Copii teribili ori copii copii?
Ati auzit de Tavi Gevinson? O copila de 14 ani care “peste noapte” a devenit un guru-fashion. In urma cu vreo doi ani si-a deschis un blog de moda, asa, in joaca. Modul in care vedea lucrurile, observatiile ei si, de ce nu, aplecarea spre acest domeniu, au transformat-o intr-o celebritate. Acum e invitata la lansarile creatorilor celebri de moda, i se trimit acasa haine sa la incerce si sa-si dea cu parerea, a aparut pe copertile multor reviste de specialitate, da interviuri.
Ce mai, e un guru-fashion. Precum spuneam. La doar 14 ani. Nu mai e privita ca o copila, ci ca o experta in domeniu. Nu mai are 14 ani. Are cativa ani de cand se ocupa cu moda. Doar asta mai conteaza. Dar copilaria ei unde e? Joaca unde e? Julitul? Dragostea, dezamagirea, lacrimile alea ale copilariei, hohotele de ras, impartitul inghetatei cu prietenii din strada, jucatul de elastic (ori ce se joaca in suburbiile Chicago-ului) unde-s?
I-o fi bine sa fie copil minune ori ba? Nu incepe oare maturitatea prea devreme? Acum, cand glasul ei are autoritate, mai poate fi copil? Isi mai poate permite copilarii? O lume e cu ochii pe ea, mai poate avea o viata normala? Va regreta oare mai tarziu ca nu a avut o copilarie normala ori ba? Va regreta ca nu si-a imbracat papusile ce a sfatuit oameni “mari” cum sa se imbrace? Probabil nu va mai avea probleme cu banii, cu bucata de paine de pe masa, nu se va incalta cu-cutii de conserve de sardine. Asa, ca Clementine, din melodia “O my darling, ooo my darling, oooo my darling Clementine!”. Desi, un alt copil minune, Mozart pe numele lui, care la 6 ani canta pentru imparati, a sfarsit sarac lipti intr-o groapa fetida.
Alta copila minune, actrita Shirley Temple, a inceput zbuciumul la 3 ani. Si l-a tot dus. De la 3 ani nu a mai fost copil, ci a fost un star. Copilarie?! Ce copilarie…
Deci azi avem numai intrebari. Care-s mai fericiti? Copiii copii, ori copiii minune?
Tu ce ti-ai dori pentru copilul tau, daca pui in balanta ce aduce genialitatea si ce fura ea? Daca ai vedea sclipirle genialitatii la copilul tau mic, l-ai incadra pe un drum spre stele ori i-ai oferi o copilarie normala, simpla, linistita?
Sa fiti sanatosi!
Neata! Probabil ca Tavi asta daca nu se ocupa de moda statea toata ziulica pe net sau la tv, cum fac toti copiii de azi; ce, parca astia normali mai au copilarie? Copilul meu n-a avut nici o sclipire de genialitate, asa ca n-am avut de ce sa-mi pun intrebari; el inca a mai prins vremurile cu joaca in fata blocului, de-a soldatii, etc.
eu cred ca nu sunt mai fericiti copiii minune.si mi-as dori sa am un copil normal
Ce inseamna copilarie normala ? Cu ce a impiedicat-o un blog sa aiba o copilarie normala ?
Atata timp cat un copil/adolescent face ceva din proprie initiativa si pentru ca ii place, chiar si lucruri care pot fi considerate “de oameni mari” nu cred ca este ceva rau in asta. Este rau atunci cand parintii isi imping copiii de la spate sa faca ceea ce eu n-au fost in stare desi si-au dorit. Vezi concursurile de frumusete pentru prescolari.
Regesasrpe, pertinenta observatie. Dar eu cred ca modul in care aceasta Tavi Gvinson e implicata acum in lumea modei depaseste granitele unei copilarii. Cred ca din joaca s-a transformat in treaba de “oameni mari”.
