Epoca amintirilor de aur – Ultima parte – Jocurile copilariei.
Asta-i cea mai importanta parte. Pentru ca nu doar ne amintim cum si cu ce ne jucam. Vom vorbi si despre cum jocurile noastre ne-au ajutat sa ne formam ca oameni. Iar mare parte din jocurile noastre au disparut, sint pe cale de disparitie ori mai exista doar pe la tara.
Baba oarba, De-a v-ati ascunselea, Ratele si vanatorii, Flori Fete sau Baieti, Elasticul, Sotronul, Coarda, Prinselea, Lapte- Acru, chiar fotbalul in fata blocului, duelatul cu sabii de lemn, schimburile de soldatei ori papusi. Toate au fost jocuri de “contact”. Copiii cresteau printre copii. Copiii stiau de mici sa faca echipa, sa colaboreze, sa se ajute unul pe celalalt, sa “lupte” impotriva partii adverse. Prieteniile se leaga altfel pe tenerul de joaca, acolo se nasc “fratiile” celor mici, acolo furi prima sarutare de la fetita din blocul vecin.
Cu prietenii de la bloc ori de pe strada ta ti-ai impartit bucata de prajitura ori de paine calda, ati baut impreuna din aceeasi sticla de suc, ati furat elasticul de la chilotii parintilor sa va faceti prastiute, v-ati bucurat impreuna cand tu ai primit o minge “de 18″, ati fost extaziati cand el a primit o minge “de 35″, ati facut temenele si nu v-a venit sa credeti cand un copil de pe alta strada a primit o minge de piele. Ati facut oameni de zapada, v-ati luptat cu bulgari de nea, v-au curs mucii pe acelasi sandvici, ati ras si ati plans impreuna, v-ati julit genunchii si v-ati spart capetele.
V-ati despartiti plini de rgerete dar imbujorati cand mama va chema la masa ori sa va faceti temele, si abia asteptati sa va reintalniti. Atunci cand se lua curentul, seara, ca se facea economie, nu va deranja deloc. Pentru ca ati putut sa mai iesiti doua ore la joaca, sa va mai vedeti un pic prietenii.
Azi? Poate nu stiu unde sa ma uit, spre ce sa privesc, dar nu am mai vazut fetite saltand la “Elastic”, nu am mai vazut Sotronul desenat cu creta pe asfalt si copii aruncand cu o piatra in careurile inscriptionate cu cifre, nu i-am mai vazut pe prichindei fugarindu-se cu o minge dezumflata, facand porti de fotbal din bolovani ori folosind “batatoarele” pentru covoare pentru echilibristica. Unde sint copiii? La televizor? La calculator?
Si noi citeam. Citeam de rupeam. Legende, povesti, aventuri, capa si spada, muschetari, infruntari, balauri si printese. Noi am construit taramurile de povesti cu mintile noastre fragede. Nu le-am primit pe tava de la realizatorii de filme. Toti copiii care au vazut Harry Potter stiu cum arata castelul in care face el scoala. Iar castelul arata intr-un singur fel, asa cum le-a fost aratat. Pentru noi fiecare castel arata altfel. Fiecare isi construia castelul lui. Iar acum imi dau cu presupusul, dar cred ca tocmai din acest motiv generatia noastra e mult mai imaginativa, mai creativa, ne exprimam poate altfel, avem mai multe cuvinte in buzunare. E drept ca multe din cuvintele noastre vor deveni in curand arhaisme, e drept ca nu stim multe din noile cuvinte. Inventate, imprumutate de la tari mai “civilizate”.
Si desenam cu carioci si creioane colorate, jucam cu parintii Nu te supara Frate, Animale din Continente, Titirobil, Maroco, Dacii si Romanii, Piticot, Sus-Jos. Ridicam zmeie facute din pungi, construiam avioane din betze si hartie. Aeromodele. Hehe, timpuri magice, cand parintii isi rupeau din putinul lor timp liber si redeveneau copii cu noi, pentru noi. Azi e la fel? Nu stiu, voi afla in curand.
Nu sint blocat in trecut, dar cumva mi-e teama de prezent. Desi ii recunosc avantajele, pe astea nu le enumar pentru ca le stiti toti. Sper insa ca atunci cand va veni vremea voi avea intelepciunea necesara sa impletesc lucrurile bune de atunci cu cele bune de acum. Dar voi gasi afara, in fata blocului, parteneri de joaca pentru copilul meu? Oricum, copila mea va face un sport inca de mica. Poate inot, poate tenis.
Inchei aici incursiunea mea in trecut. Azi avem liber la depanat amintiri si despre mileuri, balerine si pescari de portelan, pesti asezati pe televizor, serialele si filmele de atunci si alte cele. Fiti insa siguri ca amintiri voi mai picura pe alocuri si in posturile viitoare.
Numa bine la toata lumea.
hi hi..prima
La noi era in mare voga Elasticul ( ce se mai supara mama cand stricam cate 2 m de elastic )si saream coarda in vreo 10 feluri pana ne venea rau ..ne jucam Ciocolata si Frunza de ne faceam genunchii praf de la cazaturi…ne jucam Tara , tara vrem ostasi si Castelul si Omul negru a venit ..veneam acasa franti de oboseala si ne-apucam de citit pentru ca nu vraiam sa dormim la pranz si dupa 2 ore o zbugheam iar pe “maidan” si ne jucam “de-a gimnastica” , luam la rand toti pomii si toate gardurile din spatele blocului si cate si mai cate …plictiseala nu exista ..eram tot timpul ocupati. M-a surpins acum ceva timp o copila de 10 ani care mi-a spus ca “se plictiseste”…nu-mi aduc aminte sa ma fi plictisit pana pe la vreo 17 ani de fel …de nici un fel
P.S baietii facea adevarata razboaie cu tevi de cornete pe care le asamblau in diferite modele ….
