Nu, nu e Patriciu si nici Becali. E un tanar simplu. Un tanar pentru care fiecare zi a vietii a fost o lupta. Si in fiecare zi a castigat, a mers mai departe. Si-a pus poveste in cateva randuri. Povestea lui a ajuns la mine. L-am sunat si i-am cerut acordul sa v-o ofer si voua. Va las sa o cititi. Si sa o cititi cu inima.
“Ma numesc Claudiu. Sunt student la Geografia Mediului la Universitatea Bucuresti.Am 20 de ani. As putea scrie romane intregi despre viata mea pana acum. Dumneavoastra va scriu pentru a vedea ca daca ai ambitie,vointa si perseverenta ajungi departe, ajungi sa iti implinesti visul, oricat de indraznet ar fii el. Povestea mea e mai deosebita.M-am nascut la Targu Jiu. Am invatat mereu bine la scoala.Am fost premiant in clasele 1-8(si seful clasei).Toate acestea in pofida lipsurilor financiare si materiale.Tatal meu era somer iar mama casnica. Mai am 2 surori mai mici.Ne-a fost tare greu.Erau perioade pe clasele a 6-a,a 7-a cand nu aveam bani nici de paine,dupa ce tata terminase somajul. Va spun cu lacrimi in ochi ca a fost o vara in care mancam ciorba goala.Nu aveam nici mamaliga.Sau mancam doar cartofi copti.Si eram si eu in crestere,aveam nevoie de hrana,plus ca si invatam foarte bine la scoala.Tatal meu era bolnav si nu putea munci mult,iar mama nu avea unde.Au fost perioade dramatice.Multumesc lui D-zeu ca le-am depasit.Parintii mei sunt oameni simpli,care m-au sprijinit cat au putut sa ajung mai departe la scoala.De mic,mama mea a avut grija sa iubesc invatatura.Mai tarziu,am realizat singur ca doar invatand pot ajunge cineva,am o sansa,pt. ca intr-o zi,cand voi avea ce-mi trebuie si voi fii realizat,sa ma uit cu satisfactie in urma. Lipsa banilor nu m-a descurajat !Dimpotriva,am avut o motivatie.Aceea sa demonstrez ca de fapt banii nu valoreaza aproape nimic(noi le dam valoare).Credeti ca nu ma durea sufletul cand vedeam alti copii ca au bani de dulciuri sau alte lucruri,la care eu nici nu visam,iar eu nu aveam bani nici de o napolitana ?!Ma durea,dar ma ambitionam mai tare !M-am si maturizat mai repede.Dar cu toate grijile,am avut o copilarie frumoasa.Cand nu vezi totul prin prisma banilor,lucrurile sunt mai frumoase,mai adevarate.Te bucuri altfel de viata,vezi persoanele din jur cu sufletul.Dar am crescut.Am avut note f. bune si am plecat la liceu la Sibiu,la matematica-informatica.Normal ca am avut cea mai mare medie din comuna mea.Dar era greu!Tatal meu iesise la pensie pe caz de boala,insa cheltuielile erau mari.Exista si o diferenta de pregatire intre mine si colegii mei de la oras.Eu nu stiam nici limbi straine.Dar am invatat,iar pe parcurs ajunsesem sa imi intrec colegii la multe materii.M-am gandit ca daca tot am ajuns pana acolo,de ce sa nu invat,de ce sa nu arat ca se poate,si mai ales ma gandeam ça parintii mei se chinuie sa imi plateasca taxele. Incepand din clasa a 10-a am participat la olimpiade si concursuri judetene si nationale,dar cu succes.Am luat zeci de premii la geografie, psihologie, biologie, istorie, domeniu european, cultura generala, economie,fizica,etc.Pe clasele a 11-a si a 12-a am fost la cate 2 olimpiade nationale,cu rezultate bune.In a 12-a am luat mentiune pe tara la geografie la Baia Mare,iar la Suceava am luat locul 1 pe tara,la un concurs mai complex.Am multe premii 1 judetene la psihologie,Stiintele Pamantului,istorie,geografie si multe altele.M-am straduit si am invatat cat de cat engleza si franceza,de am reusit sa imi intrec colegii.Am crescut frumos,constant,de la an la an.Am vazut jumatate din tara cu ajutorul olimpiadelor.Mi-am creat o imagine buna in liceu,in comunitate si in randul multor altor oameni.Am fost seful clasei pe parcursul liceului si m-am descurcat bine.In a 12-a am fost si voluntar la Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 ;am fost la multe concursuri.Am castigat un concurs al Pro Democratia si am fost la Bruxelles,unde m-am intalnit cu europarlamentarii romani.Am pregatit si bacalaureatul,pe care l-am luat cu 9,50 si astfel am reusit sa intru in Bucuresti,la Universitate,la buget.Si nu am luat nicio meditatie.A fost doar dorinta mea de a reusi. Cu 7 ani de acasa si cu bun simt am aratat ca in ciuda lipsurilor financiare poti ajunge realizat si fericit. Nu va spun aceste lucruri pt. a ma lauda,ci pt. a va arata ca speranta exista,ca daca te lupti cinstit reusesti.Eu am stiut intotdeuna care imi este locul ;m-am intins atat cat mi-a tinut plapuma.Aceste lucruri se realizeaza cu bun-simt. Eu sunt sarac material,dar bogat cu sufletul si mintea. Eu am o Romanie a mea,personala,pe care o doresc tuturor ;si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii.
Va multumesc si va doresc mult succes !”
Vizitat de 849 ori, 1 in cursul zilei de azi
Claudiu, in primul rand iti multumesc ai scris aceste randuri. Vreau sa-ti spun ca oamenii ca tine sint cei pe care-i admir cel mai mult. Si oamenii ca tine sint cei care merita sa fie fericiti. Iar tu vei fi fericit. Traiesti fiecare clipa, invingi in fiecare clipa. Ai invatat prea devreme ce-i lupta, dar ai savurat atat de des victoria. Esti bogat prin ceea ce esti, prin ceea ce ai invatat, prin bucuria pe care le-ai oferit-o celor dragi tie.
Transmite-le salutari si felicitari parintilor tai.
Multumesc.
wow…intr’adevar o poveste de viata impresionanta…te face sa te gandesti la cat de multe ai putea face si tu in viata…bv claudiu pt faptul ca nu ai incetat sa speri la o viata mai buna si ai luptat p ceva ce parea imposibil…dar intotdeauna imposibilul se poate transforma in posibil…trebuie doar sa crezi
Claudiu va citi ce scrieti voi.
este o poveste care te pune pe ganduri doar daca nu stii ce inseamna ca in casa sa nu ai bani de paine, daca nu stii cum e sa te uiti la alti copii care au tot ce vor ei iar tu sa ai doar siroaie de lacrimi care iti curg in nestire pe fata de perna, noaptea…. eu am zambit amar si mi-au dat lacrimile amintindu-mi de copilaria mea. ii iubesc pe parintii mei din toata inima pt ca desi nu au avut ce sa ne dea din punct de vedere material, ne-au dat iubirea lor neconditionata, ne-au crescut cu bun simt si educatie si doar datorita lor am reusit in viata. si credeti-ma sunt foarte bucuroasa si mandra de mine ca acum pot sa ii ajut eu pe ei cu tot ce au nevoie… chiar acum vorbesc cu ei la telefon si le spun ca ii iubesc enorm si le multumesc pentru ca mi-au dat viata.. cred ca asta ar trebui sa faca toti, luati-va 5 minute din ziua asta minunata si sunati-i pe cei care v-au ajutat in viata si multumiti-le, conteaza enorm!! Zi faina
Sunt foarte mulţi de Claudiu în Romînia. Bravo lui şi bravo lor. Bravo mie, pentru că mă regăsesc în cea mai mare parte a poveştii lui, mai puţin oraşul natal, pentru că Braşovul nu este considerat zonă defavorizată. Romînia ar putea fi a noastră dacă insistăm să mergem pe acelaşi drum şi de acum încolo. Vorba sloganului: Pentru că Romînia va creşte prin bun simţ şi responsabilitate.
