Epoca amintirilor de aur – Partea 2 – Moda de atunci.
Ce moda?! Pe dreacu moda. Incercam si noi sa ne imbracam cu ce puteam, si incercam sa ne imbracam frumos. Eram niste esteti in formare.
Prima etapa a vietii mele e marcata iremediabil de hainele facute de mama. Crosetate, impletite. Tin minte ca am avut fes (rosu cu cozoroc, asta pe la 3-4 ani), paltonas alb de lana (tot pe atunci), pulovere duium (mai tarzior), am avut chiar si pantaloni crosetati din lana, un fel de salopeta (pe la 7-8 ani). Erau albastri. Tin minte perfect asprimea lanii, mirosul ei, dar si caldura. Croseta biata mama de cate ori avea un minutel liber, si ii mergeau mainile cu o viteza fenomenala. Dadea gata o hainuta in 2-3 zile.
Mi-am amintit de curand de sosetele crosetate din lana. De-alea facea si bunica. Se faceau cumva cu patru ace, in jurul carora se legau dibaci nodurile. In iernile geroase, cu multa zapada, cand ieseam la sanius cu prietenii copilariei, sosetele alea groase erau o binecuvantare.
Cand am mai crescut, aveam vreo 13-14 ani, am inceput sa am teluri vestimentare. Mi-am dorit aprig o pereche de “adidasi Puma”. Aia albi cu talpa alba, groasa. Mai era si unii de elita, albastri, cu talpa mai galbuie. Asemenea adidasi puma aveau doar muc si sfarcul societatii comuniste. Privilegiatii, alesii. Pe meleagurile noastre ajungeau din Ungaria. Tin minte ca a procurat si mama o pereche. Dar erau numarul 41. Eu aveam pe atunci 37. Am implorat-o sa-i cumpere. Nu a putut, draga de ea. Costau o avere si ar fi trebuit sa-i pastrez vreo 2 ani pana imi erau buni. Nu mi-am luat nici pana acum, dar o sa imi iau. It’s a promise.
Am beneficiat insa din plin de tenesii de Dragasani. Aveam noroc, se gaseau prin Bucuresti, unde tatal meu se mutase de cand eram mic. Si imi livra periodic. Am avut si cu siret, si fara siret, si albastri, si albi, si in carouri. Eram bengos pe la scoala, toti colegii si-ar fi dorit, doar eu aveam. Ii purtam pana-i rupeam, desi ii ingrijeam ca pe ochii din cap. Ii lipeam, ii purtam din nou, iar se rupeau, atunci intervenea salvator tatal de la Bucuresti si mai livra o pereche noua. Iar sufletul imi crestea.
Un loc aparte au si baschetii. Aia chinezesti adevarati. Am avut o pereche negri, cu talpa groasa. I-am purtat pana am ajuns cu sosetele pe asfalt. Atunci mi s-a frant inima. Consecinta? Si acum am in dulap 4 perechi de bascheti: albi, negri, albastri, maro din piele.
Blugii. O, daaaa, blugii. Cati aveau blugi pe atunci?! Putini si foarte putini. Daca aveai blugi insemna ca ori iti faci cumparaturi din Shop – deci esti smecher, ori ai rude in strainatate – deci esti smecher, ori mergi chiar tu ori ai tai in strainatate, deci esti foarte smecher. Blugii erau marfa de contrabanda, motiv de crima, erau Porschele vestimentar al acelor vremuri. Blugii erau totul, erau Alfa si Omega, Yin si Yang. Io am avut tarziu, prin 1988 prima pereche. Si nici macar nu erau ai mei, ii mostenisem de la sora mea mai mare. Si, da, erau model de-ala special pentru fete, se incheiau cu o clapa. Dar i-am purtat cu tricourile scoase din pantaloni. Si i-am purtat pana i-a luat dracul, s-au facut franjuri si au ajuns rucsac. Mi-a facut mama un rucsac de scoala din ei, care se incheia cu un snur la gura. Ala a fost rucsacul clasei a 8-a si mult l-am mai iubit.
Geaca copilariei, The Geaca, a fost una din “foita”. Un material fin ca panza de paianjen, alb, ceva masa plastica prelucrata. Gen balon, cu un imprimeu gen caine mare din desene animate pe spate. Guler mic, stransa in talie, fermoar gros, murea pasarea in zbor cand o purtam. Cu blugi si Dragasani in picioare. Eram cul, ce mai…
Acu intrati voi in trecutul vostru si povestiti cat de frumos va imbracati pe atunci. Ce v-ati dorit si ati avut, ce v-ati dorit si n-ati avut.
pe mine m-o prins revollutia la 9 ani si un pic.
