Epoca amintirilor de aur – Ultima parte – Jocurile copilariei.
Asta-i cea mai importanta parte. Pentru ca nu doar ne amintim cum si cu ce ne jucam. Vom vorbi si despre cum jocurile noastre ne-au ajutat sa ne formam ca oameni. Iar mare parte din jocurile noastre au disparut, sint pe cale de disparitie ori mai exista doar pe la tara.
Baba oarba, De-a v-ati ascunselea, Ratele si vanatorii, Flori Fete sau Baieti, Elasticul, Sotronul, Coarda, Prinselea, Lapte- Acru, chiar fotbalul in fata blocului, duelatul cu sabii de lemn, schimburile de soldatei ori papusi. Toate au fost jocuri de “contact”. Copiii cresteau printre copii. Copiii stiau de mici sa faca echipa, sa colaboreze, sa se ajute unul pe celalalt, sa “lupte” impotriva partii adverse. Prieteniile se leaga altfel pe tenerul de joaca, acolo se nasc “fratiile” celor mici, acolo furi prima sarutare de la fetita din blocul vecin.
Cu prietenii de la bloc ori de pe strada ta ti-ai impartit bucata de prajitura ori de paine calda, ati baut impreuna din aceeasi sticla de suc, ati furat elasticul de la chilotii parintilor sa va faceti prastiute, v-ati bucurat impreuna cand tu ai primit o minge “de 18″, ati fost extaziati cand el a primit o minge “de 35″, ati facut temenele si nu v-a venit sa credeti cand un copil de pe alta strada a primit o minge de piele. Ati facut oameni de zapada, v-ati luptat cu bulgari de nea, v-au curs mucii pe acelasi sandvici, ati ras si ati plans impreuna, v-ati julit genunchii si v-ati spart capetele.
V-ati despartiti plini de rgerete dar imbujorati cand mama va chema la masa ori sa va faceti temele, si abia asteptati sa va reintalniti. Atunci cand se lua curentul, seara, ca se facea economie, nu va deranja deloc. Pentru ca ati putut sa mai iesiti doua ore la joaca, sa va mai vedeti un pic prietenii.
Azi? Poate nu stiu unde sa ma uit, spre ce sa privesc, dar nu am mai vazut fetite saltand la “Elastic”, nu am mai vazut Sotronul desenat cu creta pe asfalt si copii aruncand cu o piatra in careurile inscriptionate cu cifre, nu i-am mai vazut pe prichindei fugarindu-se cu o minge dezumflata, facand porti de fotbal din bolovani ori folosind “batatoarele” pentru covoare pentru echilibristica. Unde sint copiii? La televizor? La calculator?
Si noi citeam. Citeam de rupeam. Legende, povesti, aventuri, capa si spada, muschetari, infruntari, balauri si printese. Noi am construit taramurile de povesti cu mintile noastre fragede. Nu le-am primit pe tava de la realizatorii de filme. Toti copiii care au vazut Harry Potter stiu cum arata castelul in care face el scoala. Iar castelul arata intr-un singur fel, asa cum le-a fost aratat. Pentru noi fiecare castel arata altfel. Fiecare isi construia castelul lui. Iar acum imi dau cu presupusul, dar cred ca tocmai din acest motiv generatia noastra e mult mai imaginativa, mai creativa, ne exprimam poate altfel, avem mai multe cuvinte in buzunare. E drept ca multe din cuvintele noastre vor deveni in curand arhaisme, e drept ca nu stim multe din noile cuvinte. Inventate, imprumutate de la tari mai “civilizate”.
Si desenam cu carioci si creioane colorate, jucam cu parintii Nu te supara Frate, Animale din Continente, Titirobil, Maroco, Dacii si Romanii, Piticot, Sus-Jos. Ridicam zmeie facute din pungi, construiam avioane din betze si hartie. Aeromodele. Hehe, timpuri magice, cand parintii isi rupeau din putinul lor timp liber si redeveneau copii cu noi, pentru noi. Azi e la fel? Nu stiu, voi afla in curand.
Nu sint blocat in trecut, dar cumva mi-e teama de prezent. Desi ii recunosc avantajele, pe astea nu le enumar pentru ca le stiti toti. Sper insa ca atunci cand va veni vremea voi avea intelepciunea necesara sa impletesc lucrurile bune de atunci cu cele bune de acum. Dar voi gasi afara, in fata blocului, parteneri de joaca pentru copilul meu? Oricum, copila mea va face un sport inca de mica. Poate inot, poate tenis.
Inchei aici incursiunea mea in trecut. Azi avem liber la depanat amintiri si despre mileuri, balerine si pescari de portelan, pesti asezati pe televizor, serialele si filmele de atunci si alte cele. Fiti insa siguri ca amintiri voi mai picura pe alocuri si in posturile viitoare.
Numa bine la toata lumea.
February 18th, 2010 at 12:55 pm
[...] by dincopilarie | February 4th, 2010 De la Dono citire. Dono e unul din acei scriitor pe care il citesti ca pe un mare autor de carte..dupa ce scrie [...]
February 8th, 2010 at 11:23 pm
uff..fiecare etapa prin care a trecut poporul asta a, avut si avantaje si dezavantaje. Dar eu va spun acum. ATI VRUT DEMOCRATIE, NA DEMOCRATIE.
