Bunatati pe cale de disparitie.
Ieri a adus cineva, de la un targ “eco” din Capitala, ceva ce semana cu una din bucuriile culinare ale copilarie mele. Ceva ce n-am vazut de foarte multi ani, ceva ce facea bunica. Si de cand a murit ea…
Se numea Lichiu.
Nu stiu de la ce i se tragea numele, poate in alte parti se numeste Lipie, seamana un pic si cu italiana focaccia, ce sa ne mai facem de atatea nume strainesti… Dar sa va spun povestea Lichiului.
Bunicu, Moşu’ cum ii ziceam noi, se trezea in zorii zilei si scotea o cantitate apreciabila de faina alba din lada pe care o avea in sopron. Faina facuta la moara din localitate, din grau auriu zdrobit cu pietre de-alea uriase si necrutatoare. Moşu’ cernea cu grija faina aia intr-o sita deasa deasa, pana o facea un praf fin de bunatate. Apoi preda stafeta bunicii. Ea mesterea aluatul. Nu stiu exact ce punea in el, o vedeam insa cum robotea la masa din bucatarie, pe care asternuse un strat subtirel de faina. Sa sa nu prinda aluatul de masa, bag seama…
Apoi vedeam aluatul direct intr-un vas mare, vailing. Galbior si bosumflat. Bunica, adica Tâna, il acoperea cu un servet curat si-l punea la lenevit in apropierea sobei ce duduia cu spor. Am uitat sa va spun ca Lichiul se facea iarna, era trufanda pentru masa de sarbatori. Si atzipea acolo, aluatul, langa soba, pret de o ora doua. Pana cand prindea putere, se umfla voios, si mai ca arunca servetul de pe el. Atunci il lua bunica la intins, de-i sareau fulgii si fitele din cap. Dupa ce manevra mestesugit “sucitorul”, ii rezultau vreo 10-15 foi subtiri de aluat. Un picut mai mari decat un fost caiet studentesc.
Foile le impodobea. Cu nitica branza dulce, framantata cu praf de vanilie, unsa bine cu un galbenus batut cu spor, ba punea si o aediere de scortisoara. Si venea din nou randul bunicului. Ce incingea cuptorul ala mare, facut din pamant ars de tare demult. Si-l incingea cu lemne sparte cu toporul, dimineata cand inca cucosii motaiau in cotet. Lichiele se asezau binisor in cuptorul incins, dogoritor, si se uitau acolo o vreme.
Pana cand ne rezulta produsul final: o bunatate aurita, inmiresmata, fierbinte, ce se rupea cu mana si se infunda in gurita flamanda de copil. Si acum simt aroma aia divina, gustul ala de neuitat.
Si nu stiu daca Lichiul era atat de bun pentru ca era pur si simplu bun, ori poate pentru ca-l faceau bunicii si-l mancam acolo, in casuta lor, ori poate pentru ca-i amintire dintr-o copilarie fericita.
Acu va rog si pe voi sa ziceti ce bunatate v-a indulcit copilaria, bunatate facuta de parinti, bunici, ori vreo matusa priceputa. Poate ne suflecam manecile si facem si noi ceva de neuitat pentru copiii nostri.
Sa fiti sanatosi!
Buna dimineata!Noghi cu nuca , malai cu visine din visinata,galuste cu prune,porumb fiert in lapte dulce,varzari -astea pe cand eram cat masa apoi ciulama de pui(puii- de 2 luni) cu mamaliguta ,sarmale in foi de stevie si bineinteles cozonaci pufosi.Uitam de visine cu sos si mancare rece de iepure, cu multe multe masline.Dar toate astea le dadeam pe 200 de grame de hamsii sarati ocna sau scrumbie sarata.Gusturi de plod alintat!
Dulceata de zmeura, din curtea bunicii. Imi placea sa aleg spuma aia parfumata si moale care se umfla cand fierbe dulceata. O puneam pe o farfurie si sa intarea un pic, ca o gelatina. Si o mancam cu degetele
Buna dimineatza!
, iar asta se intampla cam o data la 2 saptamani.
Preferatii mei sunt cozonacii pufosi si aurii (coca din postava este delicioasa- ma pune bunica sa o gust), puii cu mujdei de usturoi si mamaliguta, mamaliguta cu branza si unt facut in casa, ciorba de porc acrita cu zeama de varza, ciorba de pui acrita cu corcoduse, paine la test unsa cu rosii, placinta cu branza si toate astea udate cu un delicios vin de casa.
Bunica mea traieste (sa ii dea Domnul sanatate si multi ani de acum incolo) si ma rasfata de fiecare data cand ii trec pragul
O zi superba sa aveti!
Am uitat sa mentionez puiul pe sticla si delicioasele sarmalute!
Si bucatile din galeata… mi s-a facut o pofta… in seara asta dau fuga pana in satul copilariei
Bunica de partea lui tata facea placinti cu fructe, dar era asa de pufos stratul de aluat auriu in care intrau fructele…o nebunie, cu caise, visine, cirese, prune.
