Cred ca cresc
Am 32 de ani, teoretic si practic trebuie sa ma fi oprit din crescut. In inaltime. Am inceput sa ma ingrijorez acum vreo 2 luni. Intr-o buna dimineata friguroasa de iarna imi trag o bluza pe mine. Bluza se opreste desupra superbului buric, aureolat de par. Trag de bluza in jos, bluza salta din nou pana deasupra buricului. Ma, du-te in moasta! Ce dreacu ai?! Mai trag o data de bluza in jos, bluza iar sare ca un resport in sus. Ca sa torn gaz pe foc, ridic mainile. Bluza imi urca pana sub tzatze. Arata ca o bustiera. Iar eu arat incredibil de ridicol. Manecile imi ajungeau doar pana deasupra incheieturilor. Am fost ranit major. Era o bluza noua, primita cadou de la Mos Nicolae. O bluza pe care mi-am dorit-o, de care m-am indragostit la prima vedere, ceva de genul “you had me at hello”. O purtasem o singura data. O singura seara. Aceeasi seara, de Mos Nicolae. Am improscat-o cu grasime muscand elegant dintr-un carnat fiert. Si am bagat-o la spalat. Si s-a transformat intr-o bustiera. Am suferit, m-am gandit ca a intrat la apa, desi a fost spalata la 40 de grade. Am trecut mai departe. A fost un moment dificil al vietii mele. Dar sint un invingator. M-am impacat cu situatia. Pana acum cu o luna. Cand figura s-a reptetat. Acelasi eu, o alta bluza. Aceeasi miscare, bluza salta pana deasupra aceluiasi buric, la fel de aureolat. Deja nu mai era de glumit. De data asta aveam de-a face cu o bluza veche. Pe care o iubeam. Nu mai era dragostea aia puternica foc de paie a inceputului. Era dragoste profunda, consolidata in timp. Era o bluza care trecuse prin multe, cu mine sub ea, care fusese spalata de multe ori, fara mine sub ea. Si niciodata nu intrase la apa. Era ca noua. M-a infuriat extrem. Am verificat masina de spalat. Aceeasi temperatura. Rana din suflet care abia se cicatrizase mustea de sange. Am strans din dinti. Trebuia sa-mi vad mai departe de viata, desi pierdusem o iubire. Lovitura de gratie am primit-o ieri. Da, mi s-a intamplat din nou, a treia bluza. Da, si pe aia o iubeam. Daca o tineam pe langa mine normal ca o iubeam. Sint cam cheesy. (mersi Andressa, mersi, mi-ai facut praf manhoodul). Am aruncat-o nervos, departe de mine. In ritmul asta voi ajunge la puloverul ala din copilarie.
Nu-mi ramane decat sa cred un singur lucru. Am inceput din nou sa cresc.
nu le arunca! pastreaza-le cu sfintentie, caci vei intra si tu la apa la un moment dat. cand vei fi bunic. ca io asa am vazut ca se intampla cu bunicii. si o sa fii cel mai trendy bunic din parc. vintage chiar!
Asa, asa, lasa-ti sentimentele sa iasa la suprafata… Plangi! Plangi daca simti nevoia!
)
Daca te vad azi nici nu o sa te recunosc, nu? O sa fii o prajina de om, cu bustiera si ochii umflati de-atata plans?
Deci acu ma faci cheesy lacrimogena cu bustiera si cu uochii bulbucati…Ce cred oamenii astia despre mine?!
de mai mult timp voiam sa-ti spun ca blogului acestuia ii lipsesc pozele. Or postul de azi e pustiu fara photos, you included.
na, acuma ai trei carpe de praf excelente, menajera va aprecia pozitiv!
Monica,
)
degeaba zici. Mie mi se pare poza din header ultrasuficienta. De la ea pornind imi pot imagina si bustiera si ombilicul aureolat de par.
pai la ombilic&stuff aveam probleme cu imaginatia. in rest, nu ma plang:)
Io propun sa ramanem totusi la uochii aureolati de sprancene. Si nu va ma ganditi la stimabilul ombilic, ca ma enervati si vi-l arat!
vai, 2 cirese s-au spart de ras la postul asta!
n-avem pic de compasiune pt ce ti se intampla. dar ne-am distrat:)
Ar trebui sa aveti. E tragic ce mi se intampla. Risc sa ma fac de 1.85 si sa devin barbat fatal.
off topic: du-te’n moasta e o expresie pe care n-am mai auzit-o din copilarie.
(‘du-te in moas’ta pe geatza’ era, de fapt, versiunea originala (pentru mine) auzita frecvent la bunicii materni) (… ma gandesc ca poate nu era momentul sa-ti zic ca vorbesti ca mamaia, tocmai acum cand esti necajit ca cresti; ceea ce am vrut sa zic e ca m-am bucurat s-o regasesc)
hai, ai grija de tine
Hai mersi
eu cred ca folosesti detergentul gresit. sau poate incepi sa te dilati pe orizonata, ceea ce trage haina si o scurteaza, logic, pe verticala. mai fumezi?
voiam sa zic orizontala, desigur
Da, fumez, chiar si acum. Si, culmea, nu m-am ingrasat.
hahahah…
Sa aflii sigur daca mai cresti, incearca metoda din copilarie cu marcatu’ pe tocul usii.
Apropo de commentul cu lipsa pozelor: pentru ce iti trebuie poze cand imaginatia iti serveste exact ceea ce vrei sa vezi? Ar deveni o “carte pentru idioti”. Pitzi cu pozele, dono cu vorbele. Fiecare cu farmecul lui.