Asa ca am prins in mare parte hainele crosetate de mama (pantalonii de lana crosetati erau crima in zapada ca se lipea toata zapada din lume de tine dar nici in casa nu vroiam).
Matusa-mea lucra le Tricom (sau cu i-o zice) si aveam training-uri de bumbac albastre cu dunga alba. Haine de sarbatoare, ce mai
Am prins si o pereche de blugi chinezesti. O chestie aspra si tare ca naiba cu un fermoar periculos (baietii stie)
‘neata!
In ’80-’82 primeam pachete din Algeria, trimise de “sotul” mamei. Blugi, geacä de blugi, cizme din piele, materiale din care-mi fäcea croitoreasä rochii si altele. Venind la 6 luni in tarä, mergeau impreunä in Shop. Ani si ani purtam ce-am primit atunci. Dupä ’89, dintr-un lurex si-a fäcut cumnata huse pentru scaune.
Ciorapi si botosei de länä port si-acum.
Multumim, Dono. Zi bunä, dragilor.
Ah! Si acum am o vestä tricotatä, din resturi de mohair. Mai frumoasä si cälduroasä decät ea, n-am intälnit.
Eu aveam niste neamuri prin Timisoara deci primi mei blugi au fost marca “zico”bufanti cu buzunare pe la genunchi,ceas electronic de metal ce mandru eram de el,adidasi albi cu dungi rosii si albastre,tricou cu crocodil…iidadeam clasa lui botezatu..))
Buna de dimineata! “Burlanele” starneau adevarate rivalitati intre fete…
si copilaria mea a fost marcata de hainele tricotate de mama: pulovere, caciulite (facea chiar vreo 2 sau 3 modele, cu 2 modele de motz
), pantaloni, un fel de pardesiu. problema e ca le vopsea la o tanti si aia nu scotea decat un fel de grena/bordo foarte inchis care ma cam calca pe nervi. in rest, culorii natur ale lanii: alb, negru, gri.stateam bine, bunica-mea locuia la munte si facea rost d-acolo.
nu mai stiu ce am purtat. tin minte o pereche de pantofi/mocasini/nu stiu exact ce, italienesti, mi-au placut la nebunie, i-am purtat pana au ajuns super scalciati si nu mai incapeam in ei (dar s-au tinut bine, nu s-a rupt nimic), dar nu mai stiu cand i-am primit, inainte sau dupa revolutie. primii blugi au fost sigur dupa revolutie, de la turci.
de ciorapi, era responsabila tot ea, bunica, mama nu stia figura aia in 4 ace. mama facea cipici.
pentru majoritatea restului hainelor (mai ales lenjerie intima) ai mei faceau vreo 2-3 drumuri pe an la bucuresti si se intorceau cu sacosele pline.
incaltari: orice femeie de la noi din oras voia sa fie in relatii bune cu sanda de la raionul de pantofi.
tenesi, nu stiu de care am avut, dar imi amintesc de o pereche (erau d-aia cu varf de cauciuc), cumparata in primavara lui ’89 (aprilie-mai); la sfarsitul lui iunie am plecat in tabara cu tata (era prof),undeva in moldova. dupa ce am parcurs, in primele zile, pe jos drumul pana la manastirea voronet (nu era departe) si am plans/smiorcait/bazait/comentat/bombanit aproape non-stop, bietu’ tata a constatat ca tenesii ne ramasesera mici (in 2-3 luni) si ne-a cumparat sandale (cred ca altceva n-a gasit) (folosesc pluralul din motive de frate in dotare; cand vorbesc de copilarie folosesc numai pluralul, extrem de rar singularul). dupa aia n-am mai facut scandal la mers pe jos.
imi amintesc si de o bluza, gen training, dar genul fara fermoar, mi-a dat-o tata printr-a treia, cu mentiunea ca era mandru de mine de cum ma descurcam la scoala. am adorat bluza aia, era roz cu o locomotiva pe piept. dar mi-a ramas repede mica.
şi eu am avut rucsac din blugii prea purtaţi.sâmbata mergeam la şcoală în blugi, aveam muzică şi lucru manual şi încă ceva, cred că desen. la lucru manual era fain, traforaj şi pirogravură. şi am primit o pereche de bascheţi de la unchiu’ din austria. alb cu albastru. i’am purtat vreo 3 ani. i’am vândut cu 100 lei apoi. o groază de bani atunci.
Buna dimineata!