Da, acelor tevi noi le ziceam Tuberman. Mi-am luat o corneta de-aia fix in uochi. Cele mai strasnice batalii se dadeau in blocurile in constructie. Tot de acolo procuram si tubermanele.
eu am vazut sotron si mai de curand:asta-toamna in parc si acum 2 ani la metrou la victoriei(statia aia care merge spre gara).pe asta de la victoriei l-am incercat si eu cu o prietena (chiar daca aveam 20-21 de ani) spre disperarea unui alt prieten care se facea ca nu ne cunoaste.
eu aveam 2 ani la revolutie dar am prins si eu in copilaria mea sotronul(noi ii ziceam jar, dar habar-n-am de ce), coarda, elasticul, si baba-oarba, gumele turbo si cindy(parca asa se scria), si cred ca am prins si boni-bon-ul(parca asa ii zicea,nu?).am jucat si turca(care pt ai mei intra la jocuri dangerous ca ne puteam scoate ochii cu betele alea) si fotbal cu baietii de pe strada si mi-am facut si eu zmeie de cateva ori
‘neata!
Eu, genu’ mai linistit, asa. Iarna, sania trasä de tati, mici fiind. Vara, datul in leagän. Se agätä de bara de bätut covoare si era coadä la dat in “leagänu’ lu’ Lavi”. In zilele ploioase bucätäream in “casa scäri”. Vacantele, aaah, vacantele la tarä. Duminica, horä-n sat. Apoi film, la cämin. Dupä, la discotecä.
Abia astept sä vä citesc si azi.
Multumim, Dono. Zi frumoasä, dragilor.
Inca exista multe din aceste jocuri, sper ca ai sa iti vezi si tu fetita jucandu-le. Depinde insa de unde stai (casa sau bloc, zona de case sau nu,etc.), depinde si de parintii copiilor din zona. La mine in Timisoara fetele mele joaca sotron, joaca si elasticul cu alti copii de pe strada, se plimba cu bitigla, s-au dat iarna asta si cu sania si cu sacul pe panta din capatul strazii. Acu, dacii si romanii nici nu stiu daca mai exista, dar Nu te supara frate, este, Piticot este, recent au primit doua jocuri cu 2 fire si beculet care se aprinde la raspunsul corect (acum se cheama Creionul magic, pe vremea noastra nu mai stiu cum se numea). Si chiar daca fetele mele sunt prea mici sa citeasca, au deja o gramada de carti, iar eu le citesc zilnic, iar dintre ceilalti copii de pe strada mai marisori, unii citesc, unii nu. Depinde de tine ca parinte cu ce iti obisnuiesti copilul. Daca il lasi pe strada sa se joace si ii citesti zilnic, il vei obisnui si cu jocul de echipa si cu cartea; daca stai tu toata ziua la calculator si il inveti inainte de 4 ani jocuri stupide si violente, asta va face si ea… Time is on your side, ca sa parafrazez. Si, nu uita de balet – e foarte bun pentru printese!
neata!
faceam si tot felul de prostii amuzante: legat stilou,sau o bancnota cu ata si apoi asteptat fraieri la pacalit…umplut minge sparta cu pietre
Ehei , la noi in Ardeal se juca DUMA.Unul din grupul de copii fugea dupa ceilalti.Daca ilo atingea pe unul , zicea DUMA si acela la randul lui fugea dupa ceilalti.Cand ne oboseam ziceam:PICIGA9asta insemna un fel de pauza de odihna).Si ne mai jucam de-ascunsa.Ce fain era Doamne!!!
A.Si ne mai jucam LAPTE GROS.
Si nu in ultimul rand vreau sa va salut cu un calduros BUNA DIMINEATA.
Am jucat cam toate jocurile amintite de tine, am citit mult, aveam tot felul de colectii( de servetele, de poze de artisti-pe la 12 ani aveam vreo 400 de poze-, de monezi, de capace de sticle de bere-pe care le-am gasit intr-o dimineata ruginite, de nu se mai stia ce marca sunt,ca le uitasem in ploaie; am avut o copilarie plina de aventuri, cu cap spart, genunchi juliti, degete zdrelite; si nu, azi nu prea mai vad copii jucandu-se ca noi; ce amintiri vor avea oare?
