Defectele mele

M-a lovit Miruna cu provocarea de-mi expune 8 defecte. E ca si cum m-ar provoca sa urc pe scena Ateneului in sula goala. Dar cum e vorba de deficiente de ordin interior si nu fizic, raspund provocarii:

1. Lenea. Mi-e o lene de chiar si expresia “ma doare” pare depasita. Teoretic doresc sa mi se cuvina totul. Las cu siguranta pe saptamana viitoare ce pot face azi. Si ceea ce e obligatoriu sa fac azi, voi face maine. Ma terorizeaza sa trebuiasca sa fac ceva. Cu cat sint mai cu-cutitul la os, mai de-a dreacu nu fac. Trebuie sa imi faca placere sa fac ceva sau sa am un interes absolut pentru a ma mobiliza. Deci exceptie fac chestiunile care imi fac placere.

2. Infatuarea. Daca as fi fost zeu al Greciei Antice, cu siguranta eram de parere ca mi se cuvine cel mai mandru templu, cea mai dihai statuie, cea mai teribila coronita cu frunze aurite. Ma cred mai tare decat sint. Sau nu?!

3. Egoist – nu in proportii majore, dar am o doza de egoism. Si asta incerc sa o controlez, dar cam am grija de mine. Poate de-aia cateodata am iesiri de altruism.

4. Exhibitionist – nu sexualmente vorbind, nu merg in statii de autobuz doar cu un palton pe mine pe care-l deschid larg cand trece autobuzul cu calugarite. Dar daca am ceva, pai tre sa afle tot Voluntariul. Nu ies cu megafonul pe balcon, dar imi place sa “strecor” cumva informatia. Cred ca-s traume din copilarie. Nu am avut trenuletzul ala electric pe care mi l-as fi dorit ci unul mai mic. Dar l-am iubit si pe ala.

5.  Absenteism – din viata celor dragi mie. Ii iubesc de ma cac pe mine dar o arat prea putin. Asta are legatura directa cu urmatorul defect.

6. Prea rezervat in a-mi arata afectiunea. Nu prea am gesturile standard. Imbratisat, giugiulit, strans in brate. In adolescenta nu-mi placea sa ma ia maica-mea de bratz pe strada si se supara.

7. Eu in continuare cred ca-cant mai ceva ca-Costel din Spania. Deci ca am voce de voce. Dar poate ca nu.

8. Mda, mi s-a mai spus, recent chiar. Nu pot sa spun nu. Nici eu. Nu inca. Dar asta nu cred ca-i defect. In viziunea celor carora nu le spun nu, presupun ca-i o calitate.

Acum, dupa ce m-am facut de total rahat si par un Nero dus cu pluta, predau leapsa domnului Buhnici, Femeii Simple, Teroristei, stimabilului Amardezi si o expediem putzin si In Joaca.