Ei, spanac…

Ma suna un nemaipomenit prieten si ma intreaba:

- Vrei spanac?

- Ce spanac?

- Spanac verde, bun, crescut din pamant ingrasat doar cu balegar.

Ma cam incurcase, recunosc. Pentru ca stiam ca-i cam anevoios sa gatesti spanac. Cel putin dupa reteta preferata de mine, nu dupa cea practicata pe aici: fiert si trantit in farfurie cu ceva sos de rosii. Dar pentru ca am fost fan Popeye Marinarul, pentru ca-s fan spanac, pentru ca urma sa am o zi libera, pentru ca tre sa invatam sa gatim felurite tipuri de mancare ca sa nu ne indopam copilu’ cu hamburgeri, am zis ca vreau. 

 - Cat sa-ti aduc? – intreaba pretenu.

- Pai nu stiu. Sa fie de doua portii sanatoase x 2. Vreo 2 kile…

- Prea putin – zice prietenul care-i evident cunoscator in ale gatitului de spanac. Spanacul se strange cand il fierbi. Daca vrei doua portii zdravene x 2 ai nevoie de 4 kile.

- Pai bine… 4 atunci.

Si minunatul de el vine sa-mi livreze spanacul la botul calului, adica la serviciu. + 10 uoua de gaina de casa, recent culese din cuibar. Io am vazut ca portbagajul masinii lui e cam lasat si pneurile fac cu greu fata greutatii. Imi livreaza nu una ci doua pungi mari, burdusite cu spanac. Abia le-am dus pana la masina mea – ca-s si mai nevolnic de felul meu – intrebandu-ma cum naiba o sa iasa doua 2 portii x 2 din 2 capite de spanac verde.

Ieri era ziua ce mare, a prepararii. Mi-am sunat mama sa iau reteta preferata, mi-am facut cruce, am luat una dintre pungi si mi-am zis sa-i golesc continutul pe blatul meu de la bucatarie. Frontul de lucru. Cu chiu cu vai am scos spanacul din punga, ca era bine indesat. Dar si cand a iesit, m-am speriat. M-am trezit, dragii mei, cu ditamai gramada de spanac verde in fata. (acum incep exagerarile de dragul povestii)

Era gramada pana aproape la tavan. Nu mai aveam loc de ea in bucatarie. Mii si mii de frunze atatsate de radacini ma priveau sfidator de pe blat. Conform retetei mamei trebuia sa tai toate radacinile, sa spal frunzele, sa le pun la fiert. Si m-am apucat. Dar, dracia dracului, cu cat taiam mai multe radacini cu atat pareau sa se inmulteasca.  Tot taiam si gramada tot crestea, de parca nu taiam la spanac ci la vrejuri fermecate de fasole, de-alea de-a lui Jack. Vrejurile alea de au crescut pana la cer.

Simteam ca-mi pierd nervii si mintile, manuiam deja cutitul mai ceva ca Chuck Norris. Si spanacul era tot mai mult, si mai mult, si mai mult. Prin bucatarie, pe jos, pe pereti, pe tavan, erau numa frunze si radacini. Si io dadeam in ele, cu ciuda. In paralel pusesem o oala cu apa la fiert. De-aia mare, de poti sa faci supa dintr-un copil in ea.  Urma – ma gandeam io optimist – sa bag colea tot spanacul dezradacinat si spalat. Fix pix. Doar o treime si-a gasit loc, si am dat primul clocot. Si am taiat, spalat, aranjat in continuare frunzele.

Dupa ce tura 1 a dat in clocot, trebuia sa fac loc de tura 2. In oala. Ce fac cu tura 1? Am scos o strecuratoare, si mi-am zis sa pun in ea frunzele fierte deja. Unde? Pai in chiuveta, doar nu le pun la scurs pe masa din living. Dar in chiuveta era puse la spalat turele 2 si 3 de frunze dezradacinate. Isuse, ce ma fac…

Am scos turele 2 si 3 din chiuveta, le-am pus pe blat. In chiuveta am bagat strecuratoarea. Urma sa pun in ea frunzele fierte. Cum le scot din oala? Teoretic puteam sa vars apa cu frunze acolo. Practic daca faceam asta, ar fi trebuit din nou sa pun la fiert inca o oala cu apa. Pentru turele 2 si 3. Asa ca am incercat solutia rapida, sa scot frunzele fierte din oala cu o paleta de-aia de luat cartofii prajiti din tava. Daca primele miscari au fost ok, ca paleta a prins frunzele mai mari, ulterior s-a dovedit a fi crancen. Frunzulitele de spanac, alea mici si fragede, ocoleau dibaci paleta fugind prin apa ca niste pesti in care daduse strechea. Simteam ca imbatranesc si auzeam cum mi se albeste freza. M-am enervat, am luat oala si am varsat tot continutul in strecuratoare.  Iar apoi, da, am pus din nou apa la fiert. Pentru turele 2 si 3.

Urma tocatul spanacului fiert. Am luat un “fund” (asa-i zice pe la noi, pe la voi nu stiu cum ii zice) de lemn si mi-am infipt mana in spanacul ce-l pusesem la scurs. Uitand ca, normal, e fierbinte. Pentru ca tocmai il fiersesem. Un urlet inuman mi-a iesit din rarunchi. Dar nu l-am exteriorizat, era ora de liniste. Ca sa mai alin durerea am vrut sa-mi bag degetele infierbantate sub jet de apa rece. Dar nu am vazut insa ca apa e fixata pe “fierbinte”. Si mi-am bagat mana sub jet de apa clocotita.

Urletul ala inuman a inceput sa faca prin mine ca bilele alea de la loto, la extragere. Sus-jos-dreapta-stanga. Dar nu l-am scos, v-am zis ca era ora de liniste. Am racit spanacul, a urmat tocarea. Maruntel maruntel maruntel. Dar nu au fost probleme, eram deja expert cu-cutitul, de la dezradacinarea miilor de tufe.

Apoi treaba a mers bine cu turele 2 si 3. Aveam deja experienta.

La final bucataria arata insa ca dupa un razboi al ecologistilor. Toata verde, de la frunze fierte, frunze nefierte, apa verzui scursa de pe frunzele fierte in chiuveta, pe blat de pe tocator, oale mari, oale mici, tigai. Si preparasem doar 2 kile de frunze din cele 4.  Imi rezultase o oala consistenta de spanac.

Asa ca-l intreb pe bunul meu  prieten: bre, cat mancati voi la o portie? Ca din patru kile pot hrani Uguanda.

In final va dau reteta mea de spanac, ca iese magistral:

Se dezradacineaza spanacul, se spala bine, se pune la fiert. Intr-o oala pui juma de pachet de unt, se topeste la foc mic. In unt pui 2-3 catei de usturoi zdrobiti. Sare si zahar cat iei cu trei degete. Se amesteca pana prinde totul culoare. Apoi se pune o lingura de faina. Se amesteca pana se omogenizeaza. Versi spanacul fiert si maruntit. Ulterior se subtiaza totul cu lapte, pana atinge grosimea ori subtirimea dorita. Spre final se pune din nou usturoi zdrobit. Mai mult ca la inceput. Plus niste zeama de lamaie, proaspat stoarsa. Plus un pic de smantana. Sare dupa gust.

Se asezoneaza cu doua oua uochi, facute bine si pe o parte si pe cealalta. Dar cu galbenusul pastrat moale si auriu in interior.

Stiu acum si de ce era Popeye atat de puternic. Pentru ca gatea spanac, nu pentru ca manca. Si nu era puternic fizic ci pishic.

Pofta buna!