Cea mai riscanta intrebare
Fiind soacra in vizita la noi (astept acum ropotele de aplauze si sutele de incurajari), am zis sa profit de prezenta ei mirobolanta si sa o rog sa-mi faca o mâncărică de pui. Un fel de tocană cu sos mai gros, pe baza de smântână si pătrunjel. Papricaş. Ca atare mi-am notat scolareste – mental, nu-mi place sa umblu cu liste, firesc uit cate ceva – ce am de achizitionat. Principalul ingredient, pulpe inferioare de pui. Eu la numesc bulane. Si-am plecat la achizitii.
Am intrat intr-un magazin cu iz dubios, din Voluntari. Magazin la şosea, aflat la parterul unei “vile” netencuite. Inauntru marfă cât intr-un en-gros, aveam senzaţia că-mi cad toate in freza. Undeva, ascunse intre rafturi, doua vanzatoare. Zâmbitoare.
- Saru’ mana. Aveti pulpe de pui?
- Buna ziua, avem! – mi-a raspuns una dintre ele privindu-ma suspicios. Eu, mare bulangiu, avem ochelarii de soare atârnaţi pe ceafa. Deşi destul de penibil, totusi destul de comod si făra riscul de a-i face praf in buzunar.
Pentru ca magazinul rămânea dubios in ciuda zâmbetelor vânzătoarelor, m-am riscat:
- Dar pulpele alea o fi proaspete?
Asta e cea mai grea intrebare din lume. Intrebare cu sanse extrem de mici la un raspuns sincer. De la comerciant. Risti sa-i starnesti mania, risti sa primesti un raspuns in doi peri, risti sa primesti chiar apostrofari. De inteles, pe de-o parte. Cred insa ca extrem de mult conteaza si cum pui intrebare. Si trebuie sa ai multa diplomatie in tine ca sa te risti la asa ceva.
Eu purtam zambetul meu de zile mari, extrem de simpatic – părerea mea, aveam vocea usor şovaitoare, semn ca imploram ajutorul. Doream să trezesc in vânzătoare instincte materne, poate de nevastă ce nu i-ar servi porcării soţului la masa, poate de mătusa grijulie. A mers. Cu o figura complice si compătimitoare, una dintre vânzatoare si-a scuturat usor capul dreapta-stanga. Adica “fugi fecior, pe unde vezi cu ochii, că din pulpele astea s-a ospatat si Gheorghe Gheorghiu Dej”.
Am multumit zâmbind deschis, aplecându-mi capul si punându-mi mâna dreaptă la inimă. Le-am facut praf, ce mai… Si am plecat.
“Şarmul” meu nu ţine insă intotdeauna. Ci dimpotrivă. Să vă spun. Am mers intr-o seară la o terasă. Cu soţia. Terasa unui restaurant care intr-adevar l-a prins pe Gheorghe Gheorghiu Dej. De când ne-am ocidentalizat, si-au tras si ei o zugraveala, au schimbat numele iar acum e local cu pretentii. Am verificat meniul, am ochit o tigaie de porc. Excelent pentru un carnivor ca mine. Dar aveam temeri. De la paharele usor nespalate, feţele de masă nu tocmai curate sau mozaicul din sala de mese. (precizez ca am ajuns acolo din comoditate). Si apare ospataru. Cu siguranta unui vechil pe plantatie. Cu servetul pe brat. Un carnetel intr-o mana si un pix in cealalta.
- Da, va rog…
Exprimare standard, fara pic de interes, serviabilitate, exprimare incărcată de plictis, rutină, gest reflex facut de mii de ani. Desi in ochii lui goliti de orice expresie vedeam oglinditi crevetii chinezesti de altadata, mi-am luat zambetul ala de care va spuneam, mi-am pregatit expresia “complice” si am lansat intrebarea riscanta:
- Da’ oare porcul din tigaie o fi murit de curand? – eu, in sinea mea, ziceam ca am facut o gluma. Poate chiar imi inchipuiam ca e si buna. Si poate chiar am crezut, in nebunia mea, ca ospatarul are simtul umorului. Nu, nu avea. Ochii i s-au umplut de expresie. Exprima o usoara sila la adresa mea. Buzele subtiri si uscate i s-au deschis:”
- Pai daca nu aveti incredere de ce mai veniti aici?
Pe scurt, ma dadea afara. Ca si cum nu s-ar fi intamplat vreodata in lumea asta ca-carnea de la un restaurant sa nu fie atat de proaspata incat sa-ti fuga din farfurie. Cred ca in acel moment ochii mi-au devenit sângerii si m-am pregatit sa ripostez dur. Mai dura a fost insa privirea sotiei, care mi s-a infipt in gat, menita sa ma calmeze. Stiam de ce, m-am abtinut.
- Nu trebuie sa va simtiti jigint – am zis scrâşnind din dinti si facandu-mi praf maselele de minte – doar vroiam sa vad daca va place si dumneavoastra, daca mi-o recomandati, sau imi recomandati altceva.
Privirea lui a devenit inexpresiva.
- Toate produsele unitatii noastre sint bune.
Nici nu ma asteptam la altceva. Am riscat, am comandat. Dobitocul a plecat cu miscarile robotului de aur din Razboiul Stelelor. Sotia mi-a zis:
- Iti dai seama ce risti acum, nu? O flegma sau un floc in mancare. In mancarea mea sau in a ta. Lansezi si tu intrebari de genul asta la astfel de oameni. Pai tu nu-l vezi cum arata?!
Avea dreptate. Mai ales ca pe diferite cai au ajuns la mine cam ce se intampla la bucataria unui restaurant, atunci cand ospatarului nu-i plac clientii. Ci dimpotriva.
Mi-a venit tigaia de porc. Acum ghiciti cam cat de atent am studiat fiecare bucata de carne, fiecare condiment, si cam la ce ma gandeam atunci cand inghiteam fiecare imbucatura.
Deci nu, nu riscati sa intrebati “e proaspat?” decat daca aveti nervii si stomacul tari.
