Colega, să te fut!
Intru eu in micul magazin de langa locul meu de munca, seara tarziu, sa achizitionez binecuvantata paine si blestematele tigari. Nu fac bine doi pasi in incinta, ca o domnita vanzatoare apare ca o furtuna cu o lada de franzele proptita peste sânii-i generoşi. Fac o fandare sa nu ma dea cu creierii de frigiderul cu lapte, mai să cad in cur-fiind instabil si fragil la ora aia, domnita trece pe langa mine si da sa intre dupa “tejghea”, spre depozit.
Orificiul de penetrare spre depozit era insa astupat de o alta domnita care, aplecata spre podea, mătura ceva inexistent. Domnita cu franzelele pe ţâţe ii zice:
- Colega, permiteti sa trec?
“Maaaai, ce ne-am dat dreacu pe aici…” – am gandit eu in timp ce-mi restabileam echilibrul. “Domnitele vanzatoare se trateaza cu un deosebit respect. Parca ar fi academicieni octogenari, care se gratuleaza in aula magna.” Gratularea a tinut insa pana aici. Pentru ca “colega” ce mătura podeaua curata nu s-a miscat. O trata pe colega cu franzelele-pe-ţâţe fixandu-i fruntea fix cu bucile. Adica o ignora total, si-si vedea mai departe de maturat. Cu un deosebit tact, miscari incete si precise.
Colega-cu-franzele a mai stat doua secunde, si-a mai asezat o data lada pe ţâţe si i s-a adresat din nou colegei-cu-buci:”Colega, permiteti sa trec spre depozit?” Colega-cu-buci a catadicsit sa se ridice, s-a intors spre distinsa ei colega si, aruncandu-i o privire ce tuna si fulgera i-a spus:”Colega, nu aveti senzatia ca am si eu o treaba de facut pe aici?!” Si s-a reaplecat cu bucile la vedere, reincepand sa mature doar ea stia ce. Concret, taia frunza la caini. Si o facea atat de evident ca si cum cainii erau o rasa demult disparuta.
Opa, avem de-a face cu un conflict de muncaaaa! Colegele se iubesc ca sarea-n ochi. Eram curios de urmare. Nu am fost dezamagit. Fata colegei-cu-franzele s-a colorat din galben pal in rosu aprins si i-a zis colegei-cu-buci:”
- Colega, daca nu te dai la o parte iti las lada pe spate!
Eu mai sa pufnesc in ras. Colega-cu-buci s-a oprit din maturat – firesc, dupa o asemenea amenintare – s-a tras un pic si a replicat:”
- Colega, puteai sa ma rogi frumos!
Si-colega-cu franzele a trecut, avand grija sa-i propteasca-colegei-cu-buci un colţ de lada in plexul solar.
Mi-am zis ca o fi o râcă izolată intre cele doua colege. Cauzata poate de concurenta, poate de dragostea purtata aceluiasi musteriu fidel, poate de remuneratia acordata de patroană. Inca zâmbitor, m-am pus la coada la o alta tejghea, unde servea colega 3. Ii vom spune colega cu burtă. (Pe sub uniforma rosie avea o bluza scurta, de sub care ii iesea burta peste blugii prea stramti pentru fizicul ei.) In fata mea mai era doar un client, un boschetar al locului, care a comandat colegei-cu-burta o tigara. Nici nu stiam ca se mai servesc tigari “la fir”. Colega cu burta a luat de la boschetar maruntisul pana la ultima moneda – de-aia mica si rosie, nici nu mai stiu ce valoare are – si s-a miscat cu greu spre locul unde era ascuns sub tejghea un pachet desfacut de tigari.
Culmea, dar spre acelasi loc se indrepta o a patra colega ce purta in brate un bax de apa minerala. Ghinionul ei a fost ca-colega-cu-burta a ajuns mai repede in zona respectiva. Si din nou ne-am confruntat cu un evident blocaj format in traficul de dupa tejghea. Colega-cu-apa a pus frana cu greu si i-a zis colegei-cu-burta:
- Colega, da-mi voie sa trec!
Colega-cu-burta i-a zis insa fara a catadicsi sa-i arunce o privire:
- Colega, poate nu vezi de apele minerale, dar incerc sa servesc un client! – si cu o gratie si o lentoare demna de un melc-homosexual-balerin a extras una tigareta din pachetul desfacut, a rearanjat cu rabdare celelalte 17 tigarete, a asezat cu evlavie pachetul la locul lui si abia apoi i-a permis colegei-cu-apa sa treaca.
Era evident. Cele 4 colege se respectau cam la fel de mult pe cat respect eu momentul in care realizez pe buda ca nu mai am hartie igienica. Si ma gandeam cum intr-o lume bazata pe instincte si lipsita de teama concedierii, as fi asistat la o bataie in grup de toata frumusetea. In care ar fi fost folosite drept arme sticle cu apa minerale, lazi cu franzela, buci si ţâţe.
Da, e evident cand nu te respecta cineva chiar daca te trateaza cu un respect ce se vrea evident. Si e evident ca poti fi respectat de cineva chiar daca ti se adreseaza total neprotocolar.










November 20th, 2008 at 12:58 pm
Maestre, ma uit cu admiratie peste aceste cuvinte aranjate intr-o ordine fireasca, ai un stil glamour:))) “citam din clasici”:D. Ce mai incolo-incoace, iti multumim ca imparti cu noi aceste ganduri, gunoaie cum le numesti tu, dar permite-mi sa nu fiu de acord, esti talentos frate!!!:))) Hai noroc si la mai mare, te saluta cu respect o ardeleanca!
November 4th, 2008 at 7:17 am
ce bine am ras..super tare (cu intarziere ca abia te-am descoperit)..inca am multe de citit