Oricum, din ce am auzit pe ici pe colo, adolescentii modeli-modele se maturizeaza mult mai repede. Iar cei care nu-s extrem de puternici o pot lua pe ulei. Lumea asta a modei pare a avea multe tentatii.
Da, daca gloria ar obtine-o doar pe baza “frumusetii”, exista sanse mari ca mintea sa nu fie inca suficient de coapta pentru a gestiona situatia.
Dar aici gloria este datorata mintii, pana la urma. Chiar daca domeniul e moda. Iar faptul ca a reusit ca joaca sa se transforme intr-un lucru serios si respectat mi se pare de aplaudat. Domeniul este unul care nu poate fi definit ca “serios”, dar asta nu inseamna ca orice ii este asociat este pervertit. Poate peste doi ani nu va mai sti nimeni de ea. Sau poate peste doi ani va fi mai cunoscuta ca Coco Chanel. O multime de afaceri mari din zona internetului s-au nascut dintr-o joaca si au devenit extrem de profitabile.
Bucuria lui, modul de a descoperi lumea numai cum un copil poate, nu as putea sa i le refuz sau sa i le fur vreodata. Are toata viata inainte sa devina profesionist, sa faca ce ii place, sa lucreze. Jocurile din copilarie te formeaza mai frumos decat orice altceva.
Regesarpe, nici io n-am blamat-o sau criticat-o in vreun fel. Ma intrebam insa daca nu ar fi fost oare mai fericita daca nu ar fi devenit celebra.
am onoarea sa va salut din nou!recunosc ca am salutat marea din partea voastra si m-am bronzat un pic si pt voi
copilului meu as incerca sa-i stau alaturi,sa-si urmeze vocatia,daca are una.alegerea i-ar apartine!
De sub lumina atat de calda a neonului, te salut si eu
Simt deja ceva temeri de tata de fata.
Temerile si-au ocupat demult locul in sufletul meu
Sunt sigur ca Asterix te poate ajuta in acest sens, impartasindu-ti din experienta lui.
lasa,regesarpe,de ce sa-l sperie de pe acum? este destul timp
Pai sigur ca e destul timp, dar uite ca deja isi face probleme vis-a-vis de o maturizare prea rapida … asa ca are destul timp sa se gandeasca de-acum incolo inca vreo 14-15 ani la asta.
Daca “sclipirea genialitatii” vine din interiorul copilului, nu cred ca “fericirea sotronului” cel de toate zilele ar fi centrul copilariei lui. Copii, desi nu fac diferente, isi dau seama cel mai repede de faptul ca ele exista, mai ales cand este vorba despre ei. Un “copil-geniu” nu o sa stea niciodata sa sara elasticul in fata blocului daca ceea ce ii plce sa faca si face cu pasiune este altceva (precum cititul de exemplu). Cred ca mai nefericiti sunt acei copii carora parintii incearca sa le insufle “genialitatea” intr-un domeniu sau altul cand ea poate nu isi are locul..
Eu imi doresc intelepciune de la Dumnezeu sa pot observa inclinatiile fetei mele, sa o ajut sa faca scoala potrivita personalitatii si priceperii ei. In rest cred ca totul este mai simplu cand esti pregatit corespunzator.
Si mai sper ca lumea ajunga sa se sature de faima, de suprasolicitare si de foarte multi bani la un loc….