ai invatat mai repede decat mine ca a avea incredere in tine e cea mai importanta lectie de viata. felicitari si la mai mare!
am dat foaia aici si ce vad? Dono ne prezinta o minune de om.Atunci:
Dragul meu Claudiu,nu pot decat sa-ti doresc ca viata sa-ti ofere numai bune si frumoase,asa ca sufletul tau si pe masura luptei,ambitiei si reusitelor tale.Ca un alt om cu o copilarie mai aparte,te inteleg si te rog ceva.Lupta in continuare pentru tine si ai tai si sa nu uiti sa ramai Om. Insa cu asa parinti si educatie nu-mi fac probleme.O sa ai doar reusite si o viata pe masura.
Din partea mea:tot respectul parintilor tai si sanatate ,iar tu mai scrie si aici, sa avem si noi exemple de dat si de urmat!
Asta demonstreaza ca nu banii sunt totul.
Frumos. Nici eu nu pot sa zic c-am avut o situatie materiala iesita din comun, am vazut la viata mea cateva zile in care ramaneau ai mei fara bani. Da’ nu despre asta e vorba aici, oricum as pune-o eu am fost clar mai favorizat decat Claudiu.
Si eu am fost premiant pana intr-a opta, am avut cea mai mare medie la examene din scoala mea fara meditatii, la liceu am lasat-o mai moale cu invatatu’ totusi ca n-am mai avut io chef. Acu’ m-apuc iar de invatat ca am bac, admiteri… E de munca. Chiar aveam nevoie de inca un pic de motivatie. Mersi, Claudiu. Ah, si succes mai departe.
eu sunt o persoana mai insensibila din fire…nu ma impresioneaza mai nimic…cu atat mai mult persoanele care nu au si se plang pe tema asta.
Claudiu ti`am citit randurile cu ochii inlacrimati si te apreciez din inima ca nu ai renuntat si nu ai devenit una din presoanele care nu au si se plang! tu nu te plangi! esti mandru cu ceea ce esti si lupti pentru un trai mai bun!
felicitari! ar fi bine daca ar fi mai multi ca tine…dar sper sa devii un exemplu de urmat mai ales pentru copiii care de la varste fragede privesc totul prin prisma banilor…sa invete ca nu totul se rezuma la bani, si ca un om bogat e acela care are cunostinte bogate si nicidecum buzunare bogate!
felicitari parintilor tai ca ti`au dat aceasta educatie, si felicitari tie ca ai urmat educatia parintilor tai!
sper sa auzim de tine pe viitor numai de bine
de cand ne-a promis dono ieri ca posteaza povestea lui Claudiu am asteptat sa o citesc…e o poveste de viata adevarata,frumoasa, din care toti putem invata ceva..mai ales,asa cum zice si Alexandru, ca banii nu reprezinta totul in viata…ca daca iti doresti cu adevarat ceva si ai vointa nu e atat de greu sa reusesti…
Claudiu s-a maturizat devreme din cauza greutatilor,ca multi alti oameni din lume (si chiar de aici,poate),dar asta nu l-a impiedicat sa-si pastreze educatia si bunul simt, sa ramana OM(cum zice Lavy)..sunt convinsa ca cei care se nasc in familii bogate nu i-ar intelege povestea si poate chiar ar crede ca se lauda cu premiile lui..
mi-au dat lacrimile si mie cand am citit povestea lui Claudiu..nu pentru ca ar fi trista, ci pentru ca m-a impresionat. si pentru ca mi-am amintit si eu la randul meu de cat de greu a fost pana acum cativa ani..
cred ca mult mai multe lucruri realizeaza in viata un copil care provine dintr-o famile normala sau saraca,dar cu educatie si cu dragostea parintilor in suflet, decat un pushti de bani gata, obisnuit sa primeasca totul pe tava…
Claudiu, sa ai o viata frumoasa in continuare, la fel ca sufletul tau.
Multumesc, Dono, ca ne-ai impartasit povestea lui Claudiu!
Multumesc, Claudiu, pt. lectia de viata! Tot respectul pt. tine si pt. parintii tai!
Claudiu, felicitari!
Sunt sigur ca Bucurestiul nu o sa te strice. Continua asa si peste ani o sa ma laud ca am avut ocazia sa dialoghez cu un Nobel.
Azi de dimineata am citit despre Marius Lazurca. Un anonim pentru mine, dar un tanar de exceptie si de mare viitor pentru Romania.
Astept sa urle presa despre tine.
Bineinteles ca banii nu sunt totul!Din cauza lor tatal meu a lipsit de langa mine jumatate din viata mea de pana acum!Ba in Israel,ba in Turcia(pe atunci Italia si Spania erau vise),in copilarie nu l-am avut langa mine,pentru ca el trebuia sa munceasca,sa imi fie mie bine!Ma durea atunci si ma doare si acum,mai ales ca multi nu inteleg ca banii nu aduc fericirea!Bunicii mei,unchii mei,radeau cu lacrimi cand o copilita de 4-5 ani(in speta eu)le spunea ca ei nu ii pasa de dulciuri,papusi si haine,ca ea il vrea pe tati,sa o invete sa inoate si sa pescuiasca!Imi spuneau ca o sa inteleg ce inseamna banii cand o sa cresc.Bun,am (mai) crescut,dar mentalitatea lor tot nu o am,slava Domnului!Pentru Claudiu si cei asemenea lui…tot respectul!Tara asta are maaare nevoie de oameni ca ei!Si cu asta,intru si eu in cercul dependentilor de Dono!:-))
Cu adevarat impresionant…Jos palaria,Claudiu
Poate din cauza varstei destul de mici.Cred ca ma numar printre cei mai tineri cititori ai blogului tau…;)) Sper ca nu te superi daca te tutuiesc..desi poate n’ar trebui sa o fac:-S Am 15 ani.
Inca o data..jos palaria:)
Si jos palaria tuturor celor ca tine..intr’adevar o lectie de viata.Multumesc,Dono pt ideea acestui blog
Nu sunt tocmai noua aici..citesc cu mult entuziasm si interes fiecare nou post doar ca pana acum nu am avut nevoia s pun un comentariu
Anyway..revenind la Claudiu.. ii doresc multa bafta in continuare..sunt sigura ca o sa ajunga exact ceea ce o sa doreasca..pt ca avand atata ambitie..nici nu se poate altfel
felicitari Claudiu! pt ca ai reusit! si pt ca esti OM! sa ai o viata frumoasa si sa ajungi si mai sus!
tare povestea. in continuare ce vei face?