Razboaiele cu tevile de plasctic si cornete de hartie erau cele mai grozave. Incropeam doua echipe, una urca sus pe Treptele lui Gabony in aparare, cea de-a doua pornea atacul de la poalele Tampei si incepea “macelul”. Pregatire fizica mai buna decat jocul ala mai rar. Dupa 3-4 ore de urcat si coborat, catarat in copaci si pe buturugi, fabricat cornete si reparat tevile rupte din cauza cazaturilor, eram rupti de oboseala, aveam mainile si fetele zgariate de tufisuri si de crengi, pantalonii rupti in fund si pulsul 160, dar eram fericiti pana peste poate si de abia asteptam ziua urmatoare pentru a o lua de la capat.
lapte gros, pac pac, picu pe căţărate, zală.
si eu ca lavy, genul mai linistiti si mai putin sportiv. mai sus de genunchi nu eram in stare sa sar elasticul, coarda abia spre majorat am reustit s-o birui. dar au foat ascunselea si castelul, si piticot si nu-te-supara-frate, si papusi, si sotron, si jocuri de constructii (noi il stiam de vitocom, facea fratelo tot felul de dracii din bucatile alea, iar un pic mai tarziu am invatat pe ele metoda grafica la mate
). au fost si umblaturi brambura cu prietenele dupa fragi si joaca la bunici, ieseam pe la 4, dupa ce venea mamaie de la serviciu si ne mai intorceam seara tarziu: 8-9-10, cand ne era foame. si mai ales au fost carti. multe, multe carti.
eu mai vad copii care se mai joaca. pe langa blocul meu vara sunt mereu desenate sotroane, fetite ascunse in scara blocului care insira papusi si minibucatarii pe o patura, copii care tipa si alearga si se joaca ascunselea si parinti care tipa de la fereastra: cutaricaaaaaaaaaa, treci la masa/teme/in casa. mai stau putin mami/mamaie/ 10 minuteeeeeeeeeeeee. nu stiu de ce, dar tare ma bucura asta.
Asta cu “pac pac” e de-l meu
pac pac e un fel de hotii si vardistii.
Numai duminica era zi de joaca in sat cu ceilalti copii.Plecam dimineata si mai veneam cand se intuneca,rupta de foame si de oboseala,rosie ca un rac de alergat, vara cu mingea si iarna la derdelus, construit de tuneluri in zapada presata.Iar cand ajungeam acasa, intram la verificat, cat de ude erau hainele, ghetele dezlipite si manusile pierdute :-p
‘Neatza!
Imi lipseste schimbul de timbre. Si tzaca jucata cu portofele pe surprize cu fotbalisti si masinute. Si “gropitza”, o varianta la tzaca.
mi-ai adus aminte de copilarie (si n-a trecut mult timp de atunci). Am fost uimita sa aflu ca verisorii mei habar nu au ce e ala Omul Negru. Era printre jocurile preferate la blocul unde am crescut. Ne mai jucam si Tarile ( parca asa ii zicea, era chestia aia cu “sa traga matza de coada si soarecele de urechi…”) si ascunselea, prinselea pe catarate,vesnicul flori, fete, filme sau baieti, tara tara vrem ostasi si normal, ratele si vanatorii. De coarda, elastecul sau sotronul nici nu mai zic. Aaaaa, era sa uit. Noi ne jucam si de-a scoala. Adica noi chiar citeam si rezolvam exercitii la matematica fara sa ne oblige cineva, pentru noi era o joaca. Acum ma rog de de verii mei sa citeasca o poveste 1 saptamana si nu vor ca au de actualizat statusul pe hi 5. Copiii nu stiu altceva decat mess, hi5, facebook si ce alte site-uri de gen or mai fi. E pacat.
Bun venit MariaMona, sa-ti traiasca fetele.
[...] amintirilor de aur – Jocurile copilariei (citire de la Dono) De la Dono citire. Dono e unul din acei scriitor pe care il citesti ca pe un mare autor de carte..dupa ce scrie [...]
TZ O M A N A P , de departe cel mai tare joc pt. clasele 5-8.
Mi-a venit să plâng, când, de curând, am auzit copii de pe stradă ce jucau în loc de “Flori Fete sau Băieți”……”mașini, fotbaliști sau maneliști”. Atunci a fost momentul (după mult timp) când mi-am adus aminte ce copilărie extraordinară am avut.
Tzara, tzara, vrem ostasi.
Astia micii din zilele noastre cred ca se joaca mult mai des d-ea mama si de-a tata deci de-aia nu-i mai vedem prin fata blocurilor.
Aoleu Mirolau…mi-ai spulberat si ultima faramana de speranta …eu ma incapatanez sa cred totusi in inocenta…nu in copii care fac copii ca e deprimant ..cine stie ce naiba or sa faca ai mei cand o sa ii am ….
Eu am avut un adevarat soc, cand, vara trecuta, in cartierul copilariei mele, din Brasov, am vazut o ceata de 5 6 pustani, baieti si fete care se jucau cu cornetle. Chiar m-am oprit si m-am uitat la ei. Era totul identic, avea tevile acelea din PVC, in jurul lor era numai hartie,o chiraiala si un zgomot nebun, a fost un moment super! Sunt sigura ca cineva din grupul acela avea un frate mai mare care le-a povestit ca e mult mai tare sa duci o batalie adevarata cu cornete nu una in fata calculatorului!
Numai sa ai grija dono, sa nu te transformi in genul ala de parinte-sufocant, care isi trimite copilul la 1000 de cursuri, incat mereu are progam. Am avut eu cunostinte, saracii copii erau epuizati intre cursul de engleza, de inot, tenis , bacshet pian si (pe vremea aia necesar) calculator. Pe mine m-a invatat sa inot tata, la mare, si apoi la strand, nu un strain. Dupa ce imi faceam temele ieseam afara sa joc volei cu copii, nu “mergeam la cursul de dans” , etc
@ Indyra Eu cind le vad pe gagicile pe care le are maica-mea la meditatii nu-mi pot imagina altceva. La 15-16 ani arata ca la 20+, machiate, aranjate, cu blugii la juma’ de buca, de-astea…De unde atita citit? De unde atita studiu? Sa fim seriosi…
Eu, desi am crescut la bloc, am avut o copilarie superba. Alergam prin toate gradinile, faceam turte din pamant, ne agatam si cadeam din pomi, imi spargeam capul si imi zdreleam cam orice parte a corpului care lua contact cu asfaltul, jucam toate jocurile posibile…era tare frumos. Jocul meu preferat era Incetul cu incetul se fabrica otetul…ajungeam acasa pe la 9-10 (asta dupa ce ma ascundeam de mama vreo ora sa nu ma cheme in casa)obosita, murdara, cu hainele ferfenita si fericita. Acum copii se joaca in casa, la Wii si calculator si uita sa se bucure de copilarie.
