Decat o poveste sa-ti mai spun.

Ceea ce pana nu demult parea doar un banc (sa va spun bancul, ca sa stiti despre ce vorbim- Un bucurestean merge la piata si spune: Vreau si eu niste cartofi… Vanzatorul il intreaba: – Cam de cat sa va pun? Iar bucuresteanul, nedumerit, spune: – Pai… decat cartofi) nu mai e o gluma. Folosirea total aiurea a mirabilului “decat” in loc de “numai” sau “doar” a devenit fenomen de masa. Poate nu numai in Bucuresti, n-as dori sa sara iar sensibilii de cur in sus. Se ia ca guturaiul. Si cum microbii ataca organismele slabe, “decat” rupe din vocabularul celor care sint vulnerabili in ceea ce priveste stapanirea limbii romane.

Decat in ultimele 2-3 zile, cuvantul “decat” mi-a fost oferit in n luate cate y exprimari unde nu-si prea avea locul. Si daca la raionul de fripturi al rotiseriei mai inteleg sa fiu intrebat daca vreau “decat coaste?”, nu m-as fi asteptat sa-l gasesc atat de bine infipt in medii ce se vor a fi mult mai elevate. Dar poate-i o chestiune de gust, poate chiar a devenit fancy, poate e un must al limbii romane iar in gusturile omului nu te poti defeca. Pe scurt, “decat” e extrem de popular si gasesc cuvincios sa-i dedicam si o poveste. Care sper ca nu va merge decat la inima celor ce-l folosesc, ci si la inima voastra, e celorlalti.  Iata povestea:

                                                                                                                                                                                               Dect si Decta

 Traiau demult de tot un imparat si o imparateasa. Erau destepti si buni si inimosi. In regatul lor era decat fericire, toata lumea era multumita. Oamenii de pe atunci nu erau egositi, nu se gandeau decat la binele lor ci si la cel al aproapelui. Peste tot parea a domni armonia si bunastarea. Decat ca zidurile curtii imparatesti ascundeau o mare tristete. Imparatul si imparateasa aveau decat fete. Si-ar fi dorit un fecior, dar nu era sa fie. Vracii si doftorii le-au prezis ca timpul pentru a mai avea si alti copii s-a cam scurs.

Decat unul dintre intelepti le-a mai dat speranta. Si le-a dat o reteta magica. In fapt de noapte, intr-o hruba mica din maruntaiele palatului, luminata decat de 2-3 lumanari, batranul vraci le-a zis asa:

- Imparat Maria ta, si Imparateasa Maria lui (adica a imparatului, pe imparateasca o chema Maria), decat voi puteti spulbera blestemul. Si uite ce trebuie sa faceti: intr-o noapte adanca, cand decat luna se vede pe cer, trebuie sa iesiti in padure decat voi doi. Sa cautati caca de caprioara atinsa decat o data de cerb, transpiratie de turturea tinara ce e zburat decat o data in viata ei, floare de lotus pe care au aterizat decat albine nu si viespi si radacina de stejar pe care decat ursii bruni se scarpina in zori de zi. Le amestecati pe toate, bine bine. Apoi tu, imparateasa, sa inghiti o lingura. Decat una. De argint. Si, atentie mare, sa o inghiti decat in momentul cand soarele ajunge fix deasupra fantanii palatului.

 - Bine, vraciule, dar cu amestecul facut din ingredientele culese in padure ce facem? Ca i-ai zis imparatsei sa inghita decat lingura din argint.

- A, amestecul… Pai ala nu conteaza, v-am trimis la cules in padure decat ca sa fac misto de voi. Imparateasa sa inghita decat lingura si gata.

Si asa facura. Imparateasa inghiti cu greu o lingura. Aveau decat linguri prin palat, v-am zis ca era prosperitate pe acolo si nu prea aveau ce sa faca cu lingurite. Era sa moara biata femeie ca-i ramasese linguroiu in gat si s-a dus la vale decat dupa ce a baut o galeata cu apa. Apoi a evacuat lingura, strasnic lustruita, decat dupa vreo doua saptamani de chin.

Dar dupa alte noua luni, minunea s-a petrecut. Li s-a nascut un nepo…scuze, un baieteeeel. Si toata lumea a fost fericita. Si l-au botezat Dect. (explicatie: de fapt au vrut sa-l boteze Dor. Ca l-au asteptat cu drag si dor. Dar cum povestea noastra e despre cuvantul decat, care inlocuieste cuvantul “doar”, scoatem un a din cuvantul “doar” si ne rezulte Dor. Prin consecinta directa scoatem un a si din “decat” si ne rezulta Dect. Tineti minte rationamentul asta care nu are nicio logica, o sa-l intalniti si mai tarziu.)