Pe partea cealalta stra-bunica de la mama, o ardeleanca si jumatate, facea cornulete cu rahat pufoase pufoase, facea placinti cu gem bune tare (din pacate n-am reteta la ele, of),iar bunica si bunicul faceau o mancare o nebunie. Ea dadea directive si el executa
dar si acum salivez instant cand ma gandesc la oala cu ostropel a lui bunicu.
Si na ca mi-am amintit si de-o matusa la care toata copilaria cand mergeam ne facea gogosi, dar ce gogosi! O nebunie! Ii dadeam telefon din timp sa aiba timp sa faca gogosile ca noi numai cand ne gandeam la ea si deja muream de pofta.
Serbetul de cirese amare facut de bunica, cum mie nu mi-a iesit niciodata, de culoare trandafirie, onctuos, fin, servit vara, o lingurita generoasa intr-un pahar de apa rece din fantana; in gradina, la umbra. Of, iar vorbim de mancare si salivez…
Mama a fost si este o gospodina priceputa si nu exista duminica fara prajitura/placinta.
Am in minte doua: coarda cu gris si lipia cu prune.
Acu mi-am amintit si de intorsurie cu varza, branza si dovleac.
Bune, bune.
Ei Dono ce faci tu cu noi, ne trimiti cu pofta la cote maxime in lumea dietelor.
mmmm,mama(fiind si bucatareasa)ne facea mereu cate ceva dulce…de la cornuletele cu nuca si gem,la placintele cu branza dulce sau sarata,de la checurile cu cacao si nuca la placintele cu mere si bezea..
daaa,am avut o copilarie dulce.
si acum mai face si ne strangem la ea sa ne indulcim..
si mamica mea se pricepea la prajituri (bunica mai putin). dintre pajiturile copilariei mele, as aminti “maruntelele” (cred ca asa se numeau)-niste guguloaie dintr-o compozitie asemanatoare cu cea de la salamul de biscuiti (fara rahat) dar cu visina din visinata la mijloc. apoi un fel de crema de ciocolata, care cred ca era cacao fracata cu zahar si apa si innobilata cu o picatura de alcool. asta era cand se terminase si ultimul fir de faina de pe cartela si ultimu’ ou din frigider.
dar prajitura copilariei mele este ceea ce mama numeste budinca de gris. seamana cu un simplu blat de tort/pandispan, dar in loc de faina se foloseste gris. dupa ce se raceste blatul se insiropeaza din belsug cu lapte indulcit si aromat cu vanilie si coaja de lamaie/portocala si apoi se orneaza (unii acoperea blatul de tot) cu fructe din dulceata (visine, capsuni-dupa pofta sau ce se mai gaseste in camara). dat la frigider si apoi mancat. o bunatate. au voie si copiii si bolnaviorii, ca-i usoara, fara creme grele, frisca sau mai stiu eu ce complicatiuni.
Ady, tu ai fost la camin? Si mie imi placeau bilutele din biscuiti cu cacao, dar numai acelea de la camin. Ziceam ca alea de acasa nu sunt asa de bune. Si mai am placinta cu branza si cu mere la Pasti si la Revelion, pentru care plecam cu primul autobuz spre centrul orasului (Ploiesti) ca sa cumpar foi de placinta. si stateam la o coada……
Galuste cu prune, gogosi rasucite sau scovergi, tort cu crema roz si galbena – asta numai la cate o aniversare, prajitura “alba-ca-zapada”, cu lamaie. Dar cei mai buni si mai buni stiti ce erau ? Cartofii prajiti!
Nu stiu cum erau facuti sau daca erau altfel tigaile in care erau prajiti, dar asa buni n-am mai mancat de atunci.
Scoverzi le ziceam noi. Tot bunica facea.
as putea sa iti vand un pont: o cunostinta comuna din Tg Mures face un lichiu de plangi!!
nu spui cine!
Mmmmmmmmmmm…
Lichiul (yyyyuuuuummmmii) este o prajtura nemteasca, se numeste de fapt hencles (Henclesh se citeste).
Am mai mancat pe la restaurante dar nu se compara deloc cu ala facut de buni!
Buna seara !!
Imi amintesc cu mareee drag de ciupercile culese din padure si apoi facute tocanita. Noi le ziceam “buretzi” ..erau extraordinare si le manacam numai la bunica. De ceea ce spui tu seamana cu “pasca”, tot asa aluat si umpltuta cu ceva amestec de ou si branza si lasata la cuptor …delicioasa. Si coca cu vraza ..asa da orice sa mananc una direct din cuptor de la bunica!
Lipiile acelea pe care le făcea bunica ta erau ca alea de se găsesc acum în comerţ? (nu-mi pot da seama dacă sunt la fel sau nu). Şi apropo de bunătăţi făcute de bunica… îmi e dor de nişte scovergi cu dulceaţă de gutui!
Supa de visine
)
Ciorbita de porc cu hrean
Prune la borcan (un fel de prune murate dar dulci)
Galusti cu prune
Minciunele aka cioroga (nu stiu sa scriu in maghiara
Pogaci
Turta dulce
Si o doooamne cate mai sunt. Astea toate de la bunica unguroaica.
