Nu, nu e Patriciu si nici Becali. E un tanar simplu. Un tanar pentru care fiecare zi a vietii a fost o lupta. Si in fiecare zi a castigat, a mers mai departe. Si-a pus poveste in cateva randuri. Povestea lui a ajuns la mine. L-am sunat si i-am cerut acordul sa v-o ofer si voua. Va las sa o cititi. Si sa o cititi cu inima.
“Ma numesc Claudiu. Sunt student la Geografia Mediului la Universitatea Bucuresti.Am 20 de ani. As putea scrie romane intregi despre viata mea pana acum. Dumneavoastra va scriu pentru a vedea ca daca ai ambitie,vointa si perseverenta ajungi departe, ajungi sa iti implinesti visul, oricat de indraznet ar fii el. Povestea mea e mai deosebita.M-am nascut la Targu Jiu. Am invatat mereu bine la scoala.Am fost premiant in clasele 1-8(si seful clasei).Toate acestea in pofida lipsurilor financiare si materiale.Tatal meu era somer iar mama casnica. Mai am 2 surori mai mici.Ne-a fost tare greu.Erau perioade pe clasele a 6-a,a 7-a cand nu aveam bani nici de paine,dupa ce tata terminase somajul. Va spun cu lacrimi in ochi ca a fost o vara in care mancam ciorba goala.Nu aveam nici mamaliga.Sau mancam doar cartofi copti.Si eram si eu in crestere,aveam nevoie de hrana,plus ca si invatam foarte bine la scoala.Tatal meu era bolnav si nu putea munci mult,iar mama nu avea unde.Au fost perioade dramatice.Multumesc lui D-zeu ca le-am depasit.Parintii mei sunt oameni simpli,care m-au sprijinit cat au putut sa ajung mai departe la scoala.De mic,mama mea a avut grija sa iubesc invatatura.Mai tarziu,am realizat singur ca doar invatand pot ajunge cineva,am o sansa,pt. ca intr-o zi,cand voi avea ce-mi trebuie si voi fii realizat,sa ma uit cu satisfactie in urma. Lipsa banilor nu m-a descurajat !Dimpotriva,am avut o motivatie.Aceea sa demonstrez ca de fapt banii nu valoreaza aproape nimic(noi le dam valoare).Credeti ca nu ma durea sufletul cand vedeam alti copii ca au bani de dulciuri sau alte lucruri,la care eu nici nu visam,iar eu nu aveam bani nici de o napolitana ?!Ma durea,dar ma ambitionam mai tare !M-am si maturizat mai repede.Dar cu toate grijile,am avut o copilarie frumoasa.Cand nu vezi totul prin prisma banilor,lucrurile sunt mai frumoase,mai adevarate.Te bucuri altfel de viata,vezi persoanele din jur cu sufletul.Dar am crescut.Am avut note f. bune si am plecat la liceu la Sibiu,la matematica-informatica.Normal ca am avut cea mai mare medie din comuna mea.Dar era greu!Tatal meu iesise la pensie pe caz de boala,insa cheltuielile erau mari.Exista si o diferenta de pregatire intre mine si colegii mei de la oras.Eu nu stiam nici limbi straine.Dar am invatat,iar pe parcurs ajunsesem sa imi intrec colegii la multe materii.M-am gandit ca daca tot am ajuns pana acolo,de ce sa nu invat,de ce sa nu arat ca se poate,si mai ales ma gandeam ça parintii mei se chinuie sa imi plateasca taxele. Incepand din clasa a 10-a am participat la olimpiade si concursuri judetene si nationale,dar cu succes.Am luat zeci de premii la geografie, psihologie, biologie, istorie, domeniu european, cultura generala, economie,fizica,etc.Pe clasele a 11-a si a 12-a am fost la cate 2 olimpiade nationale,cu rezultate bune.In a 12-a am luat mentiune pe tara la geografie la Baia Mare,iar la Suceava am luat locul 1 pe tara,la un concurs mai complex.Am multe premii 1 judetene la psihologie,Stiintele Pamantului,istorie,geografie si multe altele.M-am straduit si am invatat cat de cat engleza si franceza,de am reusit sa imi intrec colegii.Am crescut frumos,constant,de la an la an.Am vazut jumatate din tara cu ajutorul olimpiadelor.Mi-am creat o imagine buna in liceu,in comunitate si in randul multor altor oameni.Am fost seful clasei pe parcursul liceului si m-am descurcat bine.In a 12-a am fost si voluntar la Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007 ;am fost la multe concursuri.Am castigat un concurs al Pro Democratia si am fost la Bruxelles,unde m-am intalnit cu europarlamentarii romani.Am pregatit si bacalaureatul,pe care l-am luat cu 9,50 si astfel am reusit sa intru in Bucuresti,la Universitate,la buget.Si nu am luat nicio meditatie.A fost doar dorinta mea de a reusi. Cu 7 ani de acasa si cu bun simt am aratat ca in ciuda lipsurilor financiare poti ajunge realizat si fericit. Nu va spun aceste lucruri pt. a ma lauda,ci pt. a va arata ca speranta exista,ca daca te lupti cinstit reusesti.Eu am stiut intotdeuna care imi este locul ;m-am intins atat cat mi-a tinut plapuma.Aceste lucruri se realizeaza cu bun-simt. Eu sunt sarac material,dar bogat cu sufletul si mintea. Eu am o Romanie a mea,personala,pe care o doresc tuturor ;si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii.