Dect crestea intr-un an cati altii intr-o luna. Deci cand a implinit 24 de ani arata decat ca un bebelus de doua luni. Atat era de mititel. Dar era in rest avea barba, mustata, se lupta cu sabia (sabiuta de-aia cat o scobitoare), citea mult, era chipes si destept. Dar imparatul si imparateasa era din nou nefericiti. Si s-au dus iar la vraci.

- Vraciule, in primul rand plecam de la premiza ca daca mai faci misto de noi nu-ti tai decat capul ci te dau si la gaini sa te mananca, mama ta de derbedeu barbos… Acu spune repede ce facem cu piticul Dect, ca ieri l-a furat o veverita si cu greu l-am gasit in scorbura, indopat cu ghinda.

- Maria Ta si Maria lui, este decat o solutie. Dect sa plece in lume si sa o gaseasca pe Decta. (explicatie: Decta era o printesa mica mica mica, pe care parintii ei au vrut sa o boteze Dora, dar cum povestea noastra e cu “doar”-”decat” ne rezulta numele Decta.)  Cand o gaseste pe Decta sa o sarute decat o data, decat pe ceafa, decat in umbra unui chihuahua, decat la ora 16 si 16 minute. Si vor creste ca prin farmec amandoi si vor fi fericiti pana la adanci batraneti.

- Bine vraciule, sper ca nu ai facut misto…

- Nu, Maria Ta… Ok, am facut decat cu un lucru… Cu ora 16 si 16 minute. Nu m-am putut abtine. S-o pupe cand vrea gura lui, nu ma intereseaza, nu conteaza.

-  Vraciule, jur ca te calc pe cap si te trimit la stilistul Dartza sa te tunda daca mai faci de-astea. Scapi doar daca-mi zici cum ajunge Dect la Decta. Ca la cat e de mic nu apuca sa faca nici decat 500 de metri si mi-l manaca ciorile.

- Pai Maria Ta, e decat o solutie. Trage-l cu prastia. Intamplator Decta locuieste in cartierul rezidential, adica palatul din imparatia vecina. E sus in turn. Ai grija insa cum il tragi pe Dect cu prastia ca geamul la turn e mic. Sa nu-l lipesti pe bietul pitic de zid si sa-l faci carne de mititei…

…mai spuse vraciul si apoi isi dadu obstescul sfarsit. De-aia-si permitea el sa faca misto de Maria Sa, ca stia ca oricum va mai trai decat putin.

Imparatul si-a facut prastie si i-a explicat lui Dect ce si cum. Desi Dect era mititel, era decat mititel nu si greu de cap. Asa ca a acceptat sa fie tras cu prastia, sa intre la Decta in turn, s-o pupe decat pe ceafa si sa creasca impreuna, ca prin minune. (atentie, nu faceti asa ceva acasa. Oamenii sint trasi cu prastia decat in povesti!!!)

Asa s-a si intamplat. Dect a zburat fara prea multe incidente. Ba, a fost decat un incident. Cum zbura el asa spre turn, pe deasupra lui a trecut o pasare uriasa dintr-o alta poveste. Decat una. Dar pasarii ii mergea burta si a lansat o “torpila”. Care a cazut fix pe capul lui Dect. Mare noroc a avut insa. Ca imparatul nu mai tintea foarte bine, deh, varsta. Si Dect s-a izbit la aterizare cu capul de pragul geamului de la turnul Dectei. Torpila pasarii uriase i se intarise insa pe freza si i-a protejat creierii. Asa cum decat in unele cazuri fericite casca unui motociclist reuseste sa-i salveze mintile.

Estential e ca Dect a ajuns la Decta. Cand a vazut Decta ca Dect e decat atat de mititel, mititel ca si ea, si-a dat seama ca decat Dect poate fi ursitul sortii. Si a acceptat sa fie pupata decat pe ceafa. Si minunea s-a pretecut. O a doua minune in decurs de decat 24 de ani.

S-au intors impreuna la palat. Iar in imparatie a fost de atunci decat fericire.

Si-am incalecat decat pe-o sa. (va dati seama ca in cazul asta imi lipsea calul de sub sa. Dar la o asemenea poveste, decat un asa final puteam avea).