Asa este, Cristina. Jocul este cel mai bun sport. Eu tin minte ca iarna eram durdulie si vara aratam ca o matza maidaneza…imi numarai coastele. Mancam cu pofta si alergam pana la epuizare. Copii trebuiesc lasati sa se bucure de copilarie ca vine timpul cand vor avea responsabilitati. Un curs de inot sau dans nu strica dar de la un punct incepi sa sufoci copilul.
@ miorlau….le vad si eu …de aici incepe transformarea ….dar eu totusi sper…ca poate …. nu stiu.
Ma bucur ca am avut o capilarie minunata cum copii din ziua de azi nu au ….si sincer ii compatimesc .
Partea cea mai trista e ca acum copii se joaca in casa si de unii singuri, izolati, doar ei cu calculatorul / televizorul. Cind eram noi copii orice joc comporta o gasca, de la spartul pungilor cu apa in capul trecatorilor pina la bataliile cu cornete si stropeala cu elefanteii.
@ Indyra Mass media e principalul vinovat pentru sexualizarea precoce a fetitelor, cu tot tacimul. Asa ca nu ma mira. Ia o revista Bravo si vezi care-i problematica pe-acolo: cum sa te fardezi, cum sa petreci prima noapte fara luminari, cum sa desfaci sampania fara sa te stropesti. Ma rog…noi aveam Cutezatorii si parca era frumos.
Pe mine ma atragea foooarte mult jocul ala al fetitelor, “atza”, dar nu puteam sa ma cobor la asa nivel. Aveam responsabilitati. Eram sefa peste baieti, asa ca trebuia mereu sa joc hotii si vardistii, doar eram conducator de echipa castigatoare. Cand un baietel nou-venit a indraznit sa afirme ca echipa lui a castigat, a facut asa contact manuta lui-dintii mei, de a trebuit tovarasa educatoare sa vina sa-i elibereze antebratul
Mai ma cocotam in orice copac, cu cat mai mare cu atat mai bine, m-am bagat si in fantana odata, dupa un pahar de plastic, si biata mama a aflat si era sa moara de sperietura, mi-am rupt o mana in balansoar improvizat pe butuc, ca na, cel traditional de fier forjat era deja “fumat”. Mi-a sarit inima din piept de mandrie si am chemat jumatate de scoala la mine acasa, dupa ce am descoperit ca aveam pe o usa din dormitor abtibilduri cu strumfii, cand deabia aparusera la tv. Nu stia saraca mama de ce brusc s-a trezit cu jumatate de scoala la usa. Abtibildurile erau de la o matusa ce lucra la librarie, tot de la ea am avut tot felul de jucarii chinezesti smechere rau, de la traditionala masina cu remorca plina de pui galbeni si closca, ratusca mecanica ce-si scotea palaria si macaia si alte minunatii. Matusa ne punea sa fim creativi asa ca la ea jucam scrabble. Cu parintii in masina, in drum spre bunici, jucam TOMANAP si FAZAN. Am avut si calutl meu personal, un manz mic si alb pe care l-am obtinut dupa ce am facut urmatoarea afirmatie “tati, eu simt ca o sa mor” “De ce draga?” “Pai tu stii cat iubesc eu caii. Cred ca o sa mor fara cal, nu mai pot.” Dupa ce au ras juma’ de ora, au luat, in sfarsit in serios aspectul. Manzul l-au achizitionat dupa ce m-a trimis pe mine sa “negociez”, poate pentru ca eram o rusinoasa si jumatate cu oamenii mari at least. Pfuuuu, minunata mea copilarie, gata ma opresc, altfel risc sa imi ia Dono bani de spatiu
O zi faina oameni buni!
Las ca azi se joaca lumea farmville pe facebook.
si de-a hotii si vardistii pe hi5
ce stii tu
Ce reprezinta ultimele doua litere din TOMANAP ? Si cum se juca? Parca a fost in alta viata
Ce ne faci tu, Dono… in aceste trei zile, am retrait trecutul cum nu am facut intr-un an intreg si este o incantare. Multumesc!
T-tari
O-orase
M-munti
A-ape
P-plante
A-animale
N-nume
se face tabel , se spunea alfabetul si se alegea o litera , dupa cre trebuia sa comletezi tabelul. cine termina primul spunea stop. Apoi se puncta raspunsurile: 20 de puncte raspuns unic, 5 puncte raspunsuri pe care le-au dat si altii . Castiga cel cu punctajul cel mai mare.