Cand am citit acest articol m-am gandit la doua lucruri: la cat de minunat este acest om care a reusit sa vada adevarata valoare,aceea care nu o detin banii.Il felicit si il admir.
Al doilea lucru care mi-a venit in minte este constituit de copiii de bani gata care se plang ca vezi draga Doamne ce rau o duc pentru ca parintii le cumpara BMW in loc de Ferrari si sunt cei mai nenorocosi de pe planeta[da,cunosc destui].In final,ei vor ajunge rau.Claudiu a avut ambitie si nu s-a plans de situatia lui initiala.BRAVO,ESTI UN ADEVARAT EXEMPLU DE OM PENTRU TOTI!
Cat ma bucura faptul ca citesc despre Claudiu cu toate ca am mai citit despre el si pe alte site-uri e un om foarte bun cu un suflet cat se poate de mare si stiam de cand l-am cunoscut ca o sa ajunga departe. Ii puteai vedea ambitia cat e de mare si cu cata pasiune si perseverenta facea totul mai ales cand invata sau cand organiza ceva.
La sfarsitul clasei a 12-a tin minte ca ne-am strans in laboratorul de informatica cu doamna noastra diriginta si am povestit asa ca de final am mai dapanat scurte amintiri si la sfarsit a tinut claudiu un discurs care m-a emotionat, m-a marcat, am simtit cum mi se inlacrimeaza ochii parca mi s-a eliberat sufletul (apropo de visul tau dono dintr-un post anterior asa m-am simtit si eu).
Te citesc de ceva timp si imi place cum scrii, mai de mult aveai posturi comice si radeam de ma tineam de burta si revin in fiecare zi in speranta ca mai citesc ceva bun si de fiecare data imi face placere sa citesc ce scrii. Astazi vazand acest post am ramas din nou emotionat citind randurile lui Claudiu … om mare, bun, ambitios, harnic.
Nu am stat pe ganduri si l-am sunat (cat m-am bucurat ca mai am numarul lui de telefon in agenda).
Obisnuiesc sa imi sun vechii prieteni, colegi (cu care nu am mai vorbit de mult) si imi face placere sa ii reaud. Incercati si voi, va simtiti altfel.
O cat mai placuta dupamasa de duminica va doresc (scuzati inversiunea eminesciana a cuvintelor din ultima propozitie dar am evitat o cacofonie )
Desi nu-s o plangacioasa, am terminat de citit postul plangand
Felicitari amandurora: lui Claudiu pentru ceea ce a invatat sa fie; tie dono pentru impartasirea povestii.
Pe mine povestea lui m-a bucurat. Daca ar mai fi cateva mii ca el, Romania ar face pipi pe Elvetia. De fapt cred ca mai sint multi ca el. Doar ca povestile lor se petrec in liniste. Pe prima pagina apar Codin si Erbasu.
Eeeei, dragii moshului – frumoasa poveste ne-a adus dono in fata ochilor.
).
, don’t shoot the pianist 
Postul de ieri era despre “Gusturile se discuta – sa ai curajul sa spui, cand nu-ti place”.
Pai mie nu-mi place povestea (mi-e clar ca acum o sa vina o lavina de indignare peste mine:), insa…asta e
Si ca sa precizez de la bun inceput: mult respect ptr Claudiu, daca a depasit toate vicisitudinile materiale ale vietii, asa cum descrie in text (mici amanunte, desigur neesentiale: daca s-a nascut in Targu-Jiu, cum de a avut media cea mai buna din “comuna” lui?!? Daca tatal lui a fost pensionat pe caz de boala nu avea cum sa i se “termine” ajutorul de somaj. Ma intreb ce “taxe” i-au platit parintii – invatamantul e gratuit in RO..Ma rog, cum am zis, nu vreau sa para ca vreau sa discreditez pe cineva, doar ca mi-au sarit in ochi incongruentele (ar mai fi 1-2, dar nu le mai insir aici) astea.)
Povestea nu-mi place din alte motive – e prea putina smerenie in ce si cum povesteste, e prea mult batut cu pumnul in piept: uite ce-am realizat, uite ce tare sunt, uite ce.., uite ce…. Cum am scris si mai sus – nu vreau sa “murdaresc” pe nimeni, e doar “gustul” meu…
Dincolo de olimpiadele, concursurile s.a.m.d. pe care cineva le castiga sau nu, adevaratul succes in viata e sa devii un OM adevarat. Restul vine si el. Si de notiunea mea de OM tine si un pic de smerenie. Si sa-i vezi si pe cei care te-au ajutat pe drum – parintii, dar si ceilalti oameni din jurul tau. Poate ca si Claudiu e de parerea asta, nu-l cunosc, insa din textul asta nu reiese.
Si inca un punct: stiu ca nu sunt multi de acord cu pozitia asta, insa cred ca trofeele nu sunt asa de importante in viata si nici nu sunt o masura ptr cat de departe ai ajuns (ca OM), ce stii sau ce esti. Important e ce inveti din competitia respectiva – desigur, e frumos cand castigi si trofeul, insa cam atat. Ca la olimpiada – important e sa participi.
Ambitia e buna doar intr-o oarecare masura – e cu doua taisuri, ca sa zic asa. Poate duce la comportari de genul “castig cu orice pret”, ceea ce e inadmisibil (repet, nu-l cunosc pe Claudiu, nu vreau sa insinuez ca ar fi asa, e doar textul de sus, nu-l cunosc personal). Un cult al ambitiei (prea) mari e periculos.
Din cauza asta ma jenez cand oamenii incep sa-si enumere trofeele, indiferent de orice fel sunt ele. Ptr ei.
OK, asta e parerea mea, luati-o ca atare
(Just for the record – am trecut si eu prin mare saracie in viata, intre timp sunt d.p.d.v. material & ca pozitie sociala ceea ce s-ar numi “bine stabilita”, insa asta nu-i asa de important. Si da, mi-e clar ca e mai usor sa filozofezi cu burta plina.)
cred ca nu am mai citit ceva asa frumos in viata me de foarte mult timp. adevarata lectie de viata. Si ai dreptate, este cel mai bogat roman, m-a impresionat la maxim.
Ann, eu am taiat din textul lui Claudiu. Era muuuult mai lung, nu avea rost sa-l bag pe tot. Am decupat. De aici rezulta mici inadvertente. Tatal lui a muncit, a intrat in somaj, abia apoi s-a imbolnavit, etc. Si de la Tg. Jiu s-a mutat in alta parte. Am scos si multe elemente care ar putea duce la identificarea lui. Claudiu nu a trimis aceasta poveste ca sa fie publicata. A incercat asa, cum poate, sa-i roage pe cei din presa sa dea poporului si alte stiri. Dand exemplu povestea lui. Si-l inteleg de ce e mandru de ce a facut, de ce a invatat, de ce a reusit. Si eu as fi in locul lui. Din pacate am luat locul 1 mult mai putini ani iar prezenta mea la Olimpiade s-a soldat cu rezultate dezastruoase.
Am uitat sa precizez ca eu l-am rugat sa-mi permita sa public textul. Dar e ok, Ann, sa ai opinia ta, aici e democratie si sper ca fiecare respecta parerile celorlalti, mai ales daca sint argumentate.
Si sa mai precizez o treaba. Nu stiu de ce-mi tot bat gura cu Codini si Erbasi si Casuneni. E treaba lor ca au bani si masini si ce-or mai avea. (acum imi fac autocritica). Voi incerca pe viitor sa ma raportez la valori in care cred.