Mai primim inscrieri in clubul mincatorilor de Pelicanol. Deci doritorii se pot adresa.
Norocul a fost ca aveam o mama priceputa-n toate cele, in pauzele dintre proiecte era un club al crosetelor si andrelelor la institut, asa ca am avut o gramada de tricotaje “home-made”. Pe linga asta, mama se pricepea si la facut hainute, aveam masina de cusut si reviste Burda din care scotea o gramada de tipare.
Unchiul meu era inginer sef la Antilopa asa ca o vreme am avut “adidasi” Dunlop, facuti pentru export. Blugi indigeni se faceau si pe vremea aia ( ma rog, era un material asemanator ).
Sau gecile alea din fâş şifonat, la mare moda prin ’88-’89. Ori fesurile de ski, cu creastă roşie. Sau ale chinezeşti, cu găurele! Ce “marfă” erau, vă amintiţi !?
Alea cu gaurele erau maiourile…
Maica-mea era o adevarata artista, imagineaza-ti, sa faci garderoba la 6 copii pe timpul ala.Croseta si tragea la masina, eram cei mai eleganti copii de pe strada, modelele erau luate din Burda, din revistele de moda bulgaresti, sau creatie proprie.Imi amintesc de o sepcuta cu cozoroc stil marinar lucrata de mana,cred ca aveam 5 ani pe-atunci,eram in stare sa dorm cu ea, asa imi era de draga.
Cat am prins eu din epoca de aur…..5 ani mai exact….nu prea am avut nevoie de haine speciale. Mai mult am stat prin vestitele scutece care se spalau. Se fierbeau parca. In rest, nu am foarte multe amintiri din acea epoca.
La Bucuresti aveam Fondul Plastic, de unde mai completam cu cercei si alte briz-briz-uri. Nu mai spun ca pe vremea aia se purta schimbul de haine…aveam o gasca intreaga de prietene si ne schimbam hainele intre noi.
Aaa, ca mi-am amintit…erau balerinii aia de lac…Leonardo…daca aveai de-aia faceai ravagii.
Miorlau, si acum se mai practica.
Tin minte ca-mi facuse mama o fusta cu bretele dintr-o stofa cu carouri cand aveam vreo 9 ani. Modelul era, evident, din Burda. Am purtat-o pana prin clasa a 8-a cand ramasese de o palma si nu o mai putea modifica mama. Mi-a fost tare draga.
Tricotam in nestire, aveam toate culorile si modelele de bluze si chiar rochii; ba si croiam si coseam, dupa tipare, bine-nteles; tare mandra mai eram cu ce faceam de una singura;acum, nu stiu daca mai pot sa tin andrelele in maini; las’ca tin laptopul.
Ia sa cintam ceva intr-o zi asa de frumoasa:
http://www.youtube.com/watch?v=9XHLsc-YymE
Bun venit, Vova. Mda, sarmanele noastre mame cat au spalat la rahati si au fiert la scutece. Acu-i lux cu pampersii. Ca sa nu mai mentionez alte “solutii” de atunci, cum ar fi vata pentru doamne.
Doamne, cat am mai crosetat si eu, si ce bine le statea “puisorilor” mei, imbracati cu cu haine facute de mine!
Tenisi stricam cate o pereche pe vara, cam asta era speranta lor de viata. ii purtam pana se rupea panza de pe ei de tot si ramanea doar talpa de cauciuc. Tin minte ca dupa revlutie am primit cadou o pereche de adidasi albi, o chinezarie ordinara, de musama, dar mie mi se pareau cei mai tari adidasi de pe lume
-hop si eu in clubul “crosetoreselor”,purtat si eu,purtat si fiica-mea cand era mica.
-balerini rosii,perforati si botine cu ceva capse pe lateral.le-am purtat ani de zile…
…am un plovaras mic micut deand aveam eu vrei 2 ani ..corsetat de mama …se incadreaza in categoria “sfant, relicva, antichitate”..acum onoreaza una dintre pausile copilariei mele.
rectific “papusile copilariei mele”….(tastatura nesuferita)
Ciorapi. Nu erau de-astia fini ca acum, si int-ro vreme palise pe toata lumea moda ciorapilor negri. Asadar, am stricat niste oale bune cu vopsele negre puse la fiert cu otet.
Si se fierbeau paste sau orez (ca faina nu prea se gasea) ca sa apreteze mama uniforma. Unifomele alea in carouri albastre si albe, cu sortulet si pampoane din tul. Era o fata care avea o funda alba in loc de pampon…ce o mai invidiam.
