Before and after.
Ne spunea lumea inainte de nastere sa ne bucuram de ultimele zile de “libertate”. Si ne zicea cum o sa ne fie greu, obositor, ca vom fi buimaci de cap, nedormiti, bla bla bu bu. Bulshit. E bine. Da, viata ni s-a schimbat, dispozitia sufleteasca e formata in fiescare zi de starea de bine ori de rau a copilului, rahatul din asta dimineata ne-a facut fericiti, de cand am vazut pampersul plin de bogatie cantam si recitam poezii de multumire.
Da, abonamentul la sala a devenit abonament la pampers, dar in loc de gantere ridic copila si o bat pe spate ca sa ragaie. Da, zambetul ei – zambeste, mititica, desi nu stie inca ce-i bine si ce-i rau, io am dedus ca zambeste atunci cand simte o stare de bine. Asa cum in acest moment se chirceste si eu deduc ca o chinuie colicii, bate-i Dumnezeu de colici – deci zambetul ei ni le alimenteaza pe ale noastre, chinul ei ne intuneca fruntile.
(acu ma enervez, am scris ceva super cul si inteligent din – punctul meu de vedere- s-a blocat computerul si cand l-am restartat s-a sters tot)
Deci nu prea mai stiu ce spusesem, ceva in legatura cu pupatul. Io n-am fost mare pupacios niciodata, cam fugeam si de pupaturile mamei draga de ea, ma enervau mai ales momentele cand persoane nu extrem de apropiate – gen rude, cunostinte or samsing – vor sa te pupe cand te saluti cu ele, tu nu prea vrei sa te pupi dar te pupi ca un compromis dupa niste momente de ezitare in care ala se intinde, tu de departezi, ala insista si va pupati in final.
Pe fetita asta a mea care azi implineste fix o saptamana de viata (ieeee, la multi ani) o pup de o rup. De cate ori o prind o pup. Pe frunte, pe ochi, pe picioare, pe spate, pe maini. Sint convins ca nu-i place, o pup si cand ne trezim noaptea sa o alimentam si e evindet ca-i pute gura a lisitze si popandai, (nu-i ca in filme cand aia se mozolesc de se rup dimineata si pare ca le miroase gura a capusni, rahat pansat), deci fiica-mea nu ar dori sa fie pupata in creierii noptii de o gura mustacioasa si fetitda. Dar din fericire nu poate riposta deocamdata.
Cam atat, mai am subecte legate de copil (spre disperarea unor prea stimati si cinstiti cititori) saga va continua maine.
A, vroiam sa-i intreb pe actualii parinti daca ei considera ca aparitia bebeului (bebeilor) le-a rapit ceva din frumusetea si libertatile vietii de neparinti. Si doream sa-i intreb pe cei ce vor deveni parinti de ce se tem. Par exemplu noi ne-am intrebat azi cand om putea sa mai merge la mol, la un film si o aripa picanta de pui.
Si…
Te adaptezi, Dono, te adaptezi; bebelul iti schimba viata, dar in bine, daca il iubesti neconditionat,chiar daca te deranjeaza noaptea cu oracaiala sau nu mai faci chiar ce vrei in timpul zilei; o sa mergi si la mall, si unde mai vrei tu, dar cu ea, nu peste mult timp; si ce mandru vei fi…
Eu, imi doresc un copil. Dar tocmai asta ma sperie. Ca va plange noaptea si ma voi da cu capul de pereti nestiind ce sa fac. Ca nu voi stii cum sa o tin in brate. Ca nu voi mai iesi la fotbal. Nush….ma bucur nespus cand ii vad pe altii fericiti de copii lor dar parca nu sunt inca pregatit….
Donoooooo, cand aflam si noi cum o cheama pe bebe?
Felicitari, simt blogul asta plin de bebe love si e asa frumos
Vova, in noptile scurse de cand e acasa nu a plans. Din fericire pentur ea, din fericire pentru noi.
sys, sint extrem de mandru si acum. De ea, de noi, de mine. E cea mai mare realizare de pana acum, singura cu adevarat importanta, singura ce va raman dupa mine. Si depinde si de mine cum va fi.
