Capaccucapsifaracap
Buna ziua, ma doare capul si am tensiunea mica. Probabil de-aia ma doare si capul, legatura in direct cu vremea de rahat de afara, sa va fie cu noroc.
Am remarcat – fara surprindere de aceasta data – ca io cumpar laptele in functie de capacul pe care-l are recipientul. Nu ma intereseaza grasimi, nu ma intereseaza producatorul. Ma intereseaza sa nu fie expirat, sa nu aiba termen matusalemic de garantie – nu am incredere in laptii care cica stau fresh in cutia lor cateva luni, un fel de sfintele moaste, da-o naibii de treaba – si ma intereseaza sa se desfaca usor capacul.
Uite asa aleg eu laptele, sa stie si producatorii de lactate, daca au capac cu cap, sint clientul lor.
Si asta pentru ca s-a intamplat sa iau si lapte la punga, punga ce am taiat-o cu grija la un colt, cu atata grija incat tot a sarit niscaiva lapte in stanga si dreapta. Apoi tot cu mare grija am pus punga in frigider, si tot cu grija am strans laptele care ulterior s-a varsat prin frigider, casa, lume. Adio pungi cu lapte.
Exista si niste cutii cu lapte care au o gura rotunda, un capac rotund pe gura, nu ala infiletatu’ ci ala lipitu’. Iar capacu’ lipitu’ are pe el o chestie de plastic de care tre sa tragi ca sa iei capacu’ lipitu’ jos. Ei bine, in proportie de 99% chestia de plastic se rupe, deci capacu-i facut fara cap. Si tre sa te chinui cu-cutite si alte scule ascutite sa tai capacu’ lipitu’ sa ai si tu acces la lapte. Operatiuni de care pur si simplu nu ai chef, pentru ca lapte bei in momente in care nu ai chef de chestii de migala: bei dimineata cand abia te-ai trezit si abia vezi in fata ochilor, bei seara cand esti obosit si vrei o doza linistitoare de lapte cald, inainte de culcare. Deci n-ai chef sa injunghii capace care teoretic nu ar trebui injunghiate.
De aici ajungem la concluzia ca chestiunile de inchis-deschis tre sa fie facute cu-cap. Adica sa se deschida atunci cand trebuie, sa nu se deschida atunci cand nu trebuie, regula valabila la slitzurile – pantalonilor (barbatesti ori femeiesti), usa de la casa, de la masina si multe alte cele.
Dar in primul rand la recipientele cutiilor cu lapte, iata cat de superficial sint si care-mi sint criteriile de cumparaturi. Un week-end bun va doresc, soarele-i undeva in vizita la ma’sa. Bea lapte cald.
PS: Va anunt ca luni dimineata avem concurs cu premii priti atractive. Ceva – nu va spun ce – in valoare de 100 euroi + altceva de completare.
Ziua buna, dragilor!
Pe mine ma amuza indicatiile de pe sticlele de Cafemio ce se fasesc in deosebi la benzinarii “Twist& Shake”. Twist, adica deschide capacul si Shake…
Pai daca eu sunt mai dobi dar stiu totusi nitzica engleza si ma iau dupa “instructiuni”, nu ma fac numai Cafe(pe)mio?
(Primaaaaaaaa)
Ah, sa nu uit de capace. Cu unul singur am de obicei de furca, cel de la cafelele McDonald’s. Daca ii scot capacul sa pun zahar ma lupt cu el juma’ de ora sa il pun la loc, pe parcurs varsand jumatate din continutul recipientului.
tin minte ca mie nu imi placeau cutiile alea de lapte, care aveau un colt indoit, si trebuia sa-l dai asa… cu schepsis!si niciodata nu reuseam, pentru ca ori taiam prea mult, ori prea putin; iar daca taiam prea putin, cand incercam sa ‘redresez’ situatia, taiam prea mult.
o sambata frumoasa sa ai!
“Lapti” ??
)))
Si eu am oroare de laptele care cica e bun luni de zile, credeam ca sunt singura care ia laptele in functie de criteriul asta. Eu am descoperit lapte care se vinde in sticla de plastic. E foarte practica, iar dupa golire o clatesc si o arunc in containerul pt PET-uri, pt ca beau foarte mult lapte si nu vreau sa distrug planeta.
)
Mi-am baut lapticul de dimineata…am fost cuminte. Nu stiu de ce dar am impresia ca nu avea nici o legatura cu vreun animal laptele ala…mirosea a parfum…Poate cu vreo vaca data cu Chanel 5. Sau cu boii aia de la Canale 5.
Maestre, am si eu o intrebare retorica rau: cine naiba scrie stirile pe mediafax ca tare anal-fabeti mai sunt unii pe acolo…
mai e si varianta celor de la Napolact cu punga in forma de carafa, cu un fel de miner dintr-o bula de aer. Aia nu se rastoarna in frigider. Dar tot tre’ sa ai o foarfeca la indemina…
Si daca ai pisica sau potaie, oricum nu-ti mai bati capul cu ce faci cu restul de lapte din punga. Se “sacrifica”ei!
Buna dimineata!
Dono, mai tii minte sticlele de lapte de pe vremuri? Acelea de un kil, cu gura larga si pus un “dop”de staniol, mai mult sa nu dea praful in el, cand stateau navetele in strada, pana se deschidea alimentara ca sa fie bagate innauntru. Stiai ca dopul e pus de forma si aveai grija sa nu-l versi!
Cu pungile, si eu am patit-o de n ori, varsand continutul pe mine sau pe jos. Nici eu nu agreez laptele cu termen de valabilitate mare, despre care cred ca au oaresce conservanti in el, sa reziste mai mult timp.
‘neata!
Am trimis raze de soare, au ajuns?
Mä laud acum, am si eu ghiocei, in curte.
Capac cu juma’ de cap am la_lapte, problema este alta. Dupä ce-l desfaci-inchizi de cäteva ori, se rupe. De-ästa-i : http://www.kroeswang.at/uploads/tx_artikelliste/8761.jpg
Duminicä frumoasä, dragilor.
Buna dimineata de duminica!
Lavy, nu! Aici e o vreme numa buna sa torni filme cu vampiri.
Nea Costache, le stiu, cum nu, tin minte si grilajele alea metalice pentru doau sticle in care duceam laptele. Parca erau niste botnite ciudate.
Metalice, raspunsul retoric e “da”
Circoloco, poate chiar era lapte cu aroma de parfum. Apar tot felul de lapti in lultima vreme. Cu vanilie, cu cirese, de ce n-ar fi si cu parfum?! N-avea pe capac sigla unei case de moda? Nu a costat vreo 30 de milioane litrul?
dono, ai scris pe sufletul meu! Si eu am criteriul asta, nu doar la lapte!
Apropo de lapte si ambalaje. Stiti ce urasc cu pasiune? Cutiutele cu lapte condensat! Domne, daca n-o fac astia, inventez eu alt ambalaj! Nu se mai poate asa! Din 10 cutiute desfacute, 9 le vars pe mine, masa, vecin de masa, ma spal cu ea pe maini…
pai, punga cu lapte nu se pune la loc in frigider dupa ce ii tai coltul, poti sa revii la pungi in cazul asta, e mai bun laptele ala, care se scoate se fierbe si se pune in craticioara, fara a se varsa ulterior