Castigatorii concursului Braun sunt…

Da, a sosit clipa cea mare. Am castigatorii, sint aici in plic. Trebuie sa remarc faptul ca a fost o competitie de mare succes, s-au scris peste 150 de mici povestiri ori poezioare. Nu stiu daca de “vina” sint cele trei premii puse la bataie de Braun (locul 1 un super blender, locul 2 o placa de par iar locul 3 un aparat de ingrijire corporala pentru barbati) ori faptul ca va place sa creati.

Eu cred ca premiile au asigurat totusi o participare atat de mare. Tin sa va spun ca – castigatorii au fost decisi de Braun, eu nu am avut absolut niciun cuvant de spus. Mi se pare corect sa fie asa, ca sa nu fiu acuzat de faptul ca am ales pe baza de simpatii-prietenii-si alte cele.

Ca sa mai maresc un pic emotia, o sa va prezint castigatorii incepand cu premiul 3. Iar la final marele castigator. Deci, doamnelor si domnilor, castigatorul locului 3 e….

Sburlea!!!!

Care de acum nu mai tre sa se epileze cu ceara, pentru ca a castigat super aparatul Sburlea a luat locul 3 pentru urmatoarele versuri:

sburlea Says:
December 7th, 2009 at 7:02 pm

Mos Craciune, Mos Craciune
Ce-i cu tine asa, in spume?

De trei zile in satin m-am imbracat
Si m-am pus pe asteptat

Parul rau l-am epilat,
Pe alocuri, m-am uscat

Artist de sama, cum ma stii
Mi-am ars putin si gemenii

Atingerea ma fermeca
Ceara ma cam ustura

Magia usor se strecura,
Blenderul mi-l ocolea
Si fix in oala (cu ceara) ma izbea

A fost un vis, a fost sublim
Abia mai pot sa ma inchin

De aceea eu as vrea
Cadou frumos de la dumneata

Design nou, modern si tare
Ca nu vreau sa ma mai doare”

Locul doi si implicit placa de par merg la…..

A cherry!!!!!!!  Iar creatia ei arata cam asa:

a cherry Says:
December 10th, 2009 at 11:56 pm

Cand am aflat ca sunt de vita nobila n-am stiut ce sa cred. Crescusem pana atunci cu mintea in nori, cu parul legat in codite mereu, cu gandurile insirate ca baloanele de sapun spre cer. Nu tu papuci grei care sa ma tina cu picioarele pe pamant, nu tu fuste lungi care sa-mi acopere genunchii.
Apoi, intr-o seara, pe cand impachetam un cadou fara prea mare chef, trebuie sa recunosc, am aflat cine sunt. Cuvintele mamei s-au spart ca un cristal. “Bunicul tau, mi-a zis uitandu-se cu ingrijorare vizibila in toate cutele fetei ei, la posterul de deasupra patului meu cu Marilin Manson, bunicul tau e Mos Craciun”. Nu stiu daca la asta se astepta, dar am ras tat de tare incat probil i-am smuls pana si ei un zambet fortat.

M-am luptat din secunda unu cu acest gand, dar cand peste hohote s-a asternut indoiala, am privit-o in ochi si am stiut ca nu ma minte.
Aveam 17 ani atunci si nu mai credeam in Mos cam de la 5. Stiam exact ce vreau si abia asteptam sa plec din casa aia si sa urmez scoala de desing pe care a facut-o vecina mea Ami. Simteam ca am pe dinauntru un artist. Voiam sa ma fac designer, voiam sa ma fac mare. Repede.

Am crescut intr-un cartier bogat in care copiii se credeau mai destepti si de aceea se grabeau sa creasca si sa uite cum arata un spiridus. Eu am tinut unul in lada cu papusi pana cand vestuta lui din saten verde s-a tocit atat de tare incat parea din catifea. Dar pana si asta mi se parea acum o amintire stupida.

Cand m-am intors spre mama, spiridusul statea langa ea. I-am simtit atingerea cand s-a apropiat de mine o secunda mai tarziu. Da, era clar de saten. Mi-a soptit la ureche doar atat: “simte magia”. Si mi-a intins un clopotel sticat. L-am scuturat doar din miscarea de a-l ridica in dreptul ochilor si a inceput sa cante ceva ce nu am mai auzit pana atunci. E drept ca in prima secunda suna ca un blender stricat, dar cand am ajuns cu el in dreptul urechii, ochii mi s-au inchis automat si am vazut intr-o clipa toata viata care mi se asternea inainte. Departe de cartierul snobilor, departe de scoala de creatie, de muzica mea care urma sa fie inlocuita cu clinchete innebunitoare, de nici un prieten de fapt, de mine asa cum ma cunoscusem pana atuci. Si mi-am dat seama pe loc de partea buna a lucurilor. Sunt gata sa fiu altcineva.”

