Blestemul apelor

Baiet fiind, nu puteam sa inot. Parca apa nu ma primea. Imi era groaza sa-mi bag căpăţâna in apa. Ma revoltam, firesc, eram un baiet ce nu se dadea batut prea usor. Si-mi infigeam căpăţâna in valuri. Apa tinea atunci sa-mi arate cine-i mai tare. Si-mi curgea din parul des ce-l aveam pe atunci fix in ochisori.

Asta imi dadea o senzatie de dezorientare, de teama, de inecaciune. Inotam haotic ca si cum din urma ma fugarea sfarsitul. Si imi juram ca nu mai intru in apa. Nu cu capu’… Si ceva vreme am inotat doar asa, pe la suprafata. Ma gandeam ca sint ridicol. Ceilalti copii sareau de nebuni pe langa mine, de la trambulina. Se scufundau si se urmareau pe sub ape. Eu nu si nu. Imi era frica de apa ce-mi venea din crestet pe ochisori. Apoi nu am mai fost invitat sa ma joc cu ei. Eram marginalizat. Pentru ca in final sa fiu uitat…

Am cautat o solutie. Trebuia sa ma reintegrez. Si am gasit-o. Se gaseau pe vremuri in comert acele caciuli de cauciuc pentru inot. Culori oribile. Rosii, verzi, albastre. Textura oribila. Grotesti. Dar ma gandeam ca daca apa nu mai imi vine din par in ochi voi putea sa inot. Ma voi putea scufunda cu copiii, sari cu ei de la inaltimea, puteam trai si eu teama ca poate imi crap dreacu capu’ intr-o buturuga scufundata. Da, nici teama aia nu o traiam. Si mi-am tras pe freza inocenta un prezervativ de-ala verde. Aratam, precum va puteti da seama, oribil. Un copil plapand cu ochii mari si luminosi, cu o flegma verde in cap.

Ceilalti copii radeau de mine. De teama mea, de “flegma” mea. Si m-am infuriat. Oooooo, cat m-am putut infuria. Mi-am ridicat pumnuţul spre ceruri, mi-am coborat privirea spre apa inlemnita si am zis scrasnind din dinti: te voi invinge. Te voi invinge. Te voi invinge. Mi-am smuls “flegma” verde de pe scafarlie si am despicat valurile fix cu fruntea. Apa m-a invaluit, m-a napadit, mi-a curs in ochi, in nari, in urechi, in ochi, in urechi, in nari. Am strans din dinti, am urlat in mine, am intrat din nou in apa. Si am invins-o, asa cum mi-am jurat.

Si am devenit un fantastic inotator. Fac acum din apa ce vrea muschiu’ meu. Inot si pe fata, si pe spate, si voiniceste, si din stanga si din dreapta. Iar apa mi se supune. Sau parea ca mi s-a supus. Caci de o vreme parca incepe sa se razbune. Cum?

Pai sa-mi si bag picioarele, fac baia praf la fiecare dus. Ud de jur imprejur de parca a trecut tzunami pe la mine prin baie. Duşul pare ca are voinţa proprie si de-l pun jos o ia cu siguranţă razna. Cand vreau sa umplu cada-vana, uit tot timpul sa opresc apa la timp. Cand spal vasele, intodeauna jetul robinetului sare intr-o lingura si ajunge monstruos pe blat. Sau se darama recipientele din chiuveta plina (da, rusine mie) si smechera apa se strecoara cumva afara din chiuveta. Cand ma spal pe dinti si pe faţa ud tot timpul podeaua băii. Cand beau apa din sticla imi scapa picaturi pe pept. Ca si cum mi s-ar fi rarit gura.

Dar eu, acelasi copil cu ochii mari si luminosi, nu ma voi da batut. Si stiu, oooooo, stiu, ca te voi invinge. Apa, te voi invinge!