Nush de ce dar de la partea romaneasca nu prea mi-a ramas nimic in afara de laptele de oaie proaspat muls, si urda proaspata + pastrama de oaie – ai mei romani erau mai putin in bucatarie si mai mult la stana.
Mor de foame!
‘nä seara!
Dintre toate, cel mai dor mie de päinea fäcutä in tzäst, sub care – bunica Mama Mare – punea frunze de nuc. Asta pe varä. Si iarna scotea boabele din ciorba de fasole si le arunca in tigaie. Sä inoate ele-acolo, in unturä. Multä. Si-apoi le lua la zdrobit. Si pe mäsutza rotundä – cu 3 piciare – punea un “fund” de lemn, pe care “arunca” mämäliga. Tata-Mare o täia cu atza. Si tot el “toca” varzä acrä intr-o strachinä, cu mäinile, asha. Afar’ de zäibärel, cänd crescuräm noi nepotii, mergea la Mat(cärciumä) si ne cumpära Vin Pelin. Nu-l uit cät oi fi. Pe el, vinul si nici pe dragi mei de bunici si nici pe Mamae, sora bunicului.
Sä vä fie sänätosi!
Sadic subiect Dono! Mi s-a facut o foame de nu vaz bine!
Eu cand dau pe la mama pe acasa ii fac meniu din timp. Ii zic: vreau aia, aia, aia si aia. Acum i-am zis: ciorbita de loboda si stevie, salata de vinete, placinta cu branza (specialitatea casei) miammmmmm.
Eu am in schimb o durere mare. Bunicul meu facea un ostropel o minunatie. S-a dus saracul si n-am apucat sa-i aflu secretul. Am sapat dupa retete, dar nici una n-arata la fel. Punea un pui la un ceaun mareeee si la final era o mare de sos foarte gros mai spre maroniu (nu rosu ca sosul de rosii) in care inotau bucatelele de pui ce efectiv cadeau de pe os numa cand te uitai la ele. Of Doamne!
‘na seara!
Daaaa, de serbetul mamei imi aduc aminte, mancat in vacanta de vara, cand aveam piciorul in gips si imi “chemam” prietenele … ca n-aveam voie sa ies
Buna dimineata!
Afarä nu ploo. Da’-mi ploo-n gurä, de-atäta poftä.
Azi vorbim despre sex, nu? Da? Nu?!
Cafea servesc si zi frumoasä vä doresc, dragilor.
Buna dimineata! Bunatati zici? Ei bine, tocmai am fost in week end la bunica si mi-a facut o mancare de cartofi dementiala iar apoi am avut la desert niste scovergi cu gem de prune deasupra. Mamaie e cea mai tare.
Toate bune iti urez!
buna dimineata!
nu prea am avut bunici si vremea si locatia in care am crescut nu a permis o gama prea variata de bunatati.ne bucuram cand prindeam oua,iar carnea era o raritate. lucrurile care mie mi se pareau delicioase,aici ar parea anoste.
dar mi-e tare drag sa va citesc pe voi!
si pofta
Buna dimineataaaaaa! Am halit o gogoasa de tot rahatul. Nu cu rahat, ci cu un aluat cleios, necrescut, nedospit, nefragezit. Unde-s gogosile de altadata?!
O zi minunata iti doresc
Am mancat anul trecut. 3. in 2 ore. cu smantana. din Dârlos. ca lichiuţ nu’i nimic…
nu pot uita niciodata mamaliga taraneasca data-n foc si coaja ce ramane mancata cu lapte!
da,da..antimuste…facea bunica mamaliga in ceaun si apoi turnam lapte peste coaja aia si era razboi pe noi nepotii la racait si mancat..
apoi,tocanita in ceaun cum facea bunica mea,nu o sa mai mananc niciodata,se topeau pur si simplu legumele,iar sosul ala in care inota bucatele de carne…vaii,am inghitit in sec!
scria cineva mai sus de bilute cu cacao si biscuite,de la camin….doamne cat de bune erau…
Alba-ca-Zapada
deci nimeni în lume nu face ciorba de burtă ca mamaia mea. E cremoasă, şi se târşâie singurică în stomac. Apoi mai sunt cârnaţii de casă, făcuţi de bunicu’, fie-i ţărâna uşoară, direct pe jarul din sobă, sau şunca uşor crestată pe şoric şi pusă pe grătar, ori ciulamaua de ciuperci, dar mai ales roşiile coapte la grătar, amestecate cu niţel usturoi pisat şi o pişcătură de sare. mmmm
La noi in galati este o brutarie privata care produce asa ceva, plus alte bunatati de panificatie
Palanieţe cum facea mama…nu facea nimeni. Coapte pe foi de varza si umplute cu branza de burduf, cu varza sau ciuperci. Mmmmm. Scoruşe sau minciunele presarate cu zahar praf.Iti lingeai mainile pana la coate.:))
Painici in tast, cu friptura de pui pe vatra si salata de rosii din gradina lui tataie Marin, facute de mamaia Ioana, cea mai inteleapta femeie intalnita de mine, chit ca nu stia sa citeasca!