Iar marele castigator al concursului Braun e…tobe…e….tobe…

Moi!!!!!!  Care recidiveaza, e al doilea concurs pe care-l castiga in doar cateva zile. Semn clar ca-i super-talentata la scris. Povestea ei e asta:

moi Says:
December 10th, 2009 at 4:04 pm

-Alex, hai micule la somn, ii spuse mama, trecandu-i usor mana prin par.
-Mami, mai spune-mi despre mos Craciun, te rog…
-Maine seara, pui, acum e deja tarziu, hai

sa inchidem amandoi ochii si sa vedem care

adoarme primul!
of, cum sa adormi asa dintr-o data, gandi

micutul strangand tare pleoapele, chiar in

ajunul Craciunului! O sa stau treaz, o sa

stau treaz, trebuie sa il vad pe Mos Craciun!
Un fosnet vesti ca mama pleca din camera, un

scart mic insoti usa pe cand se inchidea.
“Am pacalit-o, zambi Alex in sinea lui. La

panda, deci, vajnici luptatori!”
Aluneca jos din patut, se apropie de usa si

o deschise, muscandu-si buza de jos de

ingrijorare in asteptarea scartaitului

cunoscut.
- Bafta, rosti usa prietenoasa,

deschizandu-se larg.
Copilul o privi banuitor: “Hm, deci vorbesti…” Pentru ca nu avea timp sa o descoasa cand anume capatase darul vorbirii si cum de tocmai in seara acesta se dadea de gol, Alex ii facu un semn cu degetul pe buze:
-Ssst! si inainta cativa pasi pe hol.
Trase cu ochiul spre camera parintilor. Un triunghi albastru strica designul auster al podelei din hol, acolo unde lumina televizorului cadea prin usa intredeschisa.
“Ce ciudati sunt parintii, gandi copilul, nu pot adormi pana nu le spune televizorul o poveste.”
Mai facu vreo cativa pasi, pana in pragul bucatariei.
“Eu sunt un artist”, se auzea o voce. “Amestec cele mai plictisitoare ingrediente pentru a crea capodopere ale gustului, minuni ale artei gastronomice. Ganditi-va doar ca fara maine, domnul Alex nu s-ar fi facut asa de mare, eu i-am facut piureuri de fructe si supica buna”.
Curios, copilul se strecura in bucatarie, sa vada cine vorbeste. Pe etajera din in colt, blenderul discuta cu servetelele rosii de satin. Acestea, ca un stol de domnisoare cuminti, isi infoiau rochitele si se inroseau mai tare de fiecare data cand blenderul isi arunca privirea spre ele.
“Ce crai” gandi Alex, si iesi zambind din bucatarie, indreptadu-se spre camera de zi, unde era bradul impodobit, si cu siguranta si mos Craciun.
Lumina alburie a lunii ce patrundea prin ferestre, beculetele colorate din brad, beteala stralucitoare transformasera casa intr-un taram plin de magie.
“Anul acesta o sa il vad pe mosul” isi spuse Alex, si se cocota in varful unui fotoliu, pus pe asteptare. “O sa il vad, nu ma mai pacaleste el pe mine. Of, de nu mi-ar fi asa de somn” isi zise el cascand. “Inchid putin ochii, sa nu ma mai usture asa, iar cand aud vreun zgomot, ii deschid brusc. Sigur o sa intre pe fereastra, o sa treaca exact prin fata mea si o sa il prind”.
O atingere pe umar il facu sa deschida ochii brusc:
- Ce faci voinicule? Pai bine ti-a fost sa dormi pe fotoliu?
Micutul facu ochii mari. Era deja dimineata, iar tata, langa fotoliu, ii zambea vesel.
-Tata, dar mosul, mosul a venit? L-am asteptat aseara, l-am asteptat dar mi s-a facut asa de somn… Spune-mi, tu l-ai vazut?
-L-am vazut, sa stii, si mi-a spus ca anul acesta se grabea mult, dar o sa vina sa stea de vorba cu tine cand o sa cresti mai mare, si o sa ai si tu copii tai. Hai, vino sa o trezim pe mama si apoi desfacem cadourile de la mos.
Alex ii intinse tatalui manuta, se dadu alene jos de pe fotoliu, iar in drum spre camera parintilor, isi arunca privirea spre bucatarie si tresari uimit.
Blenderul, amestecand cu un bazait vesel un suc de mere, ii facuse cu ochiul!”

Felicitari castigatorilor, sa-mi tirmiteti pe mail datele de contact sa va vina premiile, felicitari tuturor participantilor, multumiri cititorilor si comentatorilor + multumiri Braun pentru premii si organizare.

Toate bune, va mai asteptam cu concursuri.