O lectie de viata, o drama prin care multi tineri romani trec…Asa-i Romania, o tara de drame… putini sunt cei ce gandesc la fel ca acest student, Claudiu, un om care nu a stat sa se planga ca nu are bani si a reusit.
Toata stima si respectul pt tine, pt visele tale.Iti Doresc multe succese in viata pt ca le meriti si le-ai castigat prin atitudinea ta, multa sanatate si fericire.De noroc nu ai nevoie pt tu ti l-ai facut singur.
Dumnezeu sa te binecuvinteze!
*binecuvanteze!(ma grabesc sa plec la munca):D
Ann, eu zic asa:
Lauda-te Claudiu, fa-le in ciuda la toti cei care nu au cu ce sa se laude. Lasa smerenia deoparte si striga in gura mare cu ceea ce ai realizat. Si este un mare lucru sa castigi, lasa-i pe ceilalti sa zica-ca important este sa participi.
Apreciez eforturile lui Claudiu!Bravo si sa o tina tot asa.Dar de ce la noi(in RO) ma refer esti catalogat dupa calificativele de la scoala?E sarac invata foarte bine ia locul 1 la olimpiada=OM. Sunt sensibila de felul meu…am plans la multe din postarile tale Dono,dar azi nu am putut.Nici eu nu am avut bani sa ii invart cu lopata ,nu am luat mereu premiul 1,nu am fost la nu stiu cate olimpiade dar am intrat si eu la o facultate fac ce pot ma mntin,ma consider o persoana respectuassa care daca vede un mosulet ca cerseste ii lasa 1 leu(sau cat imi permit),ajut o btaranica sa urce in autobus,cedez locul unei gravide in tramvai…imi ajut colegii,imi respect parintii si multe altele..nu le insir sa nu tind a parea narcisista(desi TOTI suntem asa unpic si daca nu recunoastem suntem perfizi) povesti deviata vedem la televizor(se dau pe Acassa tv,Antena 2,chiar si la zerotv(pardon OTV) ). Si inca ceva.Avem niste prieteni de familie putred de bogati(serios vorbesc) si una din fete e mai mare decat mine cu un an . A luat premiul 1 pana in clasa a 12-a fara nici o interventie(daca la asta va gandeati) la facultate a intrat prima si nu are absolut nici o fita nici un moft(a fost la chimie si la bio pe locul 1 la nationala in liceu).Si atat de mult bun-simnt ca la ea,respect intelegere omenie sprijin nu am mai gasit.
Ma rog.Dragut gestul tau Dono. Claudiu…mult succes si daca ai ambitie asa cum reiese din ce am citit cu siguranta vei ajunge unde iti propui.
Bafta multa in continuare Claudiu!
Cami, nu as vrea sa se inteleaga gresit mesajul lui. Care, spun inca o data, nu era menit sa fie facut public. Si sper ca din trunchierea mesajului nu i-am facut un deserviciu.
Frumoase randuri…Felicitari Claudiu, sa te ridici pe picioarele tale de la o varsta atat de frageda e de apreciat si mi-as dori din suflet sa iti mentii integritatea si bunul simt si tot ce ai strans atat de bun pana acum.
Din punctul meu de vedere perioada ta critica nu s-a terminat nici pe departe…acum apar marile tentatii.
Am un prieten care a avut o viata asemanatoare cu a ta, numai el stie cum s-a intretinut si cum s-a descurcat facand 2 facultati simultan, din punct de vedere intelectual e o capacitate…Acum e un barbat care se apropie de 30 de ani care valoreaza foarte mult – si aici ma refer strict la contul lui din banca – dar din sufeltul lui n-a mai ramas nimic, acum e un om rece, dur, insensibil, egoist, egocentric s.a.m.d.
Claudiu, ramai OM!
am citit “pe diagonala” textul. oare din cauza asta nu am gasit nimic nou? ma bucur pentru Claudiu dar…nu ma misca cu nimic. sunt foarte multi ca el, trecem zilnic pe langa ei dar ochii ii tinem inchisi. viata a fost si probabil inca este, destul de nedreapta cu multi oameni din zona din care este Claudiu.
dono, de ce crezi tu ca pe unii dintre noi (nu cred ca-s singurul) nu-i misca astfel de povesti?
Misto. Bravo lui.
Foarte emotionanta povestea… se stie ca “ce nu te omoara, te intareste”, iar Claudiu este un exemplu relevant al acestei zicale.
Bravo lui si bravo celor care reusesc sa se ridice (cel putin) cu un cap deasupra tuturor.
Mult noroc in continuare
Partea buna pentru tine e ca printre atatea dezastre, accidente si morti, ajungi sa cunosti si astfel de oameni, care echilibreaza intr-un fel balanta tuturor lucrurilor negative cu care ne lovim in tara asta.
Wow! Bravo, Catalin! Si pe viitor sper sa ai parte de bogatie sufleteasca, dar si materiala, macar ca sa il bucuri pe copilul din tine care a jinduit la ceea ce vedea la altii. Cam ca “Fetita cu chibrituri”, cum zice o prietena buna, “dorinta insuflata de nasul lipit de geam”. Iti doresc sa ai parte de apeciere si rasplata pentru felul in care ai realizat ce ai realizat.
Si sunt atatia care au avut toate conditiile materiale necesare si nu au fost in stare sa faca nici jumatate din ce ai facut tu. Da, asta evident e un motiv de mandrie!
Ok…M-am facut de cacao…Claudiu, imi pare rau, Claudiu
Normal ca nu ne mai misca(sau refuzam sa fim “miscati” de) astfel de povesti de viata cand la stirile de la ora 5 vedem doar fete de 12-14 insarcinate in urma vilourilor din partea unchilor,tatilor inconstienti,inumani; batrane sarace vioalate de nepoti sau vecini prea zelosi(sau dreaq stie ce o fi in capul lo-nimic probabil) smecheri cu Ferrari(si medici pe deasupra) care ucid..”din greseala” ca ei se”plimbau” cu masina de sute de mii de euro cu 150 prin orash si saracii oameni ce se plimba pe trotuar ii “taie ” calea; vedem batrani octogenari dati afara din propriile case de “rude” mult prea avide dupa o casa amarata ce poate nu valoreaza nimic pentru ele, dar pentru saracul batran valoreaza munca de o viata.Ce sa ne mai miste cand baiatul lui tata da peste tine pe plaja cu bolidul(ti-ai gasit si tu sa faci plaja in calea lui).Ce sa ne mai miste?Inca un caz ca cel de ieri sau alaltaieri sau ca cel de saptamana trecuta?
scuze…am raspuns inaintea lui Dono(sper sa nu se supere) si daca am fost prea acida scuzele mele.Asta sunt eu si nu pot fi prefacuta cand sunt intrigata sau sictirita de ceva.Am iesit la aer ca am okii cat fundul de babuin(fiecare oki cat un fund:P) adica rosii si umflati de la prea multe filme vizionate. Sa aveti o saptamana usoara de maine..si ne tastam
Dono nu se supara ca-i pe la serviciu si are treaba mai multa. A murit un om mare, Ilarion Ciobanu, si asta inseamna mult in meseria mea.