Daaa, doua pampoane de-alea erau uneori mai mari decit capsorul purtatoarei
).
Bentitele albe, tricotate, din elastic sau de plastic
Strampii care nu se gaseau si ma batea bunica daca-i rupeam
Prima pereche de blugi am avut-o la liceu si i-am purtat pana mi s-au rupt in genunchi.I-am dus la o croitoreasa i-a carpit si i-am mai purtat o vreme asa.Pe atunci era rusine sa umblii cu blugii rupti in genunchi
1Q Aurel, acum mi-e teama ca e rusine sa umbli cu blugii intregi pe tine
) Daca nu iesi hartanit in (din) club se cheama ca nu esti cool.
Daaa, chiar. Erau si bentitele din plastic, unele invelite in catifea si cu burete. Mai am si acum una acasa dar e rosie si nu aveam voie sa o purtam la scoala. Gulerasele si mansetele aveau nasturi ca sa se poata scoate si spala mai usor. Cine ia fata de banca la spalat saptamana asta? E randul tau ca mama a spalat-o data trecuta.
Ahaaa, cite perdele si fete de masa de la scoala n-am spalat…numai Sburlea stie.
Cine mai tine minte apreschiurile alea oribile? De le incaltam cu un ciorap gros + ciorapul din fabricatie si abia in final cizma? Si paseam cam ca Prunariu pe Luna
))
Eu nu eram un estet vestimentar, poate pt ca eram prea mica…. Imediat dupa revolutie am primit si o observatie pe tema asta de la sora mea, pt ca aratam ca un papagal: pantofiori din piele cu fundita, negri, sosete beumarin, pantaloni de treining maro, plovar cu gat galben, hanorac rosu geaca mov
Na, ma imbracam pe moda inserarii mainii in dulap si prinderii unui obiect vestimentar oarecare.
Cand eram mai mica insa, am purtat strampi de aia traditionali, pe care ii rupeam in genunchi constant, la noi se cumparau mai des ca painea. Intr-o zi ploioasa am reusit sa rup 3 perechi coborand un deal pietruit. Mi-a parut mai rau de ei si de cearta de acasa decat de genunchi, ca ei, saracii, erau obisnuiti cu stapana…
Mai purtam uniforma albastra in patratele, si o caciulita rosie intoarsa pe dos in forma de basca si doua codite si mi se parea ca seman leit cu Sandy Belle, chiar ma miram cum de nu imi cere nimeni autograf
Blugi, am avut dar tot dupa revolutie, iar primii evazati au fost mostenire de la matusa, cusuti si ras-peticiti, dar cu tricouri mai luuuuuuuungi , mergeau
A, si acum am ciorapi de lana, unii nepurtati deloc inca, si cipici multicolori, toti facut de draga mea bunica
‘morning!
Io am avut prima pereche de blugi prin 83, cand nasul meu de la Oradea a venit sa ma vada dupa 10 ani … si mi-a adus de toate.
Mama mea a fost si inca e foarte priceputa, aveam seturi intregi de bluzite si fustite tricotate din revistele de moda, alea comuniste.
Aaaa, si mai aveam un fix: camasile barbatesti
pe care le luam pana si la scoala … urmarea: ajungeam lunar in cancelarie drept exemplu ASA NU!
Sa traiesti, Dono, ca ne aduci aminte mai des
Camasi barbatesti cu lalea mica, neagra, pe buzunar?
Nu, imi placeau alea cu carouri si fel de fel de dungute, chestii …
[...] citeam la Dono ceva legat de moda de dinainte de ’89. Eu n-am prins decat vremea de dupa ’89. Imi amintesc [...]
- fusta de pionieri plisata, la care ma chinuiam ca naiba sa o calc ca lumea si nu imi iesea niciodata. Si cand ma enervam o calcam umeda si o si purtam asa..
