De ce nu-i bine sa NU te uiti la folbal.

Sa va povestesc o faza beton.

Eram in Lisabona, in aeroport, am urcat in autobuzul ce urma sa ne duca de la terminal la avion. Avionul ne ducea apoi la Munchen. Autobuzul statea, asteptand si alti calatori. Plictisit, eu studiam personajele. Chiar langa mine vad un cuplu. Aveau si un copil mic, in carucior. Ea blonda, ochi albastri, cam pe la 30 de ani. El cam pe la 50 de ani, inalt, impunator, ochi albastri ca te otel, nas proeminent, chip dur, par carunt tuns scurt de tot. Emana putere si siguranta. Dar, fiind convins ca-s germani – ochi albastri si avion de Munchen – imediat l-am vazut in rolul unui general nazist. Pe figura aia dura se potrivea o cascheta cu stema vulturina si i-ar fi stat bine intr-o uniforma cu fireturi. Ii zic sotiei:

- Parca-l vad pe domnu’ in rol de ofiter… de-ala. Din al doilea razboi mondial.  – si evit sa spun cuvantul “nazist” ca ma gandeam ca e asemanator si in germana. Ea, sotia, care nu are preocuparile mele, zice plictisita: mda…

Io nu am stare si-i studiez in continuare. Vaz ca el are poseta masculina Givenchy, ea Vuitton, amandoi ceasuri misto, blugi de calitate, pantofi la fel. Ce mai, oameni cu ”stare”. Ii zic sotiei:

- La astia banu’ nu cred ca-i o problema. Vrei sa-ti zic cum mi-am dat seama?

- Nu, si nici nu ma intereseaza. Si ma mir cat de superficial poti sa fi cateodata. Te uiti la oameni, vezi una alta si imediat iti dai cu parerea. Poate-s si ei ca unii romani care se imbraca cu haine de firma dar stau la garsoniera.

Io ma fac foc.

- Cum adica ma faci superficial doar pentru ca observ anumite lucruri?! Pur si simplu imi place sa observ si sa culeg detalii. Asta e ceea ce ma caracterizeaza pe mine ca om?! E singura mea calitate?! Adica din punctul tau de vedere singura mea calitate e defect?!

Specific faptul ca aceasta discutie se purta la juma de metru de ei. Ei calmi, imperturbabili, nicio expresie pe chip, se mai uitau din cand in cand la copil. Copilul dormea in carucior. Era totusi dimineata foarte devreme.

In timp ce eu ma infoiam ca un curcan furios ca ma facuse sotia superficial, autobuzul ajunge la avion. Iar ea, doamna cu ochi albastri, ii zice lui, domnului cu ochi albastri:”Hai sa mergem.”  Da, asa cum unii v-ati asteptat deja, erau romani. Am zambit amar.

Si acum sa va explic si titlul postului, ca ati uitat de el.

Azi ma uitam la stirile din sport, in sala de asteptare a spitalului. Si vad o stire: “Marius Stan, presedintele clubului Otelul, a declarat ca…. ”  Si vad imagini cu Marius Stan. Da, era el, domnul cu ochi albastri din avion.

Doamna si domnule Stan, va doresc multi ani fericiti impreuna, sinteti un cuplu frumos, sa va traiasca pruncul, io n-am zis nimic de rau