante in stat un ex mai clar:MIRCEA BASESCU este actionar a acelei fire inca de la jumatatea lunii iunie,voi chiar credeti ca TRAIAN BASESCU nu stia de afacerile fratelui sau?dimpotriva faceau afecerile impreuna.ca na asa e romanu unii sunt putrezi de bogati iar alti fac foamea,nu au bani nici sa treaca strada si apoi mai are tubeu domnul PRESEDINTE BASESCU sa ne ceara votu. si o sa ii dam…..
…o parere a unui simplu cetatean…
Welcome back Dono !
Eu iubesc la nebunie basketul si sunt si din Tg Mures…si nu am stiut pana in momentul asta ca avem in oras asa un om extraordinar !! O sa incer sa particip si eu cum pot ..:) Foarte impresionant
Salut, I’m Dragos… I’m the man with 150 boys:)
Va multumesc tuturor pentru comentariile pozitive! As face doua comentarii:
1 – Dupa aproape 4 ani de hard work, am acum alaturi o echipa de alti 7 oameni care vin si ei dupa serviciu si participa activ la educatie viitoarei generatii… deci titlul cel mai corect era “familia cu 150 de copii”
Principiul nostru e simplu: “momeala” e baschetul, copii vin pentru baschet … cand copiii vin din placere atunci porii cunoasterii se deschid si AICI e momentul sa ne folosim de baschet si sa ii invatam si alte lucruri in afara antrenamentelor… educatie prin dialog si joaca!
2 – Toate comentariile pozitive de pe acest site ne dau inca un pic de putere sa facem lucrurile si mai bine. Noi suntem deja 8 adulti si 150 de copii… daca in fiecare judet ar exista un singur proiect similar cu “momeala baschet” atunci aproape 7000 de persoane din Romania si-ar “imbunatati” mentalitatea in mod direct, plus sa nu uitam de parintii si apropiatii acestora. Pentru a estima o cifra, vom inmulti cu 3 numarul persoanelor direct implicate => 21.000 de persoane direct + indirect implicate in revigorarea mentalitatii! Daca am extrapola putin si am porni un asemenea proiect la alte 6 sporturi de echipa unde putem aduna usor 150 de copii (de exemplu handbal, fotbal, voley, rugby, polo, hochei) atunci deja ar fi implicate 126.000 de persoane… Daca noua carora ne place aceasta munca ne-am putea permite sa lucram doar cu asemenea proiecte, atunci baza de calcul ar fi si mai mare, deoarece un club serios ar putea usor sa aiba 500 de copii! Daca extrapolam si inventam proiecte similare cu alte “momeli” decat cele sportive atunci am ajunge mai repede la o mentalitate mai sanatoasa in Romania:)
Va multumimim mult pentru suport! Mergem inainte
Oh, domnu’ Dragos, ce placere!
Dorim bun venit Labradorilor in lumea Gunoierilor!
hola gunoierilor:)