Am asistat acum putin timp la intalnirea de 15ani de la terminarea liceului. Fiecare povesteste ce-a mai facut in ultimii 15ani. M-a surprins o colega, disperata de-a dreptul ca fetita ei de 10 ani e geniu: picteaza pana pe la 3 noaptea, citeste enorm, e pe la toate olimpiadele: matematica, romana,invata pana la epuizare etc.Nu-si dorea decat ”un copil normal, nimic mai mult”, la care o colega de-a noastra da replica: esti sigura ca vrei copil normal, eu zilnic ma duc la scoala la copil ca sa vad ce note a mai luat, ma minte cu orice, nu invata, trag de el sa citeasca 2 randuri… ai grija ce-ti doresti.Parinti…si parinti…
Toate la timpul lor zicea cineva care pbil stia ce zice. Copilaria nu se mai intoarce, la 20 de ani chiar daca va dori draga de ea sa isi juleasca genunchii intr-o mica harjoneala nu va mai fi apta pt asa ceva fara sa se intrebe cineva daca are toti ,, boii” acasa. Eu imi doresc copii normali si nu celebri. Cand mi-am prins fetita de 10 ani stropind de la balcon cu o sticluta oamenii pe strada, a fost asa de speriata de faptul ca am prins-o…,,vai ce o sa-mi faca mama” incat am izbucnit in ras si profund induiosata i-am povestit cum inainte de marea revolutie noi copiii de atunci aruncam cu oua nu cu apa in bietii pietoni.Am dojenit-o dar i-am explicat ca pbil toti copii NORMALI fac asa ceva macar o data in viata….chiar daca nu e chiar frumos
MAS, si la 20 de ani iti poti juli genunchii intr-o mica harjoneala
Cred ca as fi preferat un geniu de copil. Cel putin ar fi stat in casa, sub ochii mei
Avand, totusi, un copil obisnuit, mi-i inima ghem pana ajunge acasa…
PS Iar julituri la genunchi, se intampla si la varste matusalemice. Sau mai ales?
Puteai avea copil genial si pe afara. Cine stie ce traznai geniale ii treceau prin cap…
La varste matusalemice te julesti pe genunchi ca te lasa cracii?
Habar n-am. Io, in chiorosenia mea, m-am impiedicat. Si, prin urmare, o iubire de o vara au fost pantalonii.
Cat priveste prima parte, doar te preveneam
As vrea sa nu fie cazul de ,,ti-am spus eu”:D
Dar amanunte dupa ce casca ochisorii Junioara voastra
Ce sa zic, si parintii mei erau ingrijorati ca citesc prea mult. Acum sunt pe cale sa devin inginer. So, nu se stie ce faci in viitor, dar mie nimeni nu-mi poate lua tonele de cunoastere absorbite in generala si liceu. Da m-a maturizat un pic mai repede, si nu, nu eram “geniu”, dar mi-a ramas un anumit limbaj, o usurinta in exprimare, cititul fara probleme in franceza si engleza. Aveam un coleg la liceu care canta la pian si era tare “nazdravan”. Si el s-a reorientat catre o profesie mai putin artistica, dar simtul muzical, educatia estetica pe care i-a conferit-o muzica, il diferentiaza de ceilalti, il ajuta. Nu cred ca ar trebui sa ne fortam copii sa “devina” genii super productive, dar daca au o aplecare intelectuala, artistica, sportiva, cultivarea ei nu poate decat sa pregateasca viitorul adult. Pana la urma, facultatea te invata in principal meseria (ma rog, macar bazele ei teoretice), dar o scoala de calitate in anii tineri, o interactiune inteligenta cu ceilalti copii (pe langa fumat/pierdut vremea in fata/spatele blocului) iti dau un plus un mic avantaj , un je ne sais quoi, care uneori (la un interviu unde Cv-urile sunt echivalente, in sfera delicata a interactiunii colegiale ) te ajuta. Zic si eu:)
Buna dimineata!
Teribili sau mai putin teribili, sunt -sau vor fi
– ai vostri. Sa vä träiascä sanätosi-voinici!
Cafea pentru adulti, cu uräri de zi frumoasä, dragilor.
Multumim, Lavy:)
Si pentru cafea!
Si buna dimineata, somnorosilor!
Buna dimineata! O zi racoroasa sa aveti! Si multumim de cafea!