Super tare, am ras copios citind postul
)
Ms dono ca imi inveselesti zilele.
iit plac senzatiile tari? extremul?
mai bine mananc un corn, sau nimic 
super tare postul! si eu am auzit multe ce fac “bucatarii” pe la bucataria mai ales a fast-food-urilor…. si deobicei incerc sa evit astfel de locuri
pofta buna!!!!!!!!!!!
heheh …ia sa fiu si eu printre primii azi
neatza everyone!
Frumos cu serviciile din Romania … nu am ce zice. Sa va povestesc o intamplare cu serviciile infecte din Romania traita de mine relativ recent. Eram la o terasa (acum vreo cateva saptamani cand inca era cald afara si puteam sta la terasa fara sa inghet) impreuna cu prietenul meu si asteptam sa vina cineva sa ne ia comanda. Dupa ce am facut febra musculara maimutarindu-ne ca doi tampiti, apare un plictisit de ospatar si ne ia comanda. Ii ia prietenului mei si fuge, de parca eu nu eram cu el la masa. Cand se intoarce, ii spun si eu frumos (cu toate ca eram un car de draci) ce doresc. Si ce credeti ca imi raspunde: “Mai fato, tu nu vezi ca afara ploua si ma ud pe camasa????!!!” (tocmai se oprise ploaia si mai cadeau cativa stropi pe ici pe colo de pe frunze). Norocul meu, Dono, a fost ca i-am cerut un suc care era inca sigilat. Reactia mea: am ramas masca. Nu am putut sa ii spun nimic, cu toate ca simteam ca sunt un vulcan pe cale sa erupa. Dar oricum, bacsis nu a primit de la mine si i-am cerut si cei 50 bani pe care, chipurile, nu avea sa ii dea si la sfarsit i-am spus: “Asta pentru ca ne-ai servit “.
vorba lui Mircea Badea: “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.”
RULE No.1: Don’t EVER mess with the guy that handles your food!
Pe restu nu le mai stiu
Pofta buna!
Stiu, e imprudent. Dar sint incurajat de faptul ca uneori chiar mi se rapsunde cu sinceritate. Nu o data mi s-a intamplat sa fiu avertizat chiar de ospatar. Si sfatuit sa comand altceva.
norocul meu ca ma imprietenesc repede cu lumea… ospatari, vanzatori, casiere, etc… si incerc sa rman fidela magazinelor sau restaurantelor respective…eu sunt draguta, ei sunt draguti la randul lor cu mine… ca asa-i la noi…am ajuns sa ma imprietenesc si cu vanzatoarele de la un super-mini-market din bucuresti,de langa blocul iubitului care ma vad de 2 ori pe luna…si prietenul ma intreba cum am reusit ca el se duce zilnic si nu are nici o treaba cu ele…
acum..dono, ai dreptate..depinde si peste ce specimen de om dai in locatia respectiva si cat chef are el de fatza ta,a mea, a tuturor…
Dupa sarmalele de ieri, uite ceva mai rafinat ->
:P
http://fuckyoutovarasi.blogspot.com/2008/07/vive-la-france.html
neatza, oare daca intrebarea ar fi fost adresata chelnarite, raspunsul ar mai fi fost aceelasi?:)
un scurt dialog de seara…(intre mine si aia de dupa pult)
Eu : – Paine feliata aveti ?
Ea : – Da,luati de acolo ( acolo fiind cu 2 m in dreapta ei…aparatu’ locomotor nu reactiona pozitiv la cele 100 si ceva de kile din dotarea huidumei)
Ma misc eu,baiat simtit,sa nu o mai obosesc dupa o zi extenuanta pe care probabil o fi avut-o. Constat cu semistupoare ca painea e expirata de ceva zile ( nu mai mult de doua ) si articulez ceva de genul:
Eu : – Dar,e expirata painea asta ce-o aveti!
Ea : (cu sictir in glas) – Pai si ce ?,alegeti-va una care nu e expirata !
Eu : – Da’ nu mai bine o puneti la expirate si o dati inapoi furnizorului,ca sa nu aibe sefa dumneavoastra probleme cu cei de la OPC ?
Ea : – Nu stiu domne ce opeceu,lasati-ma-n pace,daca vreti luati alta paine si gata !
Ies din butic,fara sa salut ( ca nesimtitu’ ) suta si ceva de kile sprijinita-n pult.Nu sun la OPC. Sun la prima pizzarie aparuta-n agenda telefonului din dotare si comand o pizza.
Asa ca,Sandule draga,cu totii,la un moment,dam de specimene nemansardate,cu IQ-ul mai mic decat al cainelui lu’ Pavlov.
Julya, zau ca nu pot intreba o chelnerita daca are pulpele proaspete
dono…zau ca poti
draga dono,
daca partenerul meu ar pune intrebari de-astea “stupide” ospatarilor, vinzatorilor, etc, cred ca ar avea parte de mai mult decit o privire “dura” din partea mea! te risti prea mult … din ambele parti (ospatari-vinzatori; sotie}
=))
………………………………………………….
@LOL: deja mi-am facut o imagine despre partenerul tau cum ca atunci cand vrea sa puna o intrebare ridica frumos doua degete, asteapta incuvintarea si apoi te intreaba la ureche “mami pot sa ma duc la wc sau sa astept sa intrebam si chelneru daca nu cumva are alte planuri cu wc-ul” asta sa nu riste mai mult decat o privire
))
uneori intrebarile de genu “sunt proaspete?” devin retorice. Ori te uiti singur la termenu de valabilitate si verifici,ori nu cumperi si treci mai departe. Eu merg pe principiu”arata bine ,cumpar…nu arata bine.nu iau”,pt ca mereu cand am intrebat “sunt proaspete” mi s-a raspuns afirmativ…Be serious.
io le fac altfel ospătarilor ăstora grobieni, fără simţul umorului. Dacă mă iau la persoana a doua, asta dacă eu le vorbesc cu dvs, dacă se uită urît, dacă întîrzie cu preluarea comenzii, cu schimbatul scrumierei (pe vremea cînd fumam), atunci îl rog respectuos să mi-l prezinte pe şeful domniei sale. A doua oară, garantat: fie nu mai lucrează acolo, fie cînd mă vede intrînd, vine şi mă serveşte ca pe un vip. Ceea ce pînă la urmă ar fi trebuit să se întîmple de prima oară, nu?