TOMANAP=Tari Orase Munti Ape Nume Animale Plante. Si se joaca fix asa: Cineva spune alfabetul, in gand, altul il opreste zicand “stop”, cel ce zicea in gand alfabetul zice la ce litera a ajuns, apoi fiecare spune, pe rand, mai intai tara ce incepe cu litera respectiva, urmatorul alta tara, si tot asa. E greu cand se joaca “oral” si sunt mai multi jucatori, ultimul ramane cu putine optiuni. Daca se joaca “pe hartie”, fiecare scrie separat, apoi cel ce termina primul zice stop, si se numara punctele: 5 puncte daca si ceilalti au tara/orasul/muntii etc pe care i-ai scris tu, 10 puncte daca ai scris ceva ce nu a mai scris nimeni, si 0 pt ce nu ai completat.
Indyra
@unom : diferan sstemul de punctaj…vai ce imi placea jocul asta …:)
Daa, tabel faceam. Plecaciuni va datorez
Mie imi placea ca il jucam in masina cu ai mei. Si recent am patit o faza tare de tot cu Fazan. Jucam si conduceam, si la un moment dat partenerul de joc imi spune “radar” si eu “ra-dar. Ar. Armament! Ha!” si el “Nu, nu, radar, radar, radar in fata!!!” Nu l-am luat
Joaca cineva “spinzuratoarea”? Sau Macao? Sau joculetul ala cu bete imprastiate?
Unchiu, da zală nu se juca la voi? Se făcea o gaură în pământ şi se arunca apoi cu bani, banii care rămâneau în gaura erau ai celui care arunca, iar cu restul arunca urmatorul.Cu alea de 3 lei se juca cel mai bine. Vindeam sticlele de juma, de kil. Alea de şampanie erau cele mai profitabile. Apoi pierdeam banii la zală.
@ Tot io La noi ii zicea “gropita”
Mai stie cineva “Pacalici” sau
“Popa-Prostul”?
Fiul meu Mitrut, in afara jocurilor enumerate de Dono, se mai juca cu teava de PVC cu cornete de hartie, dar cel mai mult ii placea sa vada diafilme cu povesti la un diascop din plastic, cumparat de mine la aniversarea a cinci anisori. Candva, a si scris despre asta:
http://www.mitrutstanoiu.ro/2008/06/19/de-la-diafilme-la-odc/.
De asemenea, a primit si doua miniaparate de radio cu casti, RIC 1 si RIC 2, de care era foarte mandru.
RIC 2 era gadget ! Ca termen de comparatie era un fel de iPhone al zilelor noastre.
Nu mai zic de timbrele Y.A.R. nestampilate si politele rusesti
)
şi după ce câştigam la zală, cumpăram maşinuţe de fier, rahan şi piff. apoi făceam schimb. două piff’uri pe o maşinuţă de fier. dacă se şi deschideau uşile…eh, matchbox.
Sticluta cu otrava, Sapte pietre, Matele incurcate, Toate jocurile deja enumerate de voi (in afara de Frunza care la noi nu se prea juca), remi, jocuri cu carti de joc: tabinet, razboi, macao, 66, mult mult citit + alergat pe coclauri si catarat in copaci.
Si cursuri de balet. O copilarie fericita si de care imi aduc aminte cu placere. Uneori imi pare rau ca am crescut.
Si ce mi-as mai dori energia de atunci.
Asa-i, pentru copiii de atunci , cand ne intalneam la joaca, nu mai conta locul, eram creativi. Asa ca, pana si un sant sapat in fata blocului pentru a trage gaz, temporar, se transforma intr-un punct de atractie pentru toata copilaraia din zona. Astfel, in scurt timp, s-au ridicat castele din pamant, cu creneluri, care erau pazite de figurine mici din plastic (personaje din muppets, sau din povesti, animale, pasari, dinozauri – le mai stiti?), ori stradute pentru masinute, jucam “de-a-scunselea”, prinsa, sau ne distram comunicand prin tevile din metal, se intelegea bine ecoul.
Puteam sa ne simtim bine oriunde, fara a fi pretentiosi, asta cred ca face diferenta dintre jocul nostru si al copiilor de-acuma.
Alte jocuri care mi-au placut: batai cu apa (erau bidonase care se umpleau, aveau forma de elefantei sau pesti), statuile (unul spunea ca vrea statui “comice” sau “facand sport” sau orice altceva, iar ceilalti incremeneam sau ne strambam in ceea ce credeam ca este reprezentativ pentru ceea ce vroia el), telefonul fara fir, o gramada de jocuri cu mingea, flori,fete ,”TOMAPAN” – in pauze, alteori si-n ore, Bunul Gospodar (o versiune comunista la Monopoli), apoi un fel de “elasticul” dar pe maini,carti( de la septica, kems, macaua, tabinet, 21 etc. pana la poker) . Multa vreme mi-a placut sa jucam Nu Te Supara Frate, galceava cu “ai trisat” ,”n-ai voie!” si pedepsele constituiau tot deliciul jocului.
… si o piesa http://www.trilulilu.ro/Eden_Studio/3dfce5378d27f4 … nu ca mi-ar fi placut pe-atunci in mod deosebit, dar are ceva din parfumul acelor timpuri.
‘Naziua.
Mama ce amintiri…
Cred ca am jucat 99.99% din jocurile pe care le-ati spus aici. Si asa e, aveam imaginatie, si cu cit era gasca mai mare, cu atit mai bine.Un simplu bat putea sa devina sabie , pusca, sceptru , sulita , si cite si mai cite.Si in noroi gaseam motive sa ne jucam.