ce-mi placea hainuta aia… Si ai mei au pastrat-o mult timp, cred ca le era drag de ea sau se gandeau sa o refoloseasca – chiar cand eram de sapte ori cat ea (undeva pana in 3 ani o purtasem) 
)
chiar si in comunism 
noi nu eram de acord. Stiu ca m-a fortat o data sa port basca, ne pregateam pentru o vizita, dar am scapat repede de ea, cand am ajuns acolo 
)
- o salopeta de fas portocalie cu bucati albe la genunchi si coate si gluga. Ai mei ii ziceau “ursuletul” – “hai sa te imbraci in ursulet”
- camasa de soim sau de pionier pe care le mosteneam de la frate-miu (mai mare cu 2 ani) si enervarea mea ca nu am haine “de-ale mele” fara sa port ceva deja folosit. Cred ca la fete cochetaria vine din interior
- burlan stiu ca mi-am tricotat eu ca plansesem pe langa mama mult mult si ea saraca nu prea avea timp, asa ca am luat problema in maini
- cel mai tare ma enervau bastile din uniforma, aveam si rosie, si neagra sau ce culori mai trebuiau sa fie, dar bine ca nu erau obligatorii. Si tin minte ca dupa ’90 a luat mama vreo 2 de culor diferite si se mira cum de nu vrem sa le purtam – pentru ea erau un accesoriu foarte dragut
Mda… luandu-ma dupa cat am scris, chiar ca pot sa zic ca sunt nostalgica
Ana, al doilea tricotaj realizat de mine pe la 10 ani a fost un burlan. Mi-aduc aminte si acum de el, era galben-portocaliu si cusut cu maro la capatul vizibil. Am fost tare mindra de el, eram in trend, la vremea aia almanahul Femeia fiind plin de burlane
)
Miorlaupufos, eu sunt ceea ce poti numi “a kinda late bloomer”. Desi mama incercase sa ne invete sa tricotam de mici (da, si pe fratele meu – culmea, el a invatat inaintea mea), la mine nu s-a prins decat cand m-am dus la clubul scolarilor (fost al pionierilor). Deci nu stiu daca chiar la zece ani am facut burlanul. A… si era roz cu bleu si cu alb (nu mai stiu exact distributia) si piatra de inceput pentru destule chestii tricotate de mine: o fusta dreapta cu super volanase jos (zici ca era un fel de tutu intrat mult la apa) si tot felul de plovere.
Si acum am tot felul de gheme si de chestii incepute, dar nu mai am timp sa le termin. Sau mi-l gestionez eu prost pe ala care e
Am avut un vecin care a fost in Kuweit. El ne aducea tot felul de chestii cool. Ce mandra am fost de primul meu portmoneu cu margele mici lipite pe el. Trebuiau colegele sa-mi faca favoruri ca sa il poata lua in mana sa se uite la el de aproape. Tot de la el am avut primii mei blugi si o umbrela care se aduna de o puteam pune in poseta.Fratele meu a avut de la el o umbrela AUTOMATA. Apoi in 85 a plecat sora tatei in America si ne trimitea pachete de sarbatori.Eram cei mai populari copii din cartier.
Da’ vopsitul hainelor – fuste, tricouri, rochii – a apucat cineva? Adica se lua un tricou, sau o fusta (fusta eventual se incretea inainte intr-o solutie de aracet) si se baga intr-o galeata cu vopsea ce bulbucea pe foc mic. Asta dupa ce in prealabil se strangea un colt al fustei, tricoului etc. cu sfoara. Apoi dadeai drumul sforii si gata modelul. Dupa aia te mandreai ca ai haine de la fondul plastic. Si miroseai a otet, ca de, fixa culoarea ..
N-am avut blugi decat pe la 17 ani. Si nici adidasi sau pumasi. Numai niste bascheti super tari. Am avut in schimb fusta de piele intoarsa cu capse
dupa care mureau toate prietenele mele.
Si da, pelicanol mancam si eu, era bun. Si imi mai placea gustul de cerneala si mirosul de “pic”.
Am primit si eu de la nasa mea un ceas electronic. Eram cea mai cea din clasa cu ceasul ala la mina.
Ikemaua, am prins, am zis de vopsitul ciorapilor. Dupa aia am extins procedura si la haine. Tin minte o fusta pe care-am facut-o dintr-un capat de blugi, rastul din bumbac vopsit turcoaz ( mama, ce culoare strasnica mi-a iesit ) pe care-am brodat cu matase turcoaz. Fusta ca a mea nu mai avea nimeni, nici la Fondul Plastic nu se mai vazuse.
La vremea aia era plin de tarani in Piata Unirii ( unde-i circul foamei acum ) care vindeau lina netoarsa, groasa, in niste culori superbe, si din care faceam pulovare de-alea mari, o minune.
Cred c-am ramas marcata de epoca tricotajelor, dulapul meu fiind plin si acum cu pulovare in care-si face cuibar Rosca, dindu-le afara cu labutele si adormind pe stiva pufoasa.
-Bocancii de Clujana , aia maro deschis din piele intoarsa.
-Treningurile de Suceava.
-Geaca de piele facuta din bucatele.
-Adidasii PIONIER
-Espadrilele
Si in cazul meu parul mai lung decat era standard, acesta fiind si motivul pentru care nu am mai apucat sa semnez carnetul de UTC-ist.