Nu e bine sa rsiti cu intrebari din astea.
)
hmmm…sa va impartasesc din experientele mele cu restaurantul. Am lucrat 4 ani intr-un restaurant si doar o data s-a petrecut ceva nu tocmai frumos cu un muschi de vita, dupa ce s-a intors de trei ori de la masa, a fost aruncata pe jos si , minune, clientul a spus:”vezi!? asa o vroiam de la inceput”
hahaha … adica asa … ca la mama acasa:)))
dupa povestirea lui geo stai si te intrebi “oare am patit si noi asa ceva?”
ce sentiment nasol…nu ma mai duc la restaurante
=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))=))
Eu zic sa play it safe, daca inteactionati cu un chelner sa adopte sotia tonul corespunzator iar in caz de servire feminina sa te ocupi tu.
Chelnerul n-ar avea tupeul sa comenteze pentru ca i-ai aruna tu o privire potrivita, iar o chelnerita o sa adopte un ton cuviincios…doar esti cu sotia…
Poate functioneaza.
Zi frumoasa!
Zuza, zau ca nu ma pot uita pe termenul de valabilitate al unui gratar ce-mi e bagat sub nas, la restaurant.
Si in cazul etichetelor cu termen de valabilitate, am auzit ca se mai schimba. Se ia jos aia veche, sa pune una nou cu alt termen.
Cred c-ar trebui un nou model de contract prenupţial. Unul în care să se stipuleze că nu eşti rudă cu soacra.
Raspunsul corect in situatia amintita de tine este unul singur:
“SI NOI PE VOI!”
Hehe… Dar exista si reversul, de ce nu incercati si voi o mica razbunare?!
Eu eram in urma cu cateva veri, impreuna cu prietenii, pe o terasa mizera (dar atunci, pe intuneric ne paruse okey) din Costinesti. Coamandam noi pizza, paste si lasagna, asteptam mai bine de o ora sa vina mancarea, tacamuri murdare, fere de mese “albe” cu gauri de tigara, de pahare nici nu ne-am atins… In fine, vine mancarea… lasagna mea EXECRABILA. Aluat cu salam felii si ceva cascaval topit intre ele, plus o gramada de ketchup … Preturile, piperate pentru aspectul terasei… Terminam de mancat, nemultumiti cu totii, atat de produse cat si de servire. Si m-am hotarat sa nu las lucrurile asa. In lasagna pe trei sferturi nemancata am bagat cateva fire lungi din pripriul meu par, atent intinse cu furculita intre foile de aluat, apoi aranjat sa nu se observe nici o “interventie”. Am chemat apoi ospatarul, am facut scandal, a venit si patronul, am amenintat cu opc-ul, m-am tinut tare iar rezultatul a fost ca n-am mai platit nimic din ce mancasem. Nici eu, nici cei 3 prieteni cu care eram, doar ca sa nu chemam opc-ul… Am platit doar bauturile, si asta pentru ca am insistat noi, simtindu-ne oarecum impovarati moral de ceea ce facusem…
Imi dau seama ce nereguli existau pe acea terasa, daca spaima de opc a fost atat de mare incat sa primim o oferta atat de generoasa de a nu mai plati nimic…
Nabbu, contrar mitologiei soacra mea-i teribil de ok
hai ca eu nu am vrut sa va fac sa fugiti de restaurante…am vrut doar sa spun ca in 4 ani , doar o data s-a petrecut ceva “neigienic” plus ca era vorba de friptura unuia din sefi.
?
Si intrebarea asta primea, de cele mai multe ori , un raspuns frumos. Sau , poate au fost numai persoane care au intrebat frumos
Cat de riscanta o fi intrebarea, aia care se enerveaza cand le aud, gen chelnerul ala, sunt niste prosti. Daca dai banu’ intrebi ce vrei, dar daca zice ca e bun si apoi se dovedeste ca nu e asa … tot el se arde.
Mie mi s-a intamplat vara trecuta sa merg la o terasa cu prietena mea dupa ce tocmai fusesem la dentist. In timp ce-mi asteptam prietena, am facut marea eroare de a-i spune chelnerului ca partea dreapta a gurii imi e anestetizata si nu prea simt nimic. I-am cerut o salata de fructe si nu stiu mai ce. Mi-a adus-o si era alterata, acida… Pacat ca dobitocul nu a inteles ca partea stanga imi functiona minunat si in plus mai aveam si prietena alaturi care mi-a confirmat gustul “straniu” al fructelor.
Nu am chemat seful pentru ca mi s-a facut mila de el dar l-am rugat sa-mi aduca o salata proaspata. I-am aruncat o privire cu subinteles si a plecat rusinat.
In continuare ne-a deservit alt chelner. Macar a avut bun-simt. Atat.
Dovada clara ca desi zambetul functioneaza doar uneori e mai bine sa il iei cu tine decat sa il lasi acasa. oricum nu te costa nimic.
o zi minunata iti doresc
@Croft: te-nseli la faza cu 2 degete, dar nu-mi place sa faca glume cu ospatarii, vinzatorii … in general cu oamenii cu care nu trebuie sa fii familiar pentru ca nici ei nu-si doresc asta ! un profesionist (fie el si vinzator) nu-ti va face cu ochiul daca produsul nu e proaspat . si apoi s-au inventat produsele refrigerate si hypermarketurile de unde-ti alegi ce vrei!