February 5th, 2010 at 8:41 pm
Io jucam, ca toate fetitele de varsta mea, elesticul, logic…vaaaai, ce buna mai eram la jocul asta! Saream cel mai sus dintre toate, chit ca eram (si am ramas) piitica..in casa, il jucam cu sor-mea mai mica, legandu-l de 2 scaune! Si, evident, ratele si vanatorii..io eram mereu “rata”, ptr ca fugeam super repede..si imi mai placea “tara, tara, vrem ostasi”! Apoi, jucam cu alde var-miu “nu te supara, frate” sau “monopoly”…ori “tintar”, pe care-l jucam cu boabe de fasole divers colorate! Ehehhe, ce vremuri!
February 5th, 2010 at 6:33 pm
Imi aduc aminte cu drag de jocurile copilarii mele… si cu nostalgie cand ma uit la cicatricele de pe genunchii mei
) …mereu veneam cu cate o julitura in casa….si cu tricoul patat de visinile din copacul din fata blocului.
.
Apropo de Harry Poter…eu mai intai am citit cartile si dupa m-am uitat la film si asta am facut-o in liceu!
Imi e dor de 9 pietre, de sotronu’, de jocurile inventate de mine si de prietenii mei din copilaria mea…cu care din fericire inca mai tin legatura
Acum…copii parca sunt din ce in ce mai tristi… vorba cantacului :Sad but True!!!..
HUGS >:D<
February 5th, 2010 at 3:21 pm
daca vorbim de “sporturi” de exterior sa mai adaugam, draga dono, si lapte gros si cartonasele (oare unde sunt cartonasele mele, aveam un sac) si tigaitele (capace de bere indreaptate) ah, imi vine sa mor, cat le-am iubit si mai ale neuitatul meu topogan, am avut parte de cel mai inalt topogan din sectorul 3, fratilor era din BETON cu 2 scari metalice in laterale pe care coboram “ca pompierii” siiiii, o da mergeam la lac, pe ior sau pe flax si saream de pe podul dintre ele, iar iarna la patinaj.
daca vorbim de “sporturi” de interior atunci mai punem x si o, spanzuratoarea, T_O_M_A_N_A_P, fazan, leapsa pe sacarile scolii si mai jucam oasele/butoiasele, care e si de interior (in parchetul clasei), dar si de exterior in pamant un pic umed sa se infinga bine briceagul/pila mare rotunda/orice fier mai bine ascutit, apoi pe cristalul catedrei fotbal cu nasturi, iar la sporturi extreme trecem scoaterea usii din balamale cand venea “baba de..” si aranjarea scaunului de la catedra astfel incat sa-i vezi mai bine bulanele “domnisoarei de..”
amintirile taberelor din generala=priceless
acasa: aruncat cu cutitul ta-tii in usa de la camara, de cand a aparut nunceacul n-am mai avut abajururi la lampa din camera
la bunici: orice patruped trebuie calarit (cal, vaca, oaie, capra, caine….nu erau ale noastre, dar le gaseam in “ograzi” la pasunat), orice pom trebuie escaladat, iar pe sonda din spatele casei se joaca leapsa cu manusi de sudor. tot aici am invatat sa fac plesnitori/busitori=teva de cupru imbracata in lemn+cui indoit+zgarci de prastie+gamalie de chibrit=bubuit extraordinar.
in podul bunicilor te sui cu lumanarea ca sa auzi si acum ca prin vis “Marinoooo, vezi fa ce face ala micu ca ne da foc la casa!!” of Doamne, ce dor imi e de ei….
gata, nu mai pot dono, iarta-ma, dar m-au podidit amintirile.
February 5th, 2010 at 12:42 pm
Si acum,pe spatele masutei din prima camerei, a ramas desenat Piticot.
Biata masuta,prin cate a trecut… si cu picioare care se desurubeaza si tot stau strambe acum. 
) Cred ca fac parte din ultima generatie care a mai jucat Flori,fete sau baieti, Ratele si Vanatorii, pentru ca nu e nimic mai frumos decat sa ii vezi pe cei mici cum se joaca si sa iti amintesti ca erai si tu ca ei.. si sa ii vezi ca au aceleasi replici cand fac echipele, sau cand pierd, sau cand mai triseaza ( 
)…
February 5th, 2010 at 11:24 am
Castel, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, tarile, jocurile pe hartie : avioanele, tomanap s.a
Azi toate astea au fost transformate, modificate, transpuse in format electronic,nimicite ca sa faca loc altor tipuri de jocuri… pentru noua generatie, unde timpul a devenit cea mai de pret resursa.
February 5th, 2010 at 9:57 am
era un joc de carti “razboi” cu niste animale si numere.si mai unul cu o baterie conectata la un beculet si intrebari si raspunsuri,din toate domeniile.florile, ce le mai nimeream,restul le bulibaseam
February 5th, 2010 at 9:52 am
despre copii rezultati din jocuri, nimic??? era in curtea caminelor din agronomie, o banca, sub o salcie pletoasa, unde, varul meu m-a dus in pelerinaj, spunindu-mi ca acolo au fost conceputi toti copii nascuti in timpul facultatii in agronomie… probabil, ar trebui pusa precum bila dupa ASE.erau si in parcul tei banci de renume, astazi le-au luat locul altele , conduse probabil de cei conceputi in asemenea locatii.