Sa-ti raspund, Magus. De fapt Cami a spus bine. Nu ne mai impresioneaza multe pentru ca, paradoxal, in Romania pare relativ normal sa lupti pentru a trai. Cel putin pentru 80% din populatie. Ceea ce-i grav.
dono…
e povestea unui copil care a razbatut. care a avut suficienta vointa si putere sa iasa la suprafata…sa nu se lase doborat de nevoi, saracie si indiferenta celor din jur.
stiu multe povesti de acest fel. cred ca toti stiti.
Stefan, nasul nostru de cununie (prietenul cel mai bun al sotului meu) poarta cu sine o poveste deosebita.
el si fratele lui au fost crescuti de bunica lor (parintii si bunicul au murit). o bunica puternica si iubitoare. care s-a chinuit teribil sa le ofere celor doi baieti strictul necesar (si nu cred ca i-a fost usor. e un om foarte simplu, fara carte…dar a muncit foarte mult la viata ei si fiecare banut a fost dramuit cu grija pentru baietii ei).
si cei doi baieti au avut vointa si putere (ca si Claudiu), au invatat bine (au terminat amandoi “Lazar”-ul, apoi Matematica – cel mare..si Stefan, prietenul nostru, Dreptul – la Stat – si e un procuror foarte respectat acum).
Cel mai important lucru este ca au invatat sa respecte munca, legea (puteau foarte simplu sa o ia pe cai gresite…pentru a face rost de bani….si nu ar fi fost dificil, ei copilarind intr-o mahala, cu multi, foarte multi oameni certati cu legea in jur) si au reusit sa o faca mandra pe batrana lor bunica.
oamenii acestia trebuie respectati.
Vezi tu, Inah, de-aia am pus povestea asta aici. Pentru ca astfel de povesti ar trebui spuse, iar altele, care sint aratate cu preponderena azi, ar trebui ascunse.
ce pot sa spun? ca avem nevoie de oameni de genul acesta? asta se stie. il admir pe claudiu pentru ca ajuns atat de departe datorita vointei si ambitiei sale.
tocmai am terminat a 12a , iar la mine in clasa aveam 2 elevi extrem de buni la invatatura.o tipa care a avut pe tot arcursul liceului doar 10 si un tip care era a 2 medie pe clasa. mereu l-am admirat pe tip, poate pentru ca era mai putin ipocrit si mai mult “mistocar” ca sa zic asa. una peste alta, m-a impresionat si l-a el ambitia.era orfan, traia cu bunica lui, dar niciodata nu l-am auzit plangandu-se. a invatat de i-a sarit capul, a intrat la drept la buget, si este cu siguranta omul cu cea mai vasta cultura generala din clasa aia. am realizat atunci ca in ciuda glumitelor care se faceau in clasa pe seama lui, baiatul asta va ajunge departe. chiar imi spuneam intr-o zi ca probabil se uita la noi si isi spune:”pe jumatate dintre voi o sa ii am drept angajati”.ideea e, ca ceea ce mi-a placut cel mai mult la el a fost faptul ca ne-a ignorat, desi probabil ii era destul de greu uneori, si si-a vazut de drumul lui. pentru ca asa suntem toti in liceu, ne credem “cool”, vrem sa fim cei mai cei, si cea mai usoara cale prin care ne putem realiza scopul este de a ne folosi de cei mai timizi sau introvertiti.gata. ajunge.ca iar am pus un comment cat china de mare si doar eu am inteles ce vroiam sa spun;))
va spun eu: acest baiat, peste cativa ani , va lua calea SUA pentru ca va fi dezamagit de sistemul romanesc INFECT. Oricum, bravo lui pentru modul de gandire.
Baiatul asta nu vrea sa plece din Romania.
Claudiu..m-a impresionat mult povestea ta. esti un MARE OM!
Bv lui daca chiar a facut ceea ce scrie acolo,faza e ca nu-i singurul in situatii din astea naspa,ci sunt mult mai multi.
Cei de la sat au fost buni au invatat cu timpul ca nu numia munca pamantului e importanta,ci si o munca psihica.
Tot inainte!
cand aflu cate o poveste de genul asta, ma simt un pic rusinata. de ce? pentru ca eu am destule si tot ma plang!
claudiu, felicitari pentru vointa si ambitia pe care le-ai avut!
E tragic ca foarte multi copii fac eforturi supraumane pentru a face scoala si ca statul nu sustine elevii mai mult, doar sunt viitorul Romaniei (40 lei alocatia pe luna?!?!?). Totusi, Claudiu, esti un exemplu pentru absolut fiecare om de pe pamantul asta (indiferent de statutul financiar) si sunt convinsa ca ai sa ajungi un om mare in viata…pentru ca meriti. Mult succes! Si neaparat sa mai scrii un articol peste 10 ani sa ne spui ca am avut dreptate
Mergi inainte omule!
Poate multi ma veti injura, insa eu nu inteleg un lucru:
“Ma numesc Claudiu[...]Am 20 de ani. ”
si
“In a 12-a am fost si voluntar la Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007″
In scrisoare s-a notat ca este un elev eminent, deci nici vorba de vreun an repetat…
si eu am 20 de ani acum si in 2007 eram a 12a
, faci o eroare de calcul 
e promotia 2006/2007 
.
@ caustee ->
Copiii termina clasa a 12a la 19-20 de ani.
Ce nu pricepi ?!?
Din pacate multi ca el se vor pierde in mediocritatea cultivata de mai-marii zilei care isi angajeaza copiii tampiti si agramati la Bruxelles pe banii nostri.
Cate dintre geniile noastre s-au realizat in Romania ?
Brancusi, Eliade, Cioran, Coanda, Ionesco etc ?!?
@FuckYouTovarasi.blogspot.com
La 20 ani nu termina nimeni liceul. La 21 ani se termina facultatea, in stilul Bologna.
La 18-19 ani te luau in armata.
@Zappy
Este posibil sa ai dreptate, daca ar fi nascut in iulie-august, chiar septembrie 1988, s-ar putea sa ma insel.
Fiul meu a terminat liceul la 19 ani, dar jumatate din clasa lui au terminat la 20.
Claudiu, iti multumim ca existi si Dono, iti multumesc pentru impartasirea acestei povesti.
Cunosc mai multi oameni precum Cladudiu, care au realizat lucruri mari doar prin forte proprii si nu sunt doar povesti ce se intampla doar in filme. Fara oameni integri si muncitori ca acestia, cred ca societatea noastra s-ar prabusi pur si simplu. Multi dintre noi s-au maturizat mai devreme (si eu ma regasesc aici), iar datorita parintilor nostri si circumstantelor am invatat sa fim responsabili si sa privim realitatea cu ochi cumpatati. Claudiu se va bucura de recunoasterea sincera a celor care impartasesc aceleasi valori si se va simti implinit. Iar aceasta e cea mai mare realizare: sa stii ca n-ai pierdut nicio clipa din viata si ca ai reusit de unul singur!
@caustee , si eu anul trecut in primavara aveam 20 ani si acuma am 22. Fa un calcul
SI uite ca dintr-o postare frumoasa si sensibila a lu Dono s-a ajuns unde s-a ajuns…
Claudiu felicitari,si la mai mare…
@Caustee, daca il termina ca mine, la 23, scria ca a facut mult mai multe pana acum, nu?