cam asta am facut si eu asta vara la huedin(50km de cluj,spre oradea) la un motel super misto,constructie noua,relativ luxos (pt un orasel cat cartierul meu),masa din lemn masiv(ca e plin de paduri in apuseni),scaune comode…ne-am asezat la o masa pe terasa,aveam vedera la drumul ieuropean ce face legatura dintre cluj si oradea.dupa 2 3 minute se apropie o “tarancuta”,adica o chelnerita simpaticuta,micuta si draguta.astia de la masa au comandat papanashi ca ala era scopu calatoriei noastre in seara aia.eu nu mai stiam cum sunt papanasii,de fapt nici acum nu sunt sigur ca am mai mancat pana acum,asa ca am preferat sa astept sa le aduca lor comanda sa-mi var nasul in farfuriile lor si sa ma decid apoi.am intrebat cat dureaza pana aduce comanta si mi-a raspuns ca aprox 15 20 de min.am zis ca e rezonabil.comanda a venit dupa vreo 45 de min,timp in care fierbeam de nervi pt ca aveam pofta de ceva de halit si nu prea voiam ca astia de la masa sa astepte inca o ora “dupe” mine.cand le-a adus comanda m-am uitat repede in farfuriile lor si i-am zis ca vreau si eu papanasi,la care ea care plecase s-a insurubat de mijloc si m-a taiat cu privirea pt “impertinenta” de a comanda o portie de papanasi dupa ce bucatarul se chinuise deja pt alte 4.m-a intrebat cu o voce fierbinte ce dulceata prefer si dupa ce am ales am intrebat si eu ca tine daca “s-o supara bucataru’ pe mine ca-l muncesc acuma pt o portie”.mi-a aruncat o privire blanda cu capu-ntro parte,iar eu trebuia sa-nteleg din zambetul ei ca nu trebuie sa am emotii.i didn’t buy that shit asa ca am mancat la inceput crispat dupa care am uitat de tot datorita gustului si am mancat cu prea multa pofta.acuma nush daca a bagat ala bicarbonat in papanasi sau am mancat eu prea repede da am fost la 2 pasi de o voma dulce:| ma scuzati pt “roman”:D…
On a visit to France, George W. Bush and French President Jacques Chirac are having lunch in a fine local restauraunt. After being seated and presented with menus, an attractive young waitress approaches the table.
“And what can I get for you gentlemen?” asks the waitress.
Bush looks up from his menu and smiles politely. “Hey, honey, how ’bout a quickie?”
Shocked, the waitress slaps Bush and storms off.
After the waitress disappears from sight, Chirac leans over to Bush. In a low voice, he says:
“I think you mean ‘quiche,’ Mr. President.”
Eu am cateva experiente cu restaurantele, dar nu pentru ca am pus intrebarea nepotrivita, ci pentru ca uneori nesimtirea atinge cote alrmante. Odata am mers la o terasa cu prietenul meu sa mancam ceva pentru ca aveam amandoi o pauza de vreo ora si jumatate. Am comandat-nimic special-niste cartofi prajiti si inca ceva-domnisoara care ne servea ne-a raspuns gingas “dureaza 10 minute” si apoi a plecat. Au trecut 10 minute…au trecut 20, au trecut 30…Mai dureaza?..Stiti nu avem foarte mult timp… “15 minute!”….Si tot asa pana a trecut o ora si ceva si noi deja fierbeam de nervi…pierdusem si timpul degeaba si ne era si foame. Cand ne-am mai facut curaj o ultima data sa intrebam…ni s-a raspuns “2 minute” Deja acum nu stiam daca sa plang sau sa rad!…Si…la capatul rabdarii…ne-am ridicat frumos si am plecat, moment in care domnisoara a venit sa ne roage sa nu plecam ca tocmai trebuie sa vina comanda!
Partea…amuzanta-daca vreti- in situatii de genul asta e ca majoritatea au o fatuca atat de senina si plina de inocenta-cand tu mai ai putin si-ti smulgi parul din cap cand vezi cat sunt de idioti-si se uita la tine atat de mirati, ca nu-si dau seama de ce esti atat de stresat si te porti urat cu ei!…
For the record, am lucrat si eu ca ospatarita o perioada nu foarte lunga…deci cunosc ambele tabere…
La macelarie:
- Aveti cap de porc?
- Da!
- Dar picioare de porc?
- Si picioare!
- Vai, doamna, ce urata trebuie sa fiti…
asta îmi aduce aminte de o prietenă care a intrat în măcelărie şi a cerut o limbă scurtă şi o inimă mare.
hehehehehe, transmite-i salutari. Teribila!
Draga Dono,
) Prea tare!!! Subiectul de mai sus chiar ma impinge la comentat.
) Mare branza le iese… ma rog, mare salam.
) si pleaca cu farfurie cu tot in spate 
) Iti dai seama ce scenarii vomitive mi-au napustit in minte. Apare iar (fara pizza): Da, ati avut dreptate, a gresit bucatarul. Noi putem fie sa facem alta dar dureaza mult fie sa va anulam comanda gresita.
Iti citesc blog-ul de ceva vreme, cam de pe la postul cu balonul la nas
Desi imi place foarte mult sa gatesc, stilul de viata ma impinge sa recurg deseori la serviciile de alimentatie publica din Romanica, prin urmare creste si riscul de a ma impiedica de “profesionismul si pasiunea prestatorilor pentru lucrul bine facut”…
Recent, comand o pizza siciliana la un restaurant. Nu aveam nici un fel de asteptari, doar foame. Astept pret de vreo 5 tigari, vine pizza intr-un tarziu, logic fara scuzele de rigoare, la fel de logic, fara vreo 3 ingrediente esentiale pentru mine intr-o pizza: salam/piept de pui/ou. Observ, ma crizez negativ, ma calmez (totul foarte repede, fiind si eu cu sefa) si inainte sa apuce farfuriile sa plonjeze in resturile de pe masa ii spun cu politetea grabita a unui om constipat: Fiti amabil, sunteti sigur ca asta e pizza siciliana? Ala: DA! Eu (mirosind siretlicul) insist: Pai parca nu corespund ingredientele. El foarte sigur pe ce zice: BA DA! Este exact ce ati comandat! Atat da sigur pe el, incat m-a convins… disec/mananc jumate de pizza in timp ce studiez nemultumit meniul: deci nu avea nici jumatate din ingredientele promise in meniu. Tin sa fac o precizare: practica des intalnita in randul restaurantelor de genul e sa se inteleaga bucatarul cu ospatarul pentru a customiza pizza (prin simplificare)… dupa fata clientului (eram mahmur)
Recurg la moaca de scandalagiu si-l chem iar pe individ care vine super mirat insa oarecum convins ca incercarea lui de a ma tepui se clatina… ii spun simplu: Avem o problema, nu am primit ce am comandat! El pleaca tacut, apoi revine: Pai da, eu trebuie sa arat bucatarului ce a pus in pizza
Morala: Papa nu, scuze nu, spaga nu.
Da’ nervii?