Zappy, ziceam in una din zilele trecute ca-i respect intimitatea si pana nu-mi da voie sa-i fac numele public, nu o fac
Mersi de aprecieri, da, va fi bebelovblog.
In primul rand, felicitari! Sa va bucurati de fetita.
De mers la mall veti putea merge mai spre toamna, sa se mai intremeze si mama si fata, sa aveti si voi o rutina deja stabilita. Aripi picante poti tu sa consumi, mama mai putin daca alapteaza.
Dar exista viata si dupa copil, veti fi bine. Uite, Iri are cinci ani si daca vin prea devreme s-o iau de la gradinita, ma cearta, de ce-am venit asa devreme, nu stiam ca are treaba?
Luati-o usor si nu uitati ca nici o zi nu seamana cu cealalta. Sa fiti fericiti!
La multi ani pt Rozosina la frumoasa varsta!Draga Dono cind a aparut minunea noastra de baietel acum 2 ani si jumatate noi eram un cuplu inchegat bine, dar recunosc ca din momentul intoarcerii acasa de la maternitate si dupa fo’ 2 luni de viata la comun fara ajutor din afara(ceea ce e cumplit)eram super obositi, nervosi si deprimati …haha amandoi noi sotii, copilul fericit, curat, mancat si cu colicii aferenti.Si seara cind dormea copilul ne uitam la poze ca ne era dor de el si incercam sa ne amintim ce faceam noi anul trecut pe vremea asta……si dupa doi ani de viata in trei am uitat cum era viata in doi.
pe mine personal odrasla noastra m- implinit ca mama si m-a desavarsit ca femeie.Dar a fost greu recunosc , am vrut sa stau acasa 2 ani cu el si nu regret deloc.
pt mine era f. important ca odata pe saptamina sa am si eu timpul meu , al meu doar in care sa fac ce vreau….o ora doua macar. asha ca aveti de grija, nu va obositi prea tare ca daca n-aveti ajutor si sinteti doar voi 2 va fi greu a la long.
In ce priveste filmul la mall cred ca se poate rezolva f simplu cu o bunica(cineva de incredere in gen.), treceti inainte si pe la aripioarele picante(daca nu mai alapteaza sotia:D).
Clar ca un copil iti ia din libertatea dinainte, din comoditate, dar cu timpul te legi asa de mult de copil incat toate astea ti se par o nimica toata.
Dupa 2 ani veti putea face excursii faine impreuna cu fetita voastra, iar dupa 3 ani se va comporta ca unul din voi. Noi tocmai am facut niste circuite lungi, cu schimbat 3 hoteluri, trenuri,bus-uri si chiar avion, de fiecare data. Si crede-ma n-a fost si nu este cel mai rabdator copil din lume, dar ideea este ca se poate!!!
Mall? Film? Ehe, nu curind. Dar o sa vina ca miine ziua in care o sa va intrebati daca voi aveti o fiica. Cind plecati la munca o sa doarma iar cind o sa soseasca acasa o sa dormiti voi. Ca miine…
Curaj! E incredibil cat de rezistenti si adaptabili sunt copiii chiar si atat de mici.Ganditi-va la cei care cresc in medii grele, dar cresc si sunt puternici si sanatosi. Asa ca voi sa fiti tari si sanatosi si sa va tineti bine caci bebeul creste, acum are cea mai mare nevoie de parinti, bucurati-va !
hai salut!
imi amintesc cu drag de ceea ce povestesti tu,acum. atunci,eram pachet de nervi si as fi dormit in orice pozitie,numai sa nu mai aud copilul urlator
e greu,dar merita fiecare minutel!
Da! e greu dar nu imposibil si ce e mai important se uita noptile nedormite si grijile gen dc plange? dc nu tace? oare e grav? acum rad cand imi amintesc ca dupa 2 ore se somn neintrerup de planset m-am trezit complet panicata si m-am aplecat asupra copilului sa vad daca mai respira, dorinta suprema era sa dorm o noapte!!! vremuri…frate acu’ fata are 16 ani si a meritat fiecare ora nedormita!
dono,cred ca trebuie sa ne imparti in echipe:cei cu bebelusi,cei cu copii mari si cei fara!