Buna dimineata !
Mie imi croseta bunica mea pulovere si mama caciuli si bentite.
Blugi am avut dupa epoca de aur, ca m-a prins revolutia in clasa a 7-a.
Cred ca cel mai mandru prin gimnaziu eram de un trening bleumarin dintr-un material din ala care era pufos pe dinauntru si mai lucios pe dinafara, nu-mi mai aduc aminte acum cum se numeste.
Si eu am avut bascheti chinezesti. Si o multime de “adidasi” romanesti pe care i-am rupt la fotbal.
Si acum din categoria “ce ma enerva” sunt: strampii (purtati prin gradinita), izmenele (deh, in generala evoluasem), pantalonii de uniforma (inca am ramas cu traume si nu suport pantalonii de stofa prea mult) si camasa aia in patratele albastru cu alb (in scoala primara era aia) ?
In schimb imi placea camasa de pioner si eram mandru de snurul meu rosu.
Si portocaliul imi placea. La gradinita. 
Si era sa uit geanta aia verde de la mastile de gaze transformata in ghiozdan, avand tot felul de desene si mesaje inscrisa de gasca de prieteni pe ea.
Cojoacele “Alain Delon” la barbati
Pantofii de piele de 375 de lei perechea, Guban
KingSnake, in clasele 1-4 era uniforma cu camasa in patratele, si la fete si la baieti. In clasele 5-8 deja baietii aveau camasa bleu.
Daa, si prin clasa a 7-a asa, deja nu mai mergeam cu ghiozdanul la scoala, ci cu mapa
)) Cu care ne si dadeam in capete la o adica.
Eu in clasa a 7-a mergeam cu ghiozdanul ala care avea o singura bretea groasa, in diagonala. Cu ce scolioza m-am ales de la inventia aia tampita…dar eram pe trend.
De colantii din licra cine-si mai aminteste? Veneau intr-o multime de culori…galben fosforescent, verde fosforescent, portocaliu (da, ati ghicit !!!) fosforescent, roz, mov…lungi, medii, scurti, cu dungi si fara.
Matricola cusuta de uniforma sau prinsa in capse,era deja fitza.
) chilotii chinezesti cu zilele saptamanii…
Sabotii cu talpa de lemn de diferite culori,de departe iti faceai cunoscuta prezenta, flecurile metalice de la pantofi,ciorapii bleumarin cu picatele,aveam emotii cand reuseam sa-i cumpar
Daam mapele alea erau tare smechere (“clipboard”), frate-miu se ducea la scoala cu alea, printr-a douapea (deci dupa ’90).
inca nu mi-a trecut 
Si…zilele saptamanii – mama avea unii cu joi, si inca de atunci imi doresc tot setul
Cateva articole vestimentare specifice si de care-mi amintesc cu drag:
- uniorma soimilor patriei. Da, imi placea fiecare detaliu, inclusiv palariuta aceea cu o banda subtire, rosie, dar cel mai mult imi placea ecusonul… pe langa aspect, imi placea mirosul de carton plasticat… il miros si acum, cand dau peste el…
- uniforma de soldat… a matusa-mii. Da, pe cand eu eram la gradi, matusa jumatate din zi si-o petrecea la facultate, alta parte la instructiuni de armata (ca era obligatorie la femei de varsta ei). Si cand ajungea acasa (locuia cu familia mea) eu de-abia asteptam sa iau haina care imi era ca un palton larg si chipiul, apoi ma prosteam, asa cum observam ca se jucau colegii baieti de grupa-mijlocie.
- un fas alb cu dunga rosie pe maneci, pentru care am facut un scandal monstru, pana am convins-o pe maica-mea sa mi-l cumpere, desi nu gasea nimic frumos la el
- sandale de lac, negru cu care ma incaltam la diferite ocazii
- cizme, o combinatie guma-fas,cptusite si care imitau modelul unei ghete. Intra apa in ei, dar mi se parea grozav modelul.
- fuste trase pe guma, pe care mi le facea bunica-mea, pe o masina de cusut veecheee
- alain-delonul, un palton din piele maro intoarsa si cu ceva blanita, apoi manusile calduroase,cu un deget
- mai tarziu, hainele de la sarbi, pe care le primeam de la neamuri care faceau drumuri in Iugoslavia. Mi-au adus geci, din alea stranse-n talie, ceva pantaloni raiati, o salopeta gri de fas si o gramada de pijamale
- o fusta-pantalon, cica blugi, pe care o castigasem la o tombola
- in anul revolutiei, o pereche de blugi “Lee Cooper”, cumparati de la studenti straini care se mai ocupau si cu bisnita. A doua zi, cand imi trasem uniforma peste (era iarna) am avut norocul de o inspectie la scoala. Asa ca, am avut privilegiul de a fi exemplu negativ alaturi de …multi alti colegi.