(cum sa scriu draga 25, ma fac de ras, lasa asa…)
“Caustee Says:
September 7th, 2008 at 7:34 pm
Poate multi ma veti injura, insa eu nu inteleg un lucru:”
Am inteles. Multumesc.
oameni buni si dono,va rog sa ma scuzati de offtopic
dar a murit Ilarion Ciobanu..
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Si-ai constatat ca nu te-a injurat si n-a sarit absolut nimeni la bataie. Niste cilivizati.
Eu am 19 ani si tocmai am terminat liceul. Stiu in schimb colegi care aveau 20 la sfarsitul lu` a 12-a, si altii care aveau 17. Depinde cum ti-e norocul si cum te dau ai tai la scoala.
Fara sa am un background social cu mult mai fericit decat Claudiu, ma recunosc in postura acestui gen de om care lupta mult mai mult pt ceva decat cel ce are deja acel ceva. Numai succese si realizari ii doresc acestui Om, si mai ales, ii multumesc pt simplitatea gandirii lui. Fara sa ma cred la surprize-surprize si fara sa lacrimez, recunosc ca am avut si eu perioade grele – financiar vorbind- in care refigiul meu era cartea. Tocmai de asta admiratia mea pt el creste si mai si…
Felicitari Dono ca ai scris o poveste de admirat,si tie Claudiu ca in ciuda tuturor nevoilor tale nu te-ai dat batut,sper ca multe persoane sa faca la fel ca tine,si acele persoane care au asa multi bani sa investeasca in cine trebuie
Ma intreb ce face Claudiu acum. Isi castiga banii din ceva?
Eu,sunt un copil (de 20 de ani ce-i drept) cam ca el,doar ca pe mine nu m-au interesat concursurile, eu mi-am vazut de treaba cu invatatul meu si atat.Acum sunt studenta la 2 facultati la zi,nu e deloc usor, insa problema mea e ce fac dupa ce le termin? Sunt absolut convinsa ca singura slujba pe care o voi gasi nu va fi cu nimic diferita de cele “de vara”.
Deci ce faci acum, Claudiu?Dinc e traiesti? ce fac toti cei ca el?putini sunt cei care au sansa sa fie buni si dupa ce termina scoala.(poate’s eu prea pesimista)
cei mai saraci oameni sunt aceia care au doar bani.
Felicitari Dono pentru ca te-ai aplecat la necazurile acestui OM. Nu sunt putini in situatia lui, si asta, datorita sistemului actual. Nu sunt un nostalgic, totusi, in regimul trecut, invatamantul era complet gratuit si numai cine nu dorea nu invata carte. Nu mai discut despre calitatea invatamantului romanesc. Astazi, cu exceptia a catorva facultati, care intr-adevar pregatesc cadre, foarte buni profesionisti, celalalte sunt simple institute de invatamant superior, ai caror absolventi ingroasa randurile somerilor sau muncesc in cu totul alte domenii decat in cele care au fost pregatiti. Astazi, sunt multi copii buni, care invata bine dar parintii nu-i pot sustine datorita saraciei extreme in care sunt (aci, cazurile de abandon scolar in crestere, cresterea analfabetismului eradicat de comunisti prin anul ’58). Acest tanar, merita toate felicitarile pentru ambitia si realizarile lui, in pofida greutatilor financiare prin care au trecut si mai trec inca parintii lui. Claudiu, ar putea fi dat exemplu oricarui copil ai caror parinti au bunastare materiala si totusi, nu dau nici o importanta pregatirii sale pentru viitor. II urez acestui tanar concitadin al meu, multa sanatate si putere de munca si numai succese in viata. Parintii sai sunt mandrii de el si au de ce. Dono, iti urez o saptamana frumoasa.
Soer din tot sufletul sa intalneasca in drumul sau oameni asemanatori lui. Bucurestiul te transforma. Sau, mai bine spus, viata de adult te transforma. E greu sa ramai sincer si curat atunci cand esti atacat cu arme murdare. E mai usor sa lupti la varsta adolescentei, cand stii ca, no matter what, ii ai alaturi de tine pe parinti – si muult mai greu dupa 20 si ceva de ani. atunci cand ai un job, responsabilitati si oameni de tot felul in jur. Vor fi oameni care il vor incuraja,simpatiza, sprijini dar si oameni care-l vor individia si se vor purta urat si nedrept cu el. Am atatea exemple de tineri precum Claudiu, care au venit in Bucuresti increzatori,onesti,cu bun simt samd si in 2-3-4 ani s-au schimbat enorm. Repet, sper doar sa aiba in preajma oamenii care trebuie…De altfel, intr-adevar, o poveste de admirat si de incadrat in categoria “asa, da!”
Tinere jos palaria!Esti mare!Si ca tot te citii sa pun mana dracu pe munca si sa las prostiile.Succes!!! Si nu stiu cum sa o spun ca sa nu sune aiurea cum fac sa ajung la el sau daca are nevoie de ceva sa poata ajunge la mine poate pot sa-l ajut!M-a impresionat si m-a facut sa ma simt un pic stanjneit de momentele in care mi-am gast scuze la esecurile mele.
in aceasta poveste multi,poate prea multi isi revad copilaria.cu lipsuri,cu durerea in suflet ca tu nu poti sa ai ceea ce are cel bogat.Dar putini sunt cei care au taria de a lupta sa fie mai sus ca ei,putini au sprijinul parintilor,pt ca majoritatea spun ca iti ajunge atata scoala e timpul sa muncesti si tu.si o spun din ceea ce am trait eu.dar intr-adevar banii nu sunt totul,fericirea vine din impliniri sufletesti.bravo claudiu si felicitari dono pentru inspiratia de a ne prezenta aceasta poveste de viata,de fapt povestea celor mai multi romani.
Buna dimineata!
FRATE!! da’ mä speriati,nu alta! Capitala e locul unde-ti pierzi ori vinzi sufletul,integritatea,cinstea? multi dintre voi traiti acolo -poate de ani de zile- si sunteti tot “frumosi si curati”,nu?
Claudiu sa ramai cu noi,aici. sau “profita” de oferte ca cele facute de catre def.continui sa cred ca asa ca mine-suntem milioane cei care nu suntem “de vanzare”.credula? ei,na! si?!
Zi bunä,de luni! Da’ numai celor buni!
….fie! hai si celor “räi”! sa dea molipseala-n voi!
Buna dimineata! Zic eu si pentru Unchesu si Asterix, ca astia ne-au abandonat!
buna dimineata!!!!!!!!!!!!!!!! frumos mod de a incepe o zi de luni… imi amintesc si eu de copilaria mea, si de lucrurile in care credeam, si unele s-au pierdut pe drum…
se poate si fara bani, Claudiu are dreptate… viata, destinul, norocul ni le facem noi
O ZI BUNA PLINA DE REALIZARI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Dono, e a doua oara ca m-ai facut sa plang, sincer, prima data cand ai vorbit de bunica ta si acum. Nu am sa scriu altceva, ca nici nu vad tastele: sunt mandra ca sunt romanca si fiindca exista oameni cum este Claudiu, nu numai pentru ca sunt contemporana cu Augustin Buzura, Andrei Plesu, Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu, Radu Cosasu< Gabriel Liiceanu (…) si am ca stramosi pe Caragiale, Paul Georgescu, Marin Sorescu, Nichita Stanescu (…) si evident ca sunt filoloaga, de aceea insiruirea mea cuprinde literati, si e al doilea copil/tanar pe care-l descopar pe blogul tau si care imi da speranta ca aceasta tara trista, plina de umor are si viitor, nu numai trecut.