Si inca una:
Cautand sa incurajez valorile culinare si productia locala, ma feresc sa cumpar brand-uri de import sau marfuri produse in franciza la pret dublu asa… de amorul artei (a se citi profitului corporatiilor). Cu alte cuvinte, papa e papa si se face si la noi si e bun si e de traditie! Eram intr-un supermarket si aleg un cascaval conform convingerilor mele verzi: produs de Dorohoi, reteta traditionala, perfect, pac in cos. Platesc, topai vesel spre casa, jubiland la imaginea mentala a unui sandwich cu sunca si cascaval topit… yummy
Acasa il desfac salivand, il sectionez cu atentie si… surpiza!!! DITAMAI SFOARA groasa cat un deget, cu nod cu tot (marinaresc), trona in mijlocul rotii de cascaval. Stupefactie!… Cum? De unde? Poltergeist…
vezi…de asta imi plac mie saormariile
)) vad cum face traznaia in fata mea si pot intreba ce vreau ca do mu o sterge cu clatita aia pe jos daca stau acolo nu?
referitor la bancul postat de Mary…. am lucrat un an intr-un bar de rockeri, “Cargo” si veneau uneori arabii de langa, care au magazin de bijuterii, si ii intrebam “Ce va aduc?” la care ei “Niste gagici care sa ne danseze pe masa” … iar eu frumos “imi pare rau nu avem asa ceva in meniu” in rest a fost in regula… aaaaa in afara de faptul c ami s-a reprosat ca pun muzica doar ce vreau eu… si nu tin cont de gusturile clientilor
si asta nu era adevarat 
Treaba cu bulanele e si la mine. Pulpele de pui defapt sunt “bulane de pui”, e foarte placut sa bulanesti o puicuta frageda:))
Dono, mi-ai ridicat mingea la fileu
Nu ma lansez aici intr-o descriere a parerilor mele despre serviciile din Romania – ar fi prea lunga, dar am si eu cateva idei deapre treaba asta. Recent am intrat si eu in “industria ospitalitatii”, ca si instructor/formator intr-o scoala ce pregateste viitorii angajati din domeniul hotelier. De atunci (cam un an si ceva) parca observ mai multe si am prins curaj sa ma si exprim. Prietenul meu zice ca restaurantele, hotelurile si supermarketurile ma au pe o lista neagra a celor care lasa comentarii peste tot 
Parerea mea – trebuie sa spunem cand nu ne convine ceva, trebuie sa intrebam, trebuie sa facem observatii. Ca si clienti avem acest drept. Daca nu facem asta, si ne e frica de consecinte (flegme, priviri chiorase, cuvinte jignitoare etc.) nu vom putea schimba niciodata calitatea serviciilor in Romania. Noi, de multe ori ne comportam cu frica, sa nu deranjam (ex. sintagma “Ma scuzati/ Scuzati-ma” – atat de des folosita de catre clienti)cand de fapt ei, cei ce ofera serviciile ar trebui sa faca tot posibilul sa ne ofere servicii excelente. Poate tine de mentalitate, poate de “managementul” unor astfel de stabilimente, dar tine si de noi, consumatorii, zic eu.
Ok, mai bine ma opresc, multumesc pentru ocazie
@silvana…si cu saormariile e cu dus intors;)…Pentru ca nu-ti taie salata pe loc, nu-ti face sosurile sa vezi ce ingrediente pun…De obicei rosiile si varza si ce mai au ei sunt taiate before hand si ketchup-ul de obicei e cumparat cu tona si pus in cunoscutele sticle de ketchup. In plus…cand domnu shormar (sau cum isi spune) iti pregateste comanda, poate foarte bine sa mai arunce si un muc ratacit pe sub unghie:))) Deci, vezi tu…nu-i chiar poleita cu aur shaormeria….Chiar am auzit de cazuri groaznice in care s-au gasit diverse prin shaworma…si a fost facuta sub ochii clientului;)
Vanzatoarea cu pulpitzele a fost ok, desi daca ar face asa cu toti clientii ar putea sa isi caute alt loc de munca. Dar nu cred ca putem intalni des astfel de personaje..care vanzator nu si-ar lauda marfa?
Apropo de ospatari .. eram la Turnu Severin la niste prieteni si am iesit intr-o seara la o terasa; totul ok pe acolo, curat, primitor, un motanel cersetor care se plimba pe la fiecare masa:-)..singura problema tipa care ne a servit. Comandasem pizza si clatite. Intr-adevar n-a durat prea mult pana a adus pizza..n a durat mult nici pana am mancat pizza…don’soara se tot plimba pe la mesele din jurul nostru si noi, cuminti si pofticiosi asteptam clatitele (pfff, mi s-a facut si pofta). Dupa vreo 30 de minute am intrebat-o daca mai dureaza mult pana sunt gata clatitele. Raspuns : “Vaaaai, ma scuzati, am uitat (6 portii!!!), dar sunt gata imediat!” I-am multumit frumos, am platit ce consumasem si ne-am continuat plimbarea. Uitam sa mentionez privirea pe care ne-a aruncat-o…de parca noi eram vinovati ca ea uitase comanda si dupa ce ca avea atatea pe cap, noua de clatite ne ardea..offf
@JoviGirl off topic – imi place nickname-ul tau. Esti fan?
mary, clar cea mai buna papa e acasa
)
stiu sigur ce am pus in ea si pap cu pofta orice
dar daca sunt nevoita sa pap in oras prefer o shaworma, sau un bufet de unde ma servesc eu. Cel putin poti reduce corpurile straine datorate intrebarilor
o să-i spun când ne-om vedea. nu a realizat mititica de ea ce i-a ieşit din gură decât când i-a spus măcelarul că cu limba scurtă se poate rezolva rapid da’ inima-i a nevestei
)
eu m-am mai lovit de o problema in restaurante. Chelnerul super simpatic, mereu roieste in jurul tau pana in momentul in care ii ceri nota. Atunci dispare cu desavarsire. Si stai si astepti sa poti plati.