- sa nu uit de un accesoriu foarte la moda pe la mijlocul anilor ’80… ceasul electronic, prins cu un lant, la gat. Erau in diferite forme, se gaseau pe sub mana, majoritatea erau aduse din RFG, de la care avea neamuri pe-acolo. Al meu avea forma de inima, LCD-ul era incadrat de niste buze, iar deasupra scria DISCO. Am pastrat pana acum carcasa, partea electronica, din pacate, n-a rezistat.
Mia, colantii fosforescenti au aparut impreuna cu blugii Pyramid prin ’90. In schimb, erau foarte la moda ciorapii cu model sau cu picatele, foarte scumpi la vremea aia si care se si gaseau greu.
Cred ca sunteti toti prea tineri ca sa stiti de cizmele “din supraelastic”, asa le spuneam, da’ erau dintr-o musama lucioasa, destul de aratoase, lungi sau scurte; aveam de toate culorile, care mai de care mai turbate, ca aveam pe cineva la magazinul de incaltari; directorul liceului m-a vazut cu unele rosii si cu mini intr-o duminica si luni m-a scos in careu, ca exemplu de “asa nu”; ce al dracului mai era.
Sys, eu imi aduc aminte de cizmele de cauciuc.
Le stiu si pe alea, astea din musama erau in trend prin 75, nu cred ca le-ai apucat.
Sys, apropo de profesori afurisiti, era mama prin liceu si vine o profesoara noua. O vede cu parul ei natural, carliontat de parca statuse o zi intreaga la coafor, o ia de par si o duce la chiuveta sa o spele si sa-i demonstreze ca parul ei e facut cu drotul. Evident ca s-a carliontat la loc si a trebuit sa vina bunica si sa-si ridice carliontata din biroul directorului.
Si eu aveam in liceu o colega frumoasa tare, cu ochi superbi; la prima ora de geografie profa o trimite sa se spele pe fata; cand se intoarce, arata la fel; profa o ia si o mai sterge si ea cu o batista; hi, hi, ce ne-am bucurat ca fata era ca la inceput, doar ca mai rosie; si ce mai turba profa.( by the way, si eu mi-s profa!)
N-am prea avut parte de nebuni de-astia la catedra nici in liceu, nici in generala. In facultate macar aveau o scuza, ca multi erau niste dinozauri iesitila pensie. In afara de o imputita de comunista ( Floare Dumitrescu de la C.A. Rosetti, acum mare doamna si directoare de liceu ) restul erau mai mult sau mai putin zdraveni la cap.
Sa inteleg ca ai terminat Arheologie, rune si fiinte mitice?
Mie imi facuse tata, eram de 4 ani in 90, o salopeta de blugi, facuta din blugii lui vechi, achizitionati “din targ” de la Timisoara. Eram un star la gradinita. In rest, mama imi facea(si inca imi face) fustite rochite pantaloni camasi si paltonase. Pe vremea aia mai erau magazine cu materiale in Brasov. Acum, nu se mai gasesc, totul vine “gata-facut”
@dono: offtopic – acum ca stii ca vei fi tata de fetita, ce parere ai de vaccinul anti-cancer de col uterin?
Mia, nu
) dar asta cu runele cred ca ar fi fost folositoare
Lucifer – o sa-l primeasca. O sa-i pun deoparte si celule stem din cordonul ombilical.
Oare mai stie cineva sa croseteze?
Crosetat siret din ala care apoi se fixa pe panza dupa un model bine stabilit de o carioca albastra si apoi trebuia umplute spatiile dintre sireturi-vestitele mileuri
)
Ei, macrame am facut si eu. Spuneti-mi noutati.
Cateodata siretul se coase in forma de 69…pardon, floare cu tulpina intoarsa.
@ miorlau pufos, mi-am adus aminte si de presuri facute la stative din cordele, cordele care trebuiau puse pe o suveica cu ajutorul unei cutii cu o manivela(am uitat cum se numeste masinaria)
Ce vremuri am trait…
Punct romanesc ai facut?
Am trecut la lucru manual
Masina de ţesut?
Pe etamina?