Petnru ca seria asta de postari e dedicata copilariei, uitati o piesa care , cred eu, se potriveste destul de bine contextului
http://www.youtube.com/watch?v=fSDnvViL6hU
Dono… frumoase aduceri aminte, multumim ca ne-ai reamitit de copilari fericita. Cred ca am avut o copilarie frumoasa comparativ cu a copiilor de azi, am jucat toate jocurile enumerate de tine si inca mult mai multe, tin minte prima prastie facuta cu elasticul de la chilotii mamei
si cand m-a prins tata cu ea mi-a confiscat-o si a aparut dupa o sapt. cu o prastie tzapana, cu elastic de garou (de ala care se pune la mana cand iti ia sange), avea niste cunostinte pe la spital si facuse rost… iti imaginezi ca era “ferarri-ul” prastiilor:) dupa aceea a urmat bicicleta la care i-am aplicat impreuna cu tata un “tunning” de toata frumusetea:) cine era ca mine doar eram “baiatul”- fata lui tata. Sau cand m-a pus tata pe ski-uri la 5 ani si de atunci nu a mai scapat de mine, ma tineam ca un scai de el cum aparea zapada eram pe partie:) sau vara umblatul pe munte, am vazut Fagarasii, Cindreulul, Bucegiul, P-tra Craiului de fff mica si asta multumesc lui tata!
Pacat si trist ca in ziua de azi copii nu stiu sa se mai joace, sa savureze copilaria, inventivitatea, creativitatea si aici ii condam si pe parinti – se ascund dupa clasicul “nu am timp” sau “cand sa mai ma joc cu copilul” – sunt lasati pe mana bonelor si vai de capul lor…. fff putine bone stiu sa ii creasca… trist si pacat.!!! ne distrugem singuri copii si societatea contribuie din plin la asta…
Sa speram ca unii vom reusi sa ne schimbam….
‘neata!
Bre, e liber si la alte-cele, nu muna’ jocuri, nu?
http://www.youtube.com/watch?v=kX1hVI9e728
Buna seara!
Si eu … si eu am prins vremurile alea si pe’o parte ma bucur. Ma bucur ca pot compara ce este cu ce era. Fotbal la greu pe maidanele copilariei (acum nu s-ar mai putea ca sunt prea multe masini si e nevoie de parcari). Fotbal-tenis cu fileu facut din sfoara sau desenat cu creta pe mijlocul strazii. Alergat fetele prin clasa si stropit cu apa. Si multe altele. Sa va spun cat ma ofticam cand tipa mama dupa mine sa vin la masa sau sa intru in casa ca e deja noapte?
Jucam tot felul de jocuri, ne adunam si stateam la povesti in fata blocului pana seara tarziu, ne bucuram de copilarie.
Cam atat! O seara buna sa aveti!
Vapa mapaipi apadupucepeipitipi apamipintepe?
) limba pasareasca
Eu imi mai amintesc si de bratarile facute din tuburi de perfuzie, pe car ele umpleam cu tot soiul de cerneluri colorate.
… se de brelocurile facute din sarma impletita in 4 sau 6 sau nu stiu cate … pe rotund sau patrate.
De servici pe scoalä, sä sun clopotelul la pauze si sä sterg frunzele ficusilor.
Apoi, in liceu, de servici la cantinä. 4 ani intregi, la PTAP ( Pregätirea Tineretului pentru Apärarea Patriei ). La Cor, ce cäntaaam. La Brigada Artisticä, fost-am. Orientare turisticä, in Parcul Poporului.
Cheia “ascunsä” sub presul de la intrare si bilet in usä: “Mami, sInt in spatele blocului, la leagäne. Cheia e sub pres.”
Off topic: m a impresionat povestea lui si are nevoie de ajutor. Dono sper sa nu te superi ca am postat aici dar stiu cat de citit este blogul tau! Multumesc
http://danielraduta.ro/
Imi amintesc si eu odata mama nu a vrut sa ne mai lase in casa ca am stat afara prea mult la bulgarit.Era 11 seara. Chiar in seara aia ninsese foarte tare si ne am adunat rapid cu prinei de la bloc la o bulgareala. A fost extem de frumos.
Imi amintesc si cum mergeam cu prietenele mele sa culgem floricele (cred ca viorele le zicea), coseam, jucam ascunsea, flori fete si baieti….ce vremuri bune si pot spune ca am avut o copilarie frumoasa. In schimb copiii din ziua de azi….nici nu vreau sa ma gandesc. Sper doar sa pot sa mi tin deoparte copii(care nu ii am inca) de inventile astea care ne-au cam luat toate aceste mici bucuri:)
Citind amintirile altora imi dau seamna ca toti am fost la fel. Imi e asa de dor…acuma toata ziua o sa ma gandesc ce frumos a fost ….:(
Copilaria noastra vs copilaria lor …e un cantc pe youtube fff frumos..l am ascultat odata non stop …foarte adevarat dar si f trist
http://www.youtube.com/watch?v=CMTHLJE0oXQ
am citit posturile acestea cu amintirile tale din acea perioada, insa nu am putut lasa nici un comentariu, pentru ca eu nu am fost in Romania, deci nu pres tiu, nu vorbesc, nu ma bag. Ma enerveaza la culme cei care nici macar nu se nascusera pe atunci unii, dar ei isi dau cu parerea despre cum cica a fost
stiu*, scuze
Eu zic ca ar merge si asta:
http://www.trilulilu.ro/selena_one/9c9106d80d7780
“Dar voi gasi afara, in fata blocului, parteneri de joaca pentru copilul meu?”