)
e vre-un mesaj cum ca masa a fost gratuita si eu nu inteleg?
silvana…cand astepti tu cumintzica nota de plata si nu mai vine..ia ridica-te tu frumushel,imbraca-te, ia-ti geanta si fa-te ca te duci spre iesire…sa vezi ce rapid vin baietii… trust me..am probat manevra asta
mai….eu am probat-o cu un grup de prieteni. eram vre-o 10 persoane. si am iesit din restaurant ca si cum nu am fi trecut pe acolo.
))
Am trecut a doua zi pe la patron, ca il cunosteam sa ii platesc consumatia. Si i-am zis ca nu poate dura plata mai mult ca masa
nu stiu de ce dar ospatarilor din romania li se pare ca nu e locul lor sa serveasca la mese. ca ei ar trebui sa fie imparati cau ceva. si intotdeuna te iau in primire cu o mima acra, mai ales daca Doamne fereste nu esti imbracat la 4 ace si mai ai si fatza de student.
mai ospatarilor daca nu va place ceea ce faceti de ce dracu nu va schimbati voi jobul mah?
(oricum ar trebui sa ne fie vesnic recunoscatori pt ca isi dubleaza salariul sau chiar mult mai mult din micile “atentii” pe care le lasam fiecare la masa)
@ Adda: Welcome to Jonny’s church of rock’n'roll!
scz, dono, nu intentionez sa transform blogul in fan-club:D
Acum lasand la o parte profesionalismul (sau nu) ospatarilor….mie mi s-a intamplat o faza foarte tare…Eram mai mica si eram cu mama la mare. Si desi am evitat sa mergem la restaurantul hotelului-mai ales mama care verifica farfurii, pahare…etc cand merge la restaurant-intr-o seara ne-am hotarat sa mergem macar de curiozitate…poate o fi mancarea buna…Si stiam ca masa de seara se serveste la 8. Intram noi frumos, ne asezam la masa…era cam ciudat ca nu era nimeni la mesele din jur, ospatarii erau toti adunati intr-un colt…La un moment dat vine un ospatar, se uita surprins la noi si…ar fi vrut sa spuna ceva , da’ nu prea stia ce!…Dupa o mica pauza indrazneste…”Masa e la ora 19.” “Aaaa, n-am stiut…am crezut ca e la 8….Ne cerem scuze…” “Ma duc la bucatarie sa vad daca mai sunt ceva resturi, ca sa nu plecati fara sa mancati!”…”Aaaaa, nu…Doamne fereste! Nu, multumim!”….Va dati seama ca am plecat de acolo razand ca apucatele…si ne-am reprofilat pe gogosi:))
Corect Dono ce-a mai mare greseala e sa te iei de ospatar inainte sa-ti aduca mancare
serviciile in Romania sunt as acum sunt – nici la altii nu-s toate roze: exemplu concret – vara 2008 Venetia, terasa pe malu canalului (da chiar hapt6 exact pe mal, la modu ca trec aia cu vaporasele si tre sa-ti tragi picioarele, plasele si catelu ca ti le mureaza instant), 5 bucati romani rupti de foame + 1 bucata maître forjat (expresie teapana vorbit din coltu drept al gurii, stie el ce stie) + 1 bucata chelner marocan or ceva similar. Romanii: “mnaziu, am dori 3 pizza si…”, maître intrerupe litania: “nu luati pizza luati paste, ca-s mai bune” romanii pauza si rewind “DECI, TREI PIZZA, si inca doua treburi”, ala complet contra insistentei noastre mormaie ceva si peste juma de ora vine consumatia. Prima lectie: “Salami e polenta” suna apropiat de traditia romaneasca, da NU e. E 7 felii transparente de salam si doua bucati de ceva galben (teoretic mamaliga) de marimea unu pachet de tigari. Slims. Pizza inecata in ulei, pesto idem. Nu luam de baut ca ne-am lamurit. Cind sa ne terminam asa-zisa masa apare brusc maîtrele “Ati cerut nota, asa-i? iaca aci e”. “Nu sefu, nu am cerut-o” (mimica incercind sa exprime surpriza) “da daca tot ati adus-o lasatio sa nu asteptam si dupa aia ca dupa mincare” (mimica si mai forte incercind sa exprime un amestec de negare si regret). Nota – surpriza! – continea niste trebusoare necomandate, neaduse si neconsumate. “Alo, sefu, ia veniti napoi – ce-i cu astea?” (mimica deultra-forte soc, surpriza, negare, regret – ca ne-am apucat sa si citim nota, bineinteles) “O, aaaa, uuuu, daaaa, aaaaa, sa stiti ca era a celor din spatele vostru care s-au mutat, si ne-am confuzat, stati ca refacem…” In spatele nostru doi americani “Zua buna, putem sidea si noi acilisha sa ne serviti o bere?” “No, nonononoo, nu putetista la noi decit daca luati si de mincare”.
Q.E.D.
… cu scuzele de rigoare pentru efortu ocular la care v-am supus prin erorile de scriere. Si prin lungime. A textului.
Sfat practic: daca ai ceva sa-i reprosezi ospatarului, fa-o DUPA ce ai mancat. Macar asa scade probabilitatea sa te trezesti cu “surprize” in mancare
La mare. Costinesti. Acum vreo 2 ani. Reveneam in statiunea tineretii. Ne-am pus la masa, pe o terasa. Am comandat. Ni se aduc tacamurile, invelite in servetele. Unul dintre servetele avea urma de mancare pe el. Fusese folosit. Am crezut ca ma ia dracu de nervi. Si pe ceilalti de la masa. Nu vroiam sa plecam, toate teresalele era full, ne era foame. A venit ospatarul. Mi-am luat o fata extrem de serioasa. I-am aratat servetelul. Si i-am zis ca lucrez la OPC. Si am si eu 2 zile libere. Si vreau sa ma bucur de ele. Si nu am chef sa-mi stric vacanta doar ca sa-i inchid lui restaurantu. Apoi am mancat bine. Toate ne-au fost aduse rapid. Curat. Nota a fost corecta. Cand am plecat ni s-a multumit.
uf, partea complet timpita e ca trebuie sa apelezi la acest terifiant OPC a sa fii servit asa cum ar trebui sa fii si daca ai fi imbracat ca Paris Hilton intr-o zi proasta!! (adica nasol!) si mai aiurea e ca unii inghit, sau nu ridica nici o pretentie/ comentariu, nu au nici o atitudine.
ha ha
) e buna faza asta cu inspector OPC, poate o sa o folosesc si eu 
Dono: noroc ai, frate! Cum de-a pus ala botu’ la vrajeala ta? Era cumva prima lui zi de munca? Atunci se explica.