Da, sigur ca se schimba multe, dar nu neaparata in rau.
Ideea e sa va rupeti uneori de langa ea si s-o lasati cu bunica sau matusa cel putin cateva ore. Va fi greu la inceput, dar altfel n-ai sa mai vezi matale film la mol decat peste vreo 10 ani. In rest, la plimbare sau cumparaturi o puteti lua cu voi fara probleme.
se schimba pe ici colo, dar te rodezi si adaptezi din mers.
oricum, trece asa de repede perioada asta…
Da..aparitia copilului provoaca o schimbare majora, mai ales de prioritati in viata. Daca nu esti pregatit, ar putea fi cam dureros sa realizezi ca nu mai poti merge la mol la film la vip sau nu mai poti bate cluburile cu prietenii…
Dar apar alte beneficii de ordin intern. Niciun film din lumea asta nu m-ar umple pe interior asa cum o face zambetul fiului meu…
Referitor la intrebarea ta: Sigur ca da ! Insa in suma e mai bine acum
prima data cand am mers la film cu printu’ consort, dupa nasterea printesei noastre, a fost cand ea avea 10 luni. Si am stat cu un stress pe mine cat casa:) desi o lasasem cu bunicii, deci pe maini bune. Cateodata ma gandesc cu nostalgie la viata dinainte, dar acum e altfel si parca e mai frumoasa:) desi mai grea.
La multi ani si felicitari pentru fetita!
Primele 6 saptamani sunt grele, dar apoi se schimba ceva, colicii dispar, iar parintii se mai calmeaza.
Imi amintesc k prima mea iesire la film, dupa nastere, a fost una cu multe sms-uri trimise mamei cu ce face fata.
P.S.
Sfat de luat sau de neluat in seama, cand o doare burtica, puteti incerca sa-i puneti feonul pe burtica. Uneori ajuta, alteori nu, dar pe mine m-a ajutat de foarte multe ori. Cu mana mangaiati burtica in timp ce merge feonul. O s-o calmeze, de multe ori, dar nu intotdeauna.
buna seara domnu Dono!
viata cum o stiai pana acum o saptamana s-a schimbat si se va schimba continuu de acum inainte… e o calatorie fara sfarsit… a mea printesa implineste un an in septembrie si nici acum nu-mi dau seama unde a zburat timpul…
sa-ti traiasca!
xx
neata soare!
colicii se pot transfera mamicii sau chiar taticului daca se pune in contact burtica bebelului cu cea a parintelui, eventual piele-pe-piele, in pozitia culcat. deci dono va sta pe spate cu bebe pe burta deasupra. merita incercat
La inceput e greu, pe urma e si mai greu. Dar nici nu mai simti. Si la primul, si la al doilea copil am avut nopti nedormite, am renuntat la multe, am iesit foarte rar spre deloc prin oras. Dar n-as mai reveni la viata dinainte de copii pentru nimic in lume.
neata , chiar a devenit un blog paternal
neata!
de ce, ca aproape numai mame scriu?
Eu is studenta in anu 2 de la toamna si am un fratior de 2 luni. Acu in sesiune, mami mea zicea: “Is cea mai fericita cand iti iei tu un examen si frate-to face cachi”
)
Ce oameni… Profitati de libertate si de tinerete… Serios!
Buna dimineataaaaaa!
în bine, clar în bine îţi schimbă viaţa minunile astea mici.
..
şi e emoţionant ce tătic eşti…
să vă bucuraţi de ea, dragilor!
se schimba viata in bine.La inceput duceam lipsa iesirilor.Am avut si un bb cam bolnav si chiar nu aveam cum sa o taram dupa noi oriunde.Apoi a crescut si puteam sa o taram dupa noi.Oriunde.Si de atunci ne traim viata ca inainte.Am avut pur si simplu un an de repaos.Si cand mai vrem,las fata la mama si fugim la munte cu cortul.Sau pur si simplu ne uitam la tv doua zile.
din cate am inteles plictiseala vine mai tarziu cand implineste 2 sau trei anisori…
atunci iti vine sa stai cateva zile departe de copil cu orice pret mai ales daca este un copil foarte activ care are multa energie si te copleseste cu intrebarile