Felicitari Claudiu!
Ma enervezi, Dono, ca ma faci sa plang la prima ora
Dono,zic si eu “PREZENT!” pentru Asterix si de la 1Q pentru toti:
“Badea Gheorghe merge cu gloaba la targ.
- Cum trage calul asta la caruta, bade?
- D’apoi, nu prea trage.
- Da’ la plug, trage?
- Nu prea.
- O fi bun de calareala.
- N-as crede.
- Pai, atunci de ce l-ai adus sa-l vinzi?
- Nu l-am adus sa-l vand.
- Da’ ce pacatele mele vrei sa faci cu el?
- Vreau sa-l fac de rusine…”
Of of of…Nu-i de plans!!!! Bucura-te ca-Claudiu face ce face in loc sa fure in Italia.
Am plans de emotie pozitiva, eu asa sunt, am naturelul simtitor
Evident ca ma bucur, ma bucur enorm !
Da..ca si Luminita si eu am terminat de citit povestea lui Claudiu,cu ochii umezi.
Multumesc si eu Dono si ma bucur ca totusi Claudiu a crezut in adevaratele valori morale;credinta lui dupa cum se vede a fost rasplatita.Este insa foarte greu sa fii un ”Claudiu”,sa iti pastrezi spiritul curat ,departe de tentatille care se ivesc si iti pot ”stramba” viziunea si conceptia asupra vietii.Tocmai din aceasta cauza avem tot mai multi”erbasi” si ”codini” …dar stiu sigur ca la fel ca si Claudiu mai sunt multi tineri ,ceea ce imi da speranta ca ,poate,va exista si UN VIITOR.
Felicitari Claudiu,toata admiratia mea pentru tine si sufletul tau!
Multumesc ,Dono!
Felicitari, Claudiu! Le meriti din plin. Iti doresc sa ajungi acolo unde ti-ai propus.
Si, bineinteles, felicitari parintilor tai!
Buna dimineata tuturor,
M-am pus la punct cu lecturatul donosferei (lipsesc si io un pic si zbang, doua posturi!)
Chiar daca e luni, chiar daca mi-e un somn fantastic, a fost un inceput de zi frumos – fiindca am aflat o poveste de viata din “Romania care nu se vede” – multumiri lui Dono ca ne-ai aratat povestea asta, si multumiri lui Claudiu – si tuturor Claudiilor (si-s convinsa ca nu sunt putini) care ne fac sa incercam sa fim mai buni, si care ne redau speranta ca viitorul poate fi mai bun. Si tutor parintilor care ii cresc asa.
Dumnezeu sa-l ierte pe Ilarion Ciobanu
E frumos cand citesti povesti de astea, pacat ca sunt prea putine, ma bucur pentru Claudiu.
Pe de alta parte, imi pare rau sa aud de Ilarion Ciobanu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost un actor extraordinar. Dar vezi, asta e ciclul vietii, un mare om s-a dus, altul se formeaza…
Acum o sa calc si eu pe urmele lui Ann si o sa spun…ca nici pe mine nu m-a impresionat povestea asta. Cand am inceput sa citesc…despre saracie, greutati…ma asteptam sa descopar o persoana modesta care a reusit sa faca anumite lucruri in pofida greutatilor si care…desi ar trebui sa fie aplaudat pentru merite…prefera sa ramana in umbra. Pe cand…textul mi-a inspirat exact contrariul. Si inteleg foarte bine situatiile de acest gen pentru ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Parintii mei au divortat cand eu eram foarte mica, am crescut doar cu mama si a fost foarte greu, uneori chiar imposibil. Nici acum nu o duc excelent, dar oricum mai bine ca inainte. Dar n-am fost niciodata de acord sa zic…uite dom’le…chiar daca sunt saraca invat bine si iau premii etc…Imi aduc aminte ca ma suparam chiar cand mama (ca toti parintii, in special mamele) se lauda la colegele de la serviciu cu notele pe care le luam.
Nu stiu…Poate ca nu si-a expus Claudiu punctul de vedere cum trebuie si reiese altceva din povestea lui.
Bueeeei, Jimmy, cand ne risipeam creierii scuturandu-ne pletele nu as fi crezut ca vei ajunge un om atat de profund
Stimati romani, terminati cu resemnarea mioritica si “modestia”! de ce sa ramii in umbra? de ce sa te superi ca cineva te lauda?? de ce sa nu te lauzi tu, daca ai cu ce? (nu vorbim despre extreme si exagerari, evident.) Mai bine lasam nulitatile sa isi trimbiteze ineptiile pe toate gardurile? De ce sa se ascunda valoarea? De ce sa avem atitudinea ca “nu am facut nimic deosebit” cind am reusit sa facem niste sacrificii (poate nu mari si nu multe, dar totusi sacrificii)??
Eu am gasit in povestea acestui copil un semnal ca generatiile care vin din urma nu se definesc doar prin “pitzipongship”, si ma bucur. Ca ramine in tara sau nu, va fi alegerea lui. Ca va realiza chestii grandioase sau nu – se va vedea. Oricum este un Roman care pina la virsta lui a facut Ceva – si asta e valabil pentru toti cei care ati scris aici ca ati trecut prin situatii similare in copilarie: fiti mindri de voi! laudati-va, simtiti-va bine in pielea voastra! si terminati cu “modestia”, ca altfel raminem numai cu becalieni si grobieni care subliniaza cu verde ce le-a placut din Coelho si cu negru ce nu le-a placut (sorry, pentru mine Coelho sucks).
Hai, fruntea sus!
Povestea lui Claudiu nu e singulara…Sunt prea multe astfel de povesti in Romania,unde valorile sunt cu totul altele pentru diferite categorii de oamneni.Povestea mea e asemanatoare cu a lui,difera,un pic mai dramatica decat a lui,si cu un final un pic mai putin fericit…Pentru ca eu m am lasat doborat la un moment dat,dar apoi am luat o de la capat..Si bine am facut…Felicitari Claudiu pentru ambitia ta:)
@LavyCald nu stiu daca vrusasi sa fi sau nu ironic, defapt te priveste. Dar citii toate commenturile, toti “ce poveste, ce impresionat ce….” Si ce daca?cum spunea Doroftei am primit o roaba de hartii si strangeri de mana…da rnimic concret.Sau cum spunea prof. meu de mate “Ba se gasesc bani pt. handicapati ,pt. bolnavi dar pt. cei cu adevarat capabili nu”.
Hai bonjurel Conasule si ferice de tine Claudiu!!!! Multumesc Dono ca ai avut amabilitatea de a ne impartasi cateva franturi din viata lui, multumesc pentru fiorul de pe sira spinarii, multumesc Claudiu pentru ca mi-ai adus inca o data aminte ca viata nu inseamna bani, ci fericirea de a trai fiecare clipa la randul ei si de a invata sa citesc printre randuri! Multumesc
zi faina tuturor ! (off – topic : Odihneste-te in pace Ilarion Cionbanu!)
@ dono: nici eu…
Impresionanta poveste…avem de invatat enorm de mult din ea. Claudiu, felicitari pentru omul care esti si succes pe mai departe…sunt sigura ca vom mai auzi de tine si ne vom mandri!