“teresalele era full” ?!?
@JoviGirl – Ce bine! Ce ma bucur! si eu care credeam ca sunt cam singurul fan de pe aici din imprejurimi
jimmy, bine ca e tu smecher!
@ Adda: si eu tot ca tine:)
Bucuresti, Cafeneaua Actorilor la terasa, eram cam 4-5 persoane. Locul era cam plin dar zarim o masa de la care tocmai se ridicasera neste cetateni. Ne asezam repejor si asteptam chelnerul…si asteptam…si asteptam…dupa 20-25 de minute apare:
-”Da, face 380 de mii.”
-”Cine face?”
-”Ce-ati consumat.”
-”Suntem noi de juma de ora p’aici, dar n-aveam cum sa consumam, n-a venit nimeni la masa.”
-”Pai si domnii de la masa unde’s.”
-”Cred ca pe la Romana de-acu’…”
Nu-i invinovatesc daca au plecat fara sa plateasca, la cum se miscau…
Aaaa, mi-am mai amintit si eu una tare de tot!
)))
Ne abatem, cativa colegi aflati la un teambuilding, undeva intr-un decembrie, la o pensiune din apropierea orasului Sighisoara, sa bem un vin fiert. Afara frig, mohorat… Ajungem acolo, ies si doua raze de soare, peisaj idilic, ne hotaram sa servim vinul fiert afara, pe terasa. Bun, vine chelnerul – un tinerel – sa ne ia comanda, iar noi comandam cu totii x vinuri fierte. Baiatul ne priveste piezis, se foieste si ne spune cu jumatate de gura “Eu nu v-as recomanda vinul fiert, sa stiti!”. Noi derutati ne uitam unii la altii, cativa decid sa schimbe comanda pe ceai sau cafea, cativa insa ramanem pe vin fiert… si repetam comanda. Baiatul se uita din nou la noi, ne face un semn discret din mana, apoi din ochi si ne sopteste complice “Serios, chiar nu va recomand vinul fiert, mai bine comandati altceva… un ceai, o cafea, o ciocolata calda…”. Noi insistam: vin fiert! Baiatul se indarjeste si el: “Dar chiar n-are rost sa va luati vin fiert, credeti-ma…”. Dupa cateva minute de “negocieri” baiatul ne convinge pe toti sa schimbam comanda, apoi pleaca sa ne aduca bauturile, iar noi in urma lui comentam intrigati evenimentul, gandindu-ne ca sigur stie baiatu’ ceva nasol despre vin sau despre prepararea lui acolo si uite ce de treaba a fost ca a insistat sa ne ajute sa nu ne tzepuim.
In fine, vine comanda, tinerelul ne serveste frumos, iar unul din colegi il intreaba, intr-o doara: “Spune-mi, te rog, care-i faza totusi cu vinul fiert? E acru vinul, e stricat, nu e de calitate sau…?”
La care chelnerul raspunde, pe cel mai lejer si degajat ton posibil: “Aaaaa, nuuu! Doar ca nu-mi place mie vinul fiert…”
Tot la mare, acum vreo 5 ani, la Jupiter; intr-una din zile, ne-am hotarat sa mancam o ciorba la restaurantul hotelului; afara vreo 32 de grade; in restaurant mai cald; dupa o luuuunga asteptare, vine chelnerul, ia comanda cu cele 3 ciorbe; se intoarce dupa vreo 20 de minute, asudat – cald si multi clienti, vorba ‘ceea – tranteste ciorbele pe masa; in miscare, o picatura de transipiratie ce facea echilibristica pe varful nasului lui aterizeaza fix in ciorba mea… ne-am ridicat de la masa fara comentarii; n-a indraznit sa zica nimic . Si acum, la atata vreme de atunci ma umplu de anume sentimente cand ma gandesc….
vis-a-vis de faza cu carnea din comert,ei bine afla ca nu mai gasesti carne100% naturala fara chimicale in ea.
In cazul asta ma apuc de vanat porumbei. In copilarie loveam albine cu prastia. Eram un mic David. Am ramas un mic Dono.
“- Toate produsele unitatii noastre sint bune.” – dupa raspunsul asta se pare ca asta era meseria lui si inainte de ’89
Sezatoare mare pe motiv de bulane! Mai mult sau mai putin proaspete.
Nu prea frecventez restaurantele. La mare, desi poate parea meschin, mananc la “impinge tava” ca e mai sigur. De cumparat pentru acasa, o fac coreland datele de pe eticheta cu aspectul alimentului. Daca arata dubios, poa’ sa fie in termen, ca nu’l iau.
In rest…nimeni nu gateste mai bine ca mine! Poate doar Dono-soacra.
deci, sunt patita si eu la faza cu copanele de pui. Eu le zic cipandele, nu stiu de ce, nu pot sa le spun ciocanele. Nu-mi vine
)) esti tare 
cat despre ospatar si restaurant, ohhooohooo cate de astea au fost si la mine….cu deosebirea ca nu am mai avut curaj sa mananc
Ooo, ce prezenta incantatoare! Bine ai venit. Am mai intrat pe blogul tau prin intermediul blogului Ea-ei.
Rar gasesti comercianti de genul vanzatoarei din istorisirea ta.Deobicei sunt numai nesimtiti care te trateaza de sus de parca ei ar fi sefii universului si nu niste angajati ca si tine.
Ce le zice Don Negru asta…
Te asigur ca este aproape la fel de riscant sa intrebi daca in afara de doua gume rest poti primi altceva de banii aia
)
niciodata sa nu te increzi intr-un ospatar[-(…as vrea si eu sa ma alatur voua:D
nb tuturor
Mda, vazui. Am cetit cu bucurie. Parerea lui conteaza.
Buna seara Georgiana, roxana si georgian, bine ati venit
Dono, te citeste chiar si nenea Cabral
Buna dimineata!
