Cărând un vis in spate.
Eram in clasa intai. Si aveam 7 ani. Eram un copil mic, ca de-aia am fost dat la scoala de la 7 ani nu de la 6. Aveam insa un ghiozdan mare. Mare si rosu. Din musama. Cu greu ma mai vedeai si pe mine de ghiozdanul ala urias, doldora de carti si caiete, pe care parea ca sta chipiul de scoler incepator. Chipiul ala pe care scria “SG” si noi il numeam “spanzura gaini”.
In acele vremuri, chit ca eram atat de juvenil si de micut, aveam un vis mare. Sa dau de comoara lui Decebal. Sa nu uitam ca-s nascut pe plaiuri imbibate de istorie, in zona de cetati dacice. Deci am in sange dacismul. Citisem foarte mult (da, aveam doar 7 ani dar citisem foarte mult) despre razboaiele daco-romane, despre Burebista, despre geti – cei mai viteji si mai drepti dintre traci, despre regi ori sefi de triburi de demult, dar de pe la noi. Da, e clar ca dacii fusesera cei mai tari, nu-mi explicam cum reusisera romanii sa-i invinga. Cainii mancasera lupii, culmea…
Intr-o buna zi, cum ma intorceam io, asea, de la scoala, carand cu greu in spatele mic ghiozdanul mare, vaz o gramada de ceva. E drept ca gramada de ceva era la poarta unui cimitir, dar nu m-a deranjat. Pe vremea aia cimitirele nu ma speriau, ba dimpotriva. Pupam toate crucile. Intr-o buna zi am ajuns intr-un cimitir urias. Ganditi-va cam ce a fost la gura mea. Si cam dupa cate zile am terminat de pupat toate mormintele. Dar sa revenim.
In gramada aia de ceva am vazut altceva. O lespede. De marmura. Gravata cu ceva. Franturi de litere. Era absolut clar ca-i un mesaj partial. Lespedea parea destul de veche. Spalata de ploi, ingalbenita de soare, muscata de ger. M-a atras la ea faptul ca cele cateva litere lizibile semanau izbitor cu alea de pe lespezile romane vazute de mine in cartile de istorie. Si m-a strafulgerat!
Daca era de fapt scris acolo locul in care e ingropata comoara lui Decebal?!?! Asta trebuia sa fie. Am extras cu greu lespedea dintre gunoaie. Creca avea vreo 4-5 kile, io aveam cu totul vreo 10. Am bagat-o cu greu in ghiozdan, ghiozdan in care mai erau si cartile+caietele. Nu va spun ce greu a devenit. Cu eforturi supracopilaresti mi-am proptit ghiozdanul pe spinare si era sa cad. Pe spate. Ca un gandac nenorocit ce sta cu picioarele in sus si asteapta ca cineva sa-l ucida. Prin calcare. Putini dintre voi au pus un gandac pe picioare si i-au dat drumul prin casa, sa fim seriosi…
Deci cum va ziceam, abia mergeam spre casa. Visul imi atarna atat de greu in ghiozdan… Inca un pic si mergeam facand podul de sus. Ucigator, nu alta… Am ajuns acasa transpirat, ostenit, vanat de efort, cu ochii umflati ca merele, nu puteam vorbi, nu puteam zambi, nu puteam nimic. Mama a dedus ca a fost o zi grea la scoala, eram baiat extra-silitor.
Am fugit in camera mea, am scos lespedea din ghiozdan, am incercat sa buchisesc literele, sa le compar cu cele din cartile pe care le aveam, nu am dezlegat insa misterul comorii ascunse. Am pus lespedea sub un dulap, sa nu mi-o fure cineva. Am revenit la ea zile la rand, la fel de fascinat si fermecat, noaptea visam giuvaeruri si coifuri dacice din aur, pumnale rasucite si monede (monezi) lucitoare. Apoi… nu mai stiu… Probabil am aruncat lespedea. Lespede ce, cred eu, era de pe un mormant renovat.
Dar visul mi-a ramas in minte si in suflet. A fost un vis atat de frumos. Si mi-ar fi placut atat de mult sa fiu arheolog.
Tu ce vis ai carat in ghiozdan, cand ai fost mic?
Primaaaaa!!!
‘neata!
Eu, cu toate cä am avut invätätor in clasa intäi, am visat sä devin invätätoare. Diriga dintr-a 8-a ne-a “sters” visul multora, de pe dosare.