Va multumesc si va doresc mult succes !”
Vizitat de 437 ori, 1 in cursul zilei de azi
August 4th, 2009 at 2:30 am
Daca iti doresti ceva, persevereaza.
Tine cont sa nu ranesti pe cei din jur.
October 24th, 2008 at 9:13 pm
Cu adevarat impresionant! In clasele 1-8 si eu am luat mereu premiul intai cu media 10 ( nu 9.90, nu 9.99 ci 10 fix) si am participat la numeroase olimpiade de la care am venit cu rezultate f. buna. Prin toate astea am reusit doar sa ii fac invidiosi pe cei din jur. Mereu mi se reproseaza ca sunt o “tocilara”, chiar daca nu e asa. As fi curioasa daca si Claudiu s-a confruntat cu astfel de probleme.
September 14th, 2008 at 8:43 pm
Extraordinar! Iti urez mult succes in continuare. Nici nu iti imaginezi Claudiu cat de mult ma regasesc in povestea ta…sunt doar cu vreo 2 ani mai mare. Multi ne regasim. Esti inca o dovada vie ca se poate, ca poti ajunge si poti deveni ceea ce iti doresti.
Iti urez sa realizezi tot ce ti-ai propus si mai presus de toate sa nu te schimbi spiritual, cel putin nu in directie gresita.
Si da, cred ca intr-o zi Romania va fi condusa in directia corecta de oameni ca tine. Progresele deja se vad.
Inca o data mult succes in viata!
September 11th, 2008 at 11:33 am
e de apreciat.
pacat ca unii au atat de multe iar altii….nu au nimic.cat mi-as fi dorit sa fim toti egali
September 9th, 2008 at 1:32 pm
cam multe greseli de ortografie ana!
September 9th, 2008 at 12:14 am
e intradevar o poveste impresionanta insa ceva mi se pare ciudat.pot spune sincer ca am trecut prin ceva asemanator cu situatia lui claudiu.mi-am pierdut tatal la o varsta frageda, mult prea frageda si mama a fost nevoita sa ne creasca singura pe mine si pe fratele meu.miam dat seama destul de devreme ca fara sa invat nu am nici o sansa insa n am invata niciodata numai asa pt note sau pt a imi depasi colegi.situatia s-a comlicat cand sa pensionat mama pe caz de boala si acum fiind foarte bolnava are nevoie de operatie insa nu ne pemite.niciodata nu am avut note peste medie nu amiesit din comun pt ca nu asta ma interesat.am invata numai la ce mia plcut si ce ma interesat.nam mers la toate olimpiadele posibile ci numai la ceea ce ma intersat.imi dau seama ca trebuie sa stii putin din toate insa mam axat pe ceea ce ma interesat.mi-am luat bacul cu nota medie suficient de buna fara meditatii.si de asemene am intrat la facultatea de medicina Tg. Mures
fara plata pe picioarele mele fara meditatii si fara pile.cel mai fericit moment a fost acela cand iam spus mamei ca am reusit.am cunoscut viata altfel decat prin prisma banilor si ma consider fericita si bogata.in jurul meu erau oameni care inavtau numai pt note care traiau pt asta desi acum notele din lic si sc generala nu folosesc la nimic ceea ce a ramas insa da si ei nu raman niciodata cu nimic pt ca nu au aceea “sete de informatie” ci numai snobism…nam ctit 15 mii decarti si nam invata istorie si pshiologie decat minimul necesar pt ca ma interesau stintele si acum numi pare rau de nimic si daca as fi avut numai note de cinci si as fi fost cea mai slaba din liceu cu ce am ramas conteaza si nu notele…
September 8th, 2008 at 3:57 pm
” Eu am o Romanie a mea,personala,pe care o doresc tuturor ;si nu e o Romanie a bascaliei si iresponsabilitatii. ”
Ideea de “Romanie personala” a fost adusa in discutie de Octavian Paler la “Sinteza Zilei” nu cu mult timp inainte de a ajunge in lumea celor drepti. Romania lui personala era alcatuita din parintii sai.
Daca te-a inspirat el, sau pur si simplu a fost o coincidenta numai tu stii..
September 8th, 2008 at 2:46 pm
Felicitari Claudiu, felicitari Dono.
O poveste frumoasa, o poveste reala, care ne aduce aminte ca mai exista „oameni”.
Mult succes Claudiu, sper sa iti urmezi calea si sa fii fericit toata viata.
Esti extrem de bogat sufleteste si asta conteaza cel mai mult.