Hai, la treaba, ca soarele-i sus.
buna dimineata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
chiar ii sus soarele? eu inac nu-l vad
Buna dimineata!
si-am atras atentia.
Si io tot cu “zambetul meu de zile mari” si respect tratez tot ce-i ospatar sau vanzator,daca sunt “profi”.Insa apare instantaneu acritura din mine fata de cei ce se cred la locul-de munca-nepotrivit .Intotdeauna am facut “circ” la incarcarea notei de plata sau bonului. Au fost si cazuri cu minusuri,putine
Ce norocos esti!Ca n-ai soacra-poama-acra ci soacra-fruct-dulce
Zi frumoasa va doresc!
Buna dimineata!!!!!
Asterix se autosugestiona ori a fugit pe ale meridiane. Oricum e bine.
Felicitari trupei pentru Emmy!
Da’ 1Q cat concediu are,Dom’ne?!
Iupyyyyyy! Am….luat Emmy,noi gunoierii?
Gunoieru’ a luat. Noi, maturatorii, doar aplaudam. S-o lasa si cu vreo prima?
Gunoieru’ nu are niciun merit in cazul asta. Meritul e al reporterilor din statiile locale PRO TV care au gasit si documentat subiectele. Al celor din Bucuresti – respectiv Paula Herlo si Cosmin Stan – care le-au preluat, au mers pe teren, au muncit la ele, s-au intors in redactie, au vizionat, au scris textele reportajelor, le-au montat. E meritul operatorului Sergiu Matei, cel care a filmat toate cele trei reportaje ce au castigat Emmyul. Tot Sergiu a mai adus anul trecut o nominalizare dupa ca i-a filmat pe chinezi impuscandu-i pe tibetani. E meritul editorului de montaj Marius Ivan, cel care cu sprijinul reporterilor a pus cap la cap imaginile, interviurile si a iesit ceea ce a batut cele mai tari televiziuni de stiri din lume. Si e meritul sistemului PRO TV. Care i-a “crescut” pe toti acesti oameni. Si care le-a promovat munca. Desi nu pot fi obiectiv – pentru ca fac parte din sistem de 10 ani – PRO TV e de departe cea mai buna scoala de jurnalism din Romania.
neata. cafea?
Am baut, mersi
M-a trezit colegu’ Cosmin Stan la ora 5 sa-mi spuna ca am luat Emmy.
am vazut, sa traiti sa fiti si mai buni, din ce in ce mai buni. felicitatiuni cordiale – anuntati-ma daca pot ajuta cu ceva
eu intrebam care da o cafea Dono…. hehe
Am crezut ca dai tu o cafea aburinda…
Din pacate sistemul PRO TV a scos si-o Poveste…
Fara felicitari…
Care-i aia?
Poveste de cartier.
Buna dimineata.1Q mai are inca 2 saptamani de concediu, exceptand-o pe aceasta…..:(
Unchiu mai are 2 sasptamani????????????????? Pfoai…
asterix, cu totul al domeniu. Nu cunosc, nu am vazut,, nu ma intereseaza. Dar da, am auzit despre productia respectiva cum ca ar fi cel putin indoielnica.
buna dimineatza tuturor! cum adica mai are unchesu inca 2 saptamani fara asta de concediu?!? eu am 2 saptamani in TOTAL…nu se mai fac angajari la el acolo?
chiar asa, andreea
.
Off topic la post, ontopic la 1Q – eu ma intreb de cind si-a adunat simpaticul domn acest concediu (a se citi cam cite secole nu si-a luat concediu ca sa ajunga la tonele astea de libertate)…
there’s two sides to every story… (at least)
@dono
stiu ca este alt domeniu si fac diferentele.
PACAT
Papusheilor, am si eu o intrebare. Daca tot povestiti experiente neplacute de prin restaurante si de pe terase, de ce nu dati si numele locantelor respective? Ar fi mult mai bine, ar sti lumea..
@julya
spune tu drept, ca vad ca ai informatii, nu-i asa ca de fapt 1Q este derectorul de acolo iar chestia cu televizorul a fost doar ca sa ne induca in eroare?
mare pisicher 1Q asta!
Felicitari,de Emmy! Fug dincolo.
trebuie sa adaugi la titlu a nu se cciti in timpul orelor. Aproape ma sat afara de la sapniola
) oricum asa e in super tara noastra :p
@silvana si celor ce prefera o saorma la o masa copioasa sau pe fuga…
Sunt mai grasut un pic de felul meu si de ceva vreme tin o cura de mancare sanatoasa, la munca imi iau pachet cu pranz gatit acasa de sotie.
Intr-una din zile acum vreo doua saptamani zic sa scap si eu ca vaca in trifoi si sa iau o saorma cu colegii de la o vestita saormarie din zona – au vreo trei locatii pe aceeasi strada – zona metrou Aurel Vlaicu.
Stam la coada de rigoare, ca mereu e full in jur de ora pranzului, imi iau pachetelul si purcedem spre firma sa savurez pranzul.
Mananc bine merci, totul delicios… La masa discutii despre saormeria de la Dristor ca a fost inchisa o perioada, dar fara alte amanunte de ce si cum ca mancam…
Apoi zice unul din colegi: a fost inchisa o perioada ca s-a facut plangere la OPC si s-au gasit urme de chestii cu 8 ADNuri diferite… Asa ca eu unul nu mai sunt fan saorma si nici sa nu mai aud de astfel de mancaruri.
Ca idee, carnea o vezi taiata, salata o vezi taiata in fata ta, ardeii, si ce mirodenii mai pun, la fel. Dar sosurile is facute de ei, ketchupul si mai ales maioneza, caci ea ar fi cea incriminata cu continutul “acid”. Chiar am fost atent ca a cerut baiatul de la vanzare ketchup si i-a adus fata din spate recipiente de Tommy sau ce o fi fost fara capace. dar pline de sosul delicios. Brusc l-am inteles sa zic asa pe cel dinainte ce a comandat vreo 10 saorme si la unele zicea sa nu puna maioneza… Probabil o parte din cei ce nu voiau au auzit si de povestile astea.
Si nu e vorba doar de o anumita saormarie, la o cautare cu prietenul Gugl se pare ca povestile sunt despre multe altele.
Bafta!
te mai risti de atunci ?