Buna de dimineata si de la mine. Zi racoroasa avem…si ploioasa…si cenusie…
Eu cred ca, cel putin la nivel de perceptie, e o deosebire intre ce inseamna copil genial la americani si ce inseamna la noi. Citesc si prin comentariile d emai sus: copiii geniali pe care ii cunoastem in mod direct citesc prea mult, invata de rup samd. Cei americani sunt “celebri”: specialisti in moda, actori precoce, mari cantareti pop. Deci celebru e totuna cu genial…
Nu stiu, dar parca nu mi-ar placea sa am un copil “genial” pe stil american.
neata buna!
copilul meu “genial”e in vacanta si ori doarme,ori sta calare pe computer!
Buna dimineata! Eu mi-as dori ca al meu copil sa-si aiba copilaria: sa invete, sa se joace, sa se urce in copaci, sa cante, sa urle, sa fie liber sa-si aleaga optiunile, preferintele, tendintele..parintii trebuie sa fie prietenii si sfatuitorii copilului si nu sa-i indrume pe un traseu pe care l-ar fi dorit pentru ei insisi in viata…Si o zi reusita va doresc tuturor!
Copiii isi aleg copilaria, noi trebuie doar sa-i lasam sa se bucure. numai bine!
Discutabil.
Atat timp cat copilul mai are un program normal de somn/joaca, nu vad problema. Iti dau un exemplu de la prietenii nostri.
Locuiesc in NY. Copila lor are 4 ani. Stie deja sa citeasca si invata sa scrie “de tipar”. La 5 ani o dau la “kindergarten” unde trebuie sa stie deja urmatoarele:
- sa citeasca
- sa scrie
- sa faca adunari simple
- sa faca scaderi simple
(simplu inseama si cu 2 zecimale)
Alta familie, prieteni buni, au un pustiulica de 5 ani impliniti, care STIE toate chestiile astea deja. Face 2 ore de lectii pe zi, lectii, cum faceam noi in a 3-a. Caiet de matematica adunari-scaderi etc.
Culmea este ca nu sunt ei idioti, ci asta este “programa”. Daca doresti sa prinda o scoala buna (altfel e cam nasol) trebuie sa faca toate astea.
A mica a prietenilor nostri are in fiecare zi program cum urmeaza:
- trezit
- mancat micul dejun
- mers la parc (daca nu merge la “gradi”)
- project (deseneaza, picteaza, decupeaza etc. Are carti speciale si trebuie si cu asta sa se descurce)
- pranz
- somn de dupa pranz
- LECTII (1 ora cel putin – cu pauze bineinteles) in care citeste / scrie / numara etc.
- ceva joaca
- cina
- somn
Si are doar 4 ani. Si eu ma jucam si la 10 ani ORE INTREGI.
Revenind deci, societatea are deja alte expectante. Si copilul poate “pierde trenul” daca tii sa il lasi prea mult sa copilareasca.
Si mie mi se pare prea mult, dar, daca de asta depinde viitorul lui, dansam, ce sa facem.
Mi-ar placea sa am un copil talentat la ceva. Si l-as lasa sa se dezvolte pe treaba aia, chiar as investi. Nu doresc sa aduca bani de la 6 ani, dar, daca ceea ce face el, aduce si beneficii (recunoastere/bani), as incerca doar sa nu petreaca absolut tot timpul in “businessul” respectiv. In rest, l-as sprijini si ajuta.
Normal ca e frumos sa joace fotbal pe maidan (si chiar sanatos), dar, daca va avea cine stie ce aplecare catre chestii “serioase”, bravo lui.
Lasa-ti libertate copiilor. Intr-o buna zi va vor multumi. Eu am multumit deja parintilor pentru ca m-au lasat sa capat experienta.
Parerea mea e ca de la 14 ani deja nu mai e copilarie, e adolescenta, clar. Vremurile s-au schimbat, mai ales in America. Eu am 15, deci cred ca inteleg mai bine situatia. Poate nu va dati seama cate fete si-ar dori asta. Stiu ca americanii exagereaza cu presa, dar e alegerea ei. Depinde cat e de independenta.