Electroputere scria pe multe. In liceu parcä nici nu terminasem generala. Asa multi fosti colegi eram.
Zi si vise frumoase, dragilor.
‘neatza!
Desigur, ca toti cei din generatia mea (si a ta!) am carat manuale. Manuale pe ca abia asteptam sa pun mana, sa vad daca chipul conducatorului mult iubit are mustati, daca sunt lasate mesaje de catre generatiile anterioare, sa vad ce urma sa invat …
Cat despre greutati
, nu am carat, dar mi-aduc aminte ca unii carau acasa cand pleca in permisie (din armata, desigur) tot felul de caramizi 
O zi buna sa aveti!
*cand plecau
cine le mai tine minte? cu fiecare intamplare imi doream ceva nou.imi amintesc cand o colega s-a intors de la cluj,de la liceul de balet si a inceput sa faca piruete pe poante,pe coridor. am visat cateva nopti in sir ca sunt balerina
Am carat multe vise in ghiozdan. Unul viza pictura, asa ca printre caiete si carti, zaceau acuarele sau creioane colorate.Biroul meu este decorat cu markere si toti colegii vin si aleg din cultura proprie culorile dorite.:D N-am ajuns pictorita, dar inca ma mai joc cu acuarelele.Sau cu materialele, cand imi decorez casa.
Dono,de ce nu ai o optiune la comentarii unde poti raspunde unui singur comentator direct??
Marius si eu faceam la fel,rasfoiam cartile sa caut ,,mustati”.
Sincera sa fiu,nu stiu ce vise am carat in ghiozdan,dar in sufletul meu am avut destule…
Nu stiu de ce nu am. Mi s-a parut ca incarca pagina si sparge “fluenta” comunicarii.
Da, am cautat si eu comori ascunse in … gradina blocului!
Culmea e ca am si gasit o moneda de la inceputul secolului trecut, dar nu mai stiu ce am facut cu ea 
Poate inca mai e pe la mama, ascunsa cine stie pe unde.
In rest, incercam sa baletez in scara blocului ( aveam o vecina care mergea la balet si imi arata cum sa imi scalambai picioarele in cele 6 pozitii) si faceam exercitii “la bara” (batatorul de covoare) de fiecare data cand era gimnastica la televizor.
Eu caram mucuri de tigara cu ruj pe ele sa fac analiza balistica….visam sa devin devin detectiv particular…Pana mi-a gasit mama mucurile de tigara si mi-a impuscat o bataie sora cu moartea….
Din astea mi-au ramas doar spiritul analitic si fostii mei prieteni care-mi spui ca trebuia sa lucrez la CIA sau FBI, unde analistii de profile criminalistice sunt mici copii pe langa mine…
Eh, d-ale tineretii valuri…
buna, cam putine comentarii la atita istorie sau la atitea vise.in copilarie, pe strada pe care locuioam, undeva in zona garii basarab, erau urme evidente ale trecutului razboi…chiar in curtea noastra, existau gramazi de moloz ,darimaturi ,ruine. acolo ne jucam in padurea de liliac salbatic.programul de joaca, includea cautari in gramezile respective. gaseam mereu cioburi colorate si ,imi imaginam cum era casa in care acel ciob cindva fusese la loc de cinste. pe la vreo 5 ani, am gasit comoara. este o piatra de inel, un rubin ,il am. exista are in el istorie si tristete. este pietricica mea norocoasa. astept sa imi aduca norocul.un aLT vis… eminescu. si de vreo citiva ani, vara imi implinesc acest vis. locuiesc in constanta, timp de citeva zile, linga ruina fostului hotel “engleterra” unde in 1882, pt zece zile, la mansarda a trait eminescu.ce vis am mai carat in ghiozdan?vis de iubire si un vis in care intilneam numsai oameni buni,care sa nu ma provoace sa fiu si eu rea.eu vreau sa simt,sa actionez corect…vise,vise,vise…soldAtei de plumb,amintiri
in alta ordine de idei, vad ca te-au parasit majoritatea comentatorilor vechi, au aparut multi noi, cei vechi???pot fi rea in continuare???pot, dar nu vreau, fiecare cu pacatele sau greselile lui, vizibile sau invizibile dar prezente…g,promit sa nu mai comentez
Eu caram coliva! ) Da, coliva caci am prins perioada aia in care se faceau cursuri si sambata, iar biserica era langa scoala si-n drum spre casa trecem si pe la biserica unde toate babutele imi dadeau coliva si ajungeam acasa cu ghiozdanul meu cel cu scufita rosie burdusit de coliva si colaci
)
PS: Mi-am uita adresa de mail
@CFZ, inca sunt multi dintre cei vechi pe aici, mai da cateva pagini in spate si ai sa vezi. Poate ca nu avem timp sa comentam zilnic la ceea ce posteaza Dono dar cu siguranta continuam sa-l citim si stiu ca nu vorbesc numai in locul meu
.