)
O sa creada cei mai tineri ca avem 80 de ani…
Evident ca am facut si punct romanesc. Cred ca mai am si-acum cirpele pe care le-am pungalit
)
Pe etamina, cleo. Faceam si modele, eram un copil model. Apoi am invatat sa cos nasturi pe o carpa…am cusut vreo 50.
Covorase la gherghef, ceva ?
Daaa si foloseam furculita sa iasa covorasul drept.
Mia, bine zis copii model
dar neuronii mei sant batrani si storsi la cat i-am chinuit sa-si aduca aminte numele masinarii care incarca suveica- sucala 
)
Va Foarte Salut!
Am facut inventarul si-am vazut ca nimeni n-a pomenit de tricourile legate cu ata in diferite locuri si dupa aceea bagate la vopsit. Dupa vopseala si dezlegare ramineau niste cercuri colorate.
Am prins prin anii ’81-’83 moda bluzelor marinaresti.
Caciuli rusesti n-a avut nimeni?
Sosetele din lana se fac cu 5 ace, nu 4; eu am si acum vreo 2 perechi, facute de bunica acum ceva ani pe care ii port in iernile geroase in casa. N’ai idee ce bine mi-au prins iarna asta!
Vin si eu cu inventarul amintirilor, unele s-au mai spus…
-Fustele de in topit sau tifon, legate si vopsite , ieseau tot felul de modele
-Caciulile burlan care se purtau la gat nu pe cap
-Pantalonii bufanti, din catifea raiata
-Adidasii albi cu sireturi vopsite in verde fosforescent cu Rivanol
-Bocancii de Clujana
-Ciorapii cu picatele sau de plasa
-Puloverele din lana netoarsa-asta e o amintire a Revolutiei, l-m tricotat ascultand Europa Libera intre 16 si 22 decembrie
…primii blugi i-am primit dupa revolutie, in 90.
Vin si eu cu amintirile tineretii mele, respectiv a anilor ’70-80.
Pe acea vreme, BAIETII erau influentati in moda de Beatles-i, purtandu-se pantaloni evazati foarte largi la mansete, par destul de mare, si perciuni cu mult sub urechi. Aparusera deja pantofi barbatesti cu toc mai inalt si extrem de ascutit la varf.
FETELE purtau fustite mini dar spre deosebire de fetele de azi, nu stranse pe coapse, dandu-le un aer mai copilaresc.
Neata… pentru doritori cafeaua e gata. Ce amintiri mai depanam azi ?
Jocurile copilariei. Si buna dimineata!
Lavy, uite ca a venit vremea sa primesti si tu cafeaua facuta
‘neata!
Säru’mäna, Indyra.
Zi frumoasä, dragilor.
moda se facea din “putin”, acum (2010) din mult se face prost, poate ca e mult?
[...] şi postul TV “Orbul TV” – by Cabral – peste 70 de comentarii 3. Epoca amintirilor de aur – Partea 2 – Moda de atunci – by Dono – peste 70 de comentarii 4. Execuţii foc cu foc: ţinta-piept Dinescu [...]
Dar sosonii ii mai stii?
[...] pe net, de la oamenii pe care îi mai lecturez. La un moment dat l-a pocnit nostalgia pe un tip și s-a apucat să povestească despre amănuntele care i-au marcat copilăria în comunism, de la bananele de pe dulap și până [...]
Dosvida are dreptate!!! Sosoni! Cred ca toti copii timpurilor alea au avut haine din lana, eu imi faceam singura si bluze ( din mohair, era o raritate!), si pantaloni din lana aspra care pisca ingrozitor. Ciorapii de lana se impletesc cu 5 andrele, si erau un must! In rest hainele bune se faceau din haine vechi, modificate la masina de cusut,un nasture nou era un m otiv de bucurie, asa am avut si eu rochitele, din vechile rochite ale mamei, bluzite la fel. Insa eram mai multe decat fericita, tentatiile erau inexistente , moda nu avea implicatiile pe care le-a creat in zilele noastre.
io eram “depeche”-ista, umblam prin liceu cu blugi franjurati, tricouri largi si cu geaca pe care-mi batusem niste tinte
)) geaca era asa…sifonata, prespalata..un fel de blug cu o culoare de c***t, pe care am purtat-o pe ascuns pana cand, intr-o zi, m-a prins taica-miu cu geaca aia pe mine si mi-a aruncat-o de la balconul etajului 4! Vaaai, cat am mai plans…mai tin minte si ca, intr-a douaspea, mi-am cumparat prima mea pereche de ciorapi cu adeziv, negri, gen retea..am dat parca 12 lei!! Woooow…devenisem domnisoara, ce mai 