Dono, eu cred ca vei gasi. Eu sunt nascuta dupa revolutie si ,normal, sunt considerata “copil din ziua de azi”… dar am jucat si eu tot ce ati jucat si voi. Jucam in fata blocului elastic, sotron (la noi se numea cotca), flori fete si baieti, lapte acru (noi ii ziceam lapte gros), stateam afara pana seara tarziu, faceam “mancare” din buruieni si flori.
Nostalgic post!
Mi-am adus aminte de anii aceia cu mare placere, mi-ai trezit amintiri placute.
In timp ce citeam postul tau mi-au trecut prin fata ochilor momentele de care ai amintit, si altele la fel de frumoase.
Acum cateva zile ii spuneam fiului prietenei mele cat imi este de mila de generatia asta. Credea ca aberez si nu stiam cum sa-i explic de ce mi-e mila de ei, adolescentii din ziua de azi. Uite de asta mi-e mila de ei: sunt privati de joaca in echipa, de comunicare fara intentia de a flirta.
Am observat ca nu-i multumeste nimic pe adolescentii de azi, nu au initiativa si nici simt al umorului fin.
Noi citeam mult, faceam schimb de carti, intram in pielea personajelor, simteam cu ele…
Cred ca am citit tot ce a scris Rodica Ojog Brasoveanu, avea aia un simt al umorului contagios.
Stateam la bancuri seara in fata blocului pana tarziu la 11-12 si era cate unul al carui ras colorat trezea tot blocul… A doua zi, in loc de reprosuri, parintii ne spuneau ca ii umfla rasul cand ne auzeau razand, fara macar sa stie de ce radem cu atata pofta! Si nu se mai ofusca nimeni deranjat ca acum de batutul mingii sau tipetele copiilor care au mai ramas sa bata mingea in fata blocului…
Sunt multe amintiri placute din trecut, imi pare bine ca am intrat pe blogul asta, mi-ai readus zambetul pe chip.
….as da timpul inapoi…daca as putea!!
cand toata lumea se gandeste la viitor, tu esti cu gandul in trecut? nostalgic?!
Deci tu nu o sa iti lasi copilul la televizor? Nu o sa ii dai voie sa joace jocuri pe calculator? Cum te asiguri ca nu ia contact cu violenta si prostia pe care media ni le baga pe gat? Daca aveam calculator si program mai lung la televizor pe atunci, nici eu nu mai petreceam atata timp pe afara
Bine te-am regasit, Dono!
Asa cum am scris si mai devreme, repet – copilaria e si acum frumoasa, poate fi si asemanatoare cu a noastra, dar depinde de noi, parintii, respectiv, viitorii parinti sa ne obisnuim copiii sa se joace in aer liber si sa se bucure de lucrurile simple.
Mi-ati amintit si mie de inca multe alte jocuri – Maroco (intreba cineva de jocul cu bete), mai era unul chinezesc cu niste bile transparente cu ceva colorat inauntru, sau Mecano – de construit, Calatorie cu avionul (asa am incercat sa invat capitalele lumii) si cate si mai cate… Retraiesc prin copiii mei unele dintre ele, sa nu mai zic de desenele clasice Disney pe care acum le stiu mai bine ca atunci cand le primeam cu zgarcenie mare.
Iar TOMAPAN/T joc de fiecare data cand am ocazia, ultima data am jucat in 69, in troleu, cu un coleg de munca, a fost foarte amuzant, mai ales ca lumea din jur ne ajuta
Fotbal.
atat vreau sa va spun: in clasa a 12-a (sunt nascut in ’87) am desenat un sotron pe terenul de sport si jucam cu cativa colegi, iar cei care erau in clasa a 9-10 se uitau la noi razand. pt ei era mai tare counter sau mai stiu eu ce jocuri pe calc… si daca aveai o minge de 35 jucai cu AIA MARI fotbal, erai cel mai tare
Buna dimineata!
Cafea pentru Gunoieri. Si ceaiuri. Si cioco’ fierbinti.
Ehehei! In pädure la Zäval, primävara la cules de ghiocei, tämäioare, viorele. Vara, pe 15 august, Festivalul. Cu 2-3 lei, ne distram toatä ziulica. Dat in tiribombe, mäncam alvit(z)ä.
Boon! Zi frumoasä, dragilor si sä avem servici usor.
(
acum, probleme cu ‘netu’ )
Neatza , neatza. Mia luat-o inainte cu cafeaua Lavy:) Saru’mana ca tare buna e.
Buna dimineata!
Si bun venit noilor comentatori-nostalgici!
Buuuuna dimineataaaaa.Iata ca a venit si unchiu cu lapticu pentru cafea.
Clar, cafea cu lapte!
Buna dimineata! Unchiule, si la mata incepe weekendul?
Buna dimineata
he he, daca-i vorba de amintiri de aur, asteptam trupa de swing
iti vine sa crezi sau nu, acum exista Piticot 3D
)
hai cu buna dimineata!
bine ca vine si weekendul asta
despre copii rezultati din jocuri, nimic??? era in curtea caminelor din agronomie, o banca, sub o salcie pletoasa, unde, varul meu m-a dus in pelerinaj, spunindu-mi ca acolo au fost conceputi toti copii nascuti in timpul facultatii in agronomie… probabil, ar trebui pusa precum bila dupa ASE.erau si in parcul tei banci de renume, astazi le-au luat locul altele , conduse probabil de cei conceputi in asemenea locatii.
era un joc de carti “razboi” cu niste animale si numere.si mai unul cu o baterie conectata la un beculet si intrebari si raspunsuri,din toate domeniile.florile, ce le mai nimeream,restul le bulibaseam
Castel, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, tarile, jocurile pe hartie : avioanele, tomanap s.a
Azi toate astea au fost transformate, modificate, transpuse in format electronic,nimicite ca sa faca loc altor tipuri de jocuri… pentru noua generatie, unde timpul a devenit cea mai de pret resursa.