Banii nu aduc fericirea…nu este doar adevarat, este ceea ce trebuie sa inteleg noi toti pentru a putea fi cu adevarat oameni! eu am experimentat pe propria familie chestia asta… cand am avut putin, am fost cu mult mai fericiti decat atunci cand am inceput sa ne permitem mai multe dpdv material.
Prefer sa fac foame, dar sa stiu ca il am alaturi pe cel mai drag om pentru mine! Nu ma ajuta cu nimic o caruta de bani, daca el nu mi-e alaturi…asa gandesc eu..
@ Eclectical Storm – ce anume te deranjeaza asa mult la Coelho? pe mine m-au inspirat cartile lui…e ca o gura de aer proaspat in valtoarea cotidiana! sau nu esti genul care se opreste sa miroase florile?
@def:nu fusei ironica.la ora aia -si cu doar o cana de cafea la bord- intelesei doar ca esti cineva care se ofera sa faca ceva concret pentru copii ,cum este Claudiu.Imi pare rau daca avusesi momente de amaraciune,cu gandul la mine.Si
ca o fata din sudul tarii ,nu ma suparai si-ti doresc sa ai posibilitatea sa-l ajuti si sa ramai “frumos” sufleteste.
multumim dono, de gazduire.
@DeeaLMF – ma bucur ca scrierile lui Coelho au un efect bun, ma bucur ca cineva vede inspiratie in ele. Din punctul meu de vedere Alchimistul a fost cea mai buna realizare, dupa care a intrat intr-un carusel de reciclare si reformulare a aceluiasi tip de filosofie spirituala – adica repeta cu alte cuvinte/ personaje aceleasi idei despre destin, Dumnezeu si spiritualitate. Si ma plictisesc.
Si florile le miroseam si inainte sa stiu de existenta lui Coleho.
mda… am citit tot in diagonala (cum mai spunea cineva) si postul si comentariile. subscriu la ce-a scris ann si mary : nu m-a impresionat asa cum au spus unii , altii, nici lacrimile nu mi-au dat… poate povestea asta impresioneaza oamenii care-au avut o copilarie “calduta” . pe mine nu ma impresioneaza poate pt ca si eu am fost saraca da’ am luat premii toata generala , am plecat de-acasa la 10 ani si am stat intr-un camin studentesc cu sora mea (care era evident studenta) si am reusit sa iau premiul 2 si apoi 1 , desi veneam dintr-un sat care nu e trecut pe harta , nu stiam limbi straine dar am recuperat…am terminat o facultate… m-am maritat si-am divortat cind libertatea mi s-a parut mai importanta decit o viata calduta si plina de compromisuri…pt cei ca mine banii n-au fost niciodata un scop in viata si nu-mi lipseste nimic astazi. singurul lucru material pentru care am luptat a fost sa am casa mea si o am … poate sint insensibila , nu stiu…
Felicitarile mele! Un tanar deosebit.
Oana, ti-am respins comentariul pentru ca esti departe de ideea postului. Plus ca erai rautacioasa nejustificat. Te astept cu alte comentarii.
@Eclectical Storm -”Si florile le miroseam si inainte sa stiu de existenta lui Coleho” in cazul acesta, te felicit!
“In fiecare zi Dumnezeu ne da – o data cu soarele – o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care virim cheia in usa, dimineata, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista – un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.”
Unul dintre citatele mele preferate…
@DeeaLMF – multumesc. pentru felicitari si pentru citat.
Felicitari Claudiu, felicitari Dono.
O poveste frumoasa, o poveste reala, care ne aduce aminte ca mai exista „oameni”.
Mult succes Claudiu, sper sa iti urmezi calea si sa fii fericit toata viata.
Esti extrem de bogat sufleteste si asta conteaza cel mai mult.
” Eu am o Romanie a mea,personala,pe care o doresc tuturor ;si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii. ”
Ideea de “Romanie personala” a fost adusa in discutie de Octavian Paler la “Sinteza Zilei” nu cu mult timp inainte de a ajunge in lumea celor drepti. Romania lui personala era alcatuita din parintii sai.
Daca te-a inspirat el, sau pur si simplu a fost o coincidenta numai tu stii..
e intradevar o poveste impresionanta insa ceva mi se pare ciudat.pot spune sincer ca am trecut prin ceva asemanator cu situatia lui claudiu.mi-am pierdut tatal la o varsta frageda, mult prea frageda si mama a fost nevoita sa ne creasca singura pe mine si pe fratele meu.miam dat seama destul de devreme ca fara sa invat nu am nici o sansa insa n am invata niciodata numai asa pt note sau pt a imi depasi colegi.situatia s-a comlicat cand sa pensionat mama pe caz de boala si acum fiind foarte bolnava are nevoie de operatie insa nu ne pemite.niciodata nu am avut note peste medie nu amiesit din comun pt ca nu asta ma interesat.am invata numai la ce mia plcut si ce ma interesat.nam mers la toate olimpiadele posibile ci numai la ceea ce ma intersat.imi dau seama ca trebuie sa stii putin din toate insa mam axat pe ceea ce ma interesat.mi-am luat bacul cu nota medie suficient de buna fara meditatii.si de asemene am intrat la facultatea de medicina Tg. Mures
fara plata pe picioarele mele fara meditatii si fara pile.cel mai fericit moment a fost acela cand iam spus mamei ca am reusit.am cunoscut viata altfel decat prin prisma banilor si ma consider fericita si bogata.in jurul meu erau oameni care inavtau numai pt note care traiau pt asta desi acum notele din lic si sc generala nu folosesc la nimic ceea ce a ramas insa da si ei nu raman niciodata cu nimic pt ca nu au aceea “sete de informatie” ci numai snobism…nam ctit 15 mii decarti si nam invata istorie si pshiologie decat minimul necesar pt ca ma interesau stintele si acum numi pare rau de nimic si daca as fi avut numai note de cinci si as fi fost cea mai slaba din liceu cu ce am ramas conteaza si nu notele…
cam multe greseli de ortografie ana!
e de apreciat.
pacat ca unii au atat de multe iar altii….nu au nimic.cat mi-as fi dorit sa fim toti egali
Extraordinar! Iti urez mult succes in continuare. Nici nu iti imaginezi Claudiu cat de mult ma regasesc in povestea ta…sunt doar cu vreo 2 ani mai mare. Multi ne regasim. Esti inca o dovada vie ca se poate, ca poti ajunge si poti deveni ceea ce iti doresti.
Iti urez sa realizezi tot ce ti-ai propus si mai presus de toate sa nu te schimbi spiritual, cel putin nu in directie gresita.
Si da, cred ca intr-o zi Romania va fi condusa in directia corecta de oameni ca tine. Progresele deja se vad.
Inca o data mult succes in viata!
Cu adevarat impresionant! In clasele 1-8 si eu am luat mereu premiul intai cu media 10 ( nu 9.90, nu 9.99 ci 10 fix) si am participat la numeroase olimpiade de la care am venit cu rezultate f. buna. Prin toate astea am reusit doar sa ii fac invidiosi pe cei din jur. Mereu mi se reproseaza ca sunt o “tocilara”, chiar daca nu e asa. As fi curioasa daca si Claudiu s-a confruntat cu astfel de probleme.
Daca iti doresti ceva, persevereaza.
Tine cont sa nu ranesti pe cei din jur.