Ele,ce tare ai fost la faza cu coliva.
buna seara dragilor
abea am ajuns acasa din concediu si sincer de abea am asteptat sa intru e blog. mi-a fost dor de post-urile tale. ma pun pe citit apoi ma bag direct in pat, sunt foarte oboita. v-am pupat
Acum 10 minute am mai pus un vis in ranita, s-o cunosc pe CFZ si sa vad daca corespunde imaginatiei mele, adica mica, grasa, cu parul unsuros si un mers sleampat. Exact persoana care te face sa te dai doi metri mai incolo cind se aseaza linga tine in statia de autobuz. Iar cind se urca-n autobuz trage o basina si coboara. Exact cum face si pe aici.
CFZ spune astfel: un vis in care intilneam numsai oameni buni,care sa nu ma provoace sa fiu si eu rea.eu vreau sa simt,sa actionez corect…
Cine te-a provocat CFZ de esti asa scirba? Si astazi si data trecuta cind ai basit si-ai plecat. Atunci nu ti-a raspuns nimeni si banuiesc ca te-ai vazut ca o diva, doar pe la gara, care joaca barbatii cum vrea ea. Pentru 5 lei ca atita-ti este valoarea. Esti exact genul de jigodie care trece prin diverse locuri si sub acoperirea anonimatului isi permite sa zica orice. Iti permiti sa fii pur si simplu rea. Gratuit.
Promiti sa nu mai comentezi, promit sa te scot din ranita mea cu vise si sa nu te mai bag in seama.
Maestre, m-am racorit un pic, doar un pic. Sterge-l cind dai cu ochii de el.
la noi SG insemna Sergent Gainat
@CFZ – acum nu stiu cum sa ma simt, bine sau rau ca sunt dintre cei noi… nu-mi dau seama daca e un compliment sau o injurie, mai ales ca te categorisesti singura ca fiind rea… oricum ar fi, considera ca-ti transmit asemenea si tie…
inzecit
@asterix si vipera pe cuvant daca merita..stricati orzul pe gaste..ma rog..gasca in cazul de fata…
Buna dimineata, lume nouä si mai veche!
Cafea se mai bea, Gunoieri? E cazul sä facem prezentä?
Lavy, prezent, sä träiti!
Cu uräri de zi bunä, sänätate si lipsä de räutate, dragilor.
Neatza!
Din categoria lume noua raspunde Irina.
Cafea se mai bea, mai ales ca par sa mai scada gradele din termometre.
Va doresc o zi frumoasa si racoroasa!
Buna dimineata!
Pe mine ma urmareste si in zilele noastre acelasi vis. In fapt, un cosmar – merg cu masina pe podul de la Polivalenta si aterizez in lac. Mi s-o trage de cand am stat 16 ore in soare ca sa dau flori tovarasilor – eu soim fiind.
CFZ, ce mai faci? Bine, sanatoasa? Daca ajung prin Constanta, imi faci placerea de a iesi la o cafea? Nu o fac asa bine ca Lavy, dar promit sa fac toate eforturile!
PS – tare serviciul ala de la romtelefon la care ai reclama, Dono. E tot asa, cu o saptamana de incercare gratuita?
Buna dimineata, desi buna nu-i deloc.
Sburlea, la mine e pe o luna si nu, nu-i gratis
Buna de dimineata! Visul meu era sa lucrez in laboratorul de cercetări cosmice “Racheta Alba”
(mai tine minte cineva filmul? O zi cat mai usoara tuturor! Lavy, taaare buna cafeaua de azi!
si eu voiam sa devin arheolog, dar sa descopar istoria egiptului. eram fascinata de documentarele cu faraoni de pe discovery… sunt unele pe care le-am vazut de 6-7 ori si le stiam pe dinafara
Vise? Ai mei visau sa devin pianista, vis spulberat de zilele calduroase de vara in care in loc sa imi exersez partitura, jucam fotbal. Eu intotdeauna mi-am dorit sa fiu Bruce Lee, sau Jackie Chan. Cool, hm?:D