Si acum,pe spatele masutei din prima camerei, a ramas desenat Piticot.
Biata masuta,prin cate a trecut… si cu picioare care se desurubeaza si tot stau strambe acum. 
) Cred ca fac parte din ultima generatie care a mai jucat Flori,fete sau baieti, Ratele si Vanatorii, pentru ca nu e nimic mai frumos decat sa ii vezi pe cei mici cum se joaca si sa iti amintesti ca erai si tu ca ei.. si sa ii vezi ca au aceleasi replici cand fac echipele, sau cand pierd, sau cand mai triseaza ( 
)…
daca vorbim de “sporturi” de exterior sa mai adaugam, draga dono, si lapte gros si cartonasele (oare unde sunt cartonasele mele, aveam un sac) si tigaitele (capace de bere indreaptate) ah, imi vine sa mor, cat le-am iubit si mai ale neuitatul meu topogan, am avut parte de cel mai inalt topogan din sectorul 3, fratilor era din BETON cu 2 scari metalice in laterale pe care coboram “ca pompierii” siiiii, o da mergeam la lac, pe ior sau pe flax si saream de pe podul dintre ele, iar iarna la patinaj.
daca vorbim de “sporturi” de interior atunci mai punem x si o, spanzuratoarea, T_O_M_A_N_A_P, fazan, leapsa pe sacarile scolii si mai jucam oasele/butoiasele, care e si de interior (in parchetul clasei), dar si de exterior in pamant un pic umed sa se infinga bine briceagul/pila mare rotunda/orice fier mai bine ascutit, apoi pe cristalul catedrei fotbal cu nasturi, iar la sporturi extreme trecem scoaterea usii din balamale cand venea “baba de..” si aranjarea scaunului de la catedra astfel incat sa-i vezi mai bine bulanele “domnisoarei de..”
amintirile taberelor din generala=priceless
acasa: aruncat cu cutitul ta-tii in usa de la camara, de cand a aparut nunceacul n-am mai avut abajururi la lampa din camera
la bunici: orice patruped trebuie calarit (cal, vaca, oaie, capra, caine….nu erau ale noastre, dar le gaseam in “ograzi” la pasunat), orice pom trebuie escaladat, iar pe sonda din spatele casei se joaca leapsa cu manusi de sudor. tot aici am invatat sa fac plesnitori/busitori=teva de cupru imbracata in lemn+cui indoit+zgarci de prastie+gamalie de chibrit=bubuit extraordinar.
in podul bunicilor te sui cu lumanarea ca sa auzi si acum ca prin vis “Marinoooo, vezi fa ce face ala micu ca ne da foc la casa!!” of Doamne, ce dor imi e de ei….
gata, nu mai pot dono, iarta-ma, dar m-au podidit amintirile.
Imi aduc aminte cu drag de jocurile copilarii mele… si cu nostalgie cand ma uit la cicatricele de pe genunchii mei
) …mereu veneam cu cate o julitura in casa….si cu tricoul patat de visinile din copacul din fata blocului.
.
Apropo de Harry Poter…eu mai intai am citit cartile si dupa m-am uitat la film si asta am facut-o in liceu!
Imi e dor de 9 pietre, de sotronu’, de jocurile inventate de mine si de prietenii mei din copilaria mea…cu care din fericire inca mai tin legatura
Acum…copii parca sunt din ce in ce mai tristi… vorba cantacului :Sad but True!!!..
HUGS >:D<
Io jucam, ca toate fetitele de varsta mea, elesticul, logic…vaaaai, ce buna mai eram la jocul asta! Saream cel mai sus dintre toate, chit ca eram (si am ramas) piitica..in casa, il jucam cu sor-mea mai mica, legandu-l de 2 scaune! Si, evident, ratele si vanatorii..io eram mereu “rata”, ptr ca fugeam super repede..si imi mai placea “tara, tara, vrem ostasi”! Apoi, jucam cu alde var-miu “nu te supara, frate” sau “monopoly”…ori “tintar”, pe care-l jucam cu boabe de fasole divers colorate! Ehehhe, ce vremuri!
uff..fiecare etapa prin care a trecut poporul asta a, avut si avantaje si dezavantaje. Dar eu va spun acum. ATI VRUT DEMOCRATIE, NA DEMOCRATIE.
[...] by dincopilarie | February 4th, 2010 De la Dono citire. Dono e unul din acei scriitor pe care il citesti ca pe un mare autor de carte..dupa ce scrie [...]
super ceea ce ati scris pana acum! Ma bucura ca atatea jocuri au “supravietuit”cel putin in memoria colectiva! Si ca sa contribui si eu, amintesc HEP-ul si Tac-ul pe timbre, jucat fie la palma, doua degete sau calcatea
Sau, preferata mea din generala: pocnitoarea cu surub. Pentru cei ce nu mai isi aduc aminte cum arata o puteti vedea recreata aici > http://pistruiatu.ro/2011/08/22/pocnitoarea-cu-surub/