Epoca amintirilor de aur – Partea 1 – De’ale gurii.
Nu sint un nostalgic al comunismului, nu o sa ma vedeti recitand poezii pe mormantul lui Ceausescu, nu spun ca inainte era mai bine pentru ca toata lumea avea o casa si o paine pe masa. Dar pur si simplu am amintiri dragi din acele vremuri. Ani in care aveam putin dar ne bucuram de orice aveam. Stiam sa apreciem ceea ce e bun, banul era cu adevarat muncit si de prea putine ori furat, mancarea de fiecare zi era o victorie a parintilor premiata de pofta de mancare a copiilor. Si aveam pofta de mancare pentru ca ne jucam mult in fata blocului. Erau vremuri in care toata familia se strangea in fata televizorului la un film bun, primirea unei carti de Jules Verne era sarbatoare nationala, o felie de paine cu unt era mai apreciata decat icrele negre acum iar intrarea la un film indian, la cinema, era mult mai greu de realizat decat actuala penetrare la un concert Lady Gaga.
Acele timpuri ma fac sa zambesc, mi-au creat automatisme, si acum mananc pufuleti si paine cu unt, tresar cand aud muzica de la Onedin si vreau sa-mi iau “adidasi puma”.
Simt ca trebuie sa las amintirile mele pe “foaie”. Imi face bine sa mi le amintesc, acestor amintiri le voi dedica un mic serial. Pe capitole: mancarica, timp liber, socializare. Sint amintirile unui copil de atunci, crescut intr-o familie cu venituri medii, asa ca astept si amintirile oamenilor mari de atunci. Sau ale celor ce nu au prins “Epoca de Aur”. Cum dragostea (chiar de amintiri) trece prin stomac, incepem cu “Gustul trecutului”.
Da, sint unii dintre copiii care asteptau la poalele dulapului coacerea bananelor. Vedeam banane rar, bananele si portocalele marcau sarbatorile. Erau produse de lux, se procurau pe sub mana sau dupa statul la cozi lungi. Cei ce aveau banane si portocale in timpul anului erau “stabi”. Mahari. Directori de intreprinderi, sefi de alimentara ori restaurant, rude-pile-cunoscuti ai sefilor din comertul socialist. Noi, ceilalti, asteptam sarbatorile, asteptam intrarea parintilor in casa cu ciorchinul de banane verzi. Iar bananele se puneau la copt pe dulap, de obicei pe un ziar. Scanteia. Fiecare banana cantarea sufleteste mult mai mult decat un lingou de aur. Ce era ala aur?! Mai toata lumea avea aur. Dar banane foarte putini. Tin minte ca o seara intreaga am stat cu o banana coapta in fata ochilor, luata de mama de pe dulap, fara sa ma indur sa o mananc. O priveam, o miroseam, ma bucuram ca o am. Am savurat-o cu evlavie, gandindu-ma ca o sa treaca ceva vreme pana primesc alta. Acum bananele se strica in cosul din bucatarie. Si mai au gustul de atunci doar cand imi amintesc momentele de atunci.
Portocalele dadeau startul sarbatorilor de iarna. Daca astazi cureti o portocala langa mine, te intreb:”a venit Craciunul?” Poate sa fie si mijloc de august, pentru mine e Craciunul.
Laptele era lapte si era un singur fel de lapte. Ala in sticle babane, grele, pe care le aveai cu tine ca sa le duci la schimb. Stateai la coada de la 4 dimineata pentru doi litri. Dar cand il luai, beai cu pofta direct din sticla. Si pe buze iti ramaneau “mustati” albe. Era lapte gras, adevarat, nu aveam noi probleme cu low si alte mofturi actuale. Laptele era lapte, se fierbea, se consuma cald sau rece de la frigider. Cu tot cu pojghita groasa ce ramanea deasupra. Mama facea si iaurt. Punea lapte nefiert in borcanele, asezate cu grija pe pervaz. Ce iaurt era ala… pfoai. Mai tineti minte borcanelele de iaurt?
Imi placea untul cu paine proaspata. Si sare. Nici unt nu era pe toate gardurile, desi din cand in cand cumpara mama unt la calup. Erau niste bulgări uriasi de unt, cat un portbagaj de tico, din care se taiau bucati generoase. Dar momentele alea erau rare. In general erau acele pachete albe cu rosu si albastru, pe care scrie simplu Unt. Se gasesc si azi, nu stiu care-s desteptii care au ambalajele. Pentru ca eu, de dragul clipelor de atunci, sint clientul lor. Painea era paine. Mare, grea, adevarat. Cand o luai calda – pentru ca nu prea apuca sa stea pe rafturi – muscai din ea si parca gustai un colt de rai. Batoanele erau masa mea de la scoala. Pe langa sanviciurile incredibile ale mamei. Sanviciurilor le-am dedicat un post special, ca merita.
Aripioarele de pui, atat de apreciate acum la KFC, erau tacamuri. Adica bleah. Momentele festive erau marcate cu pulpe de pui, si in special cu piept. Nici organele – gen ficat, pipote, inimi – nu aveau prea mult succes la mine. Porcul avea vremea lui, si era vremea iernii. Atunci dadeam iama in carnati, tobe, jumari, sangerete si caltabos. Bunicul stia sa despice porci si sa-i pregateasca de-a dreptul divin. Ca nimeni altul. Iar tocana de porc facuta imediat dupa sacrificare, numita Pomana Porcului, nu am mai mancat-o de cand a murit bunicul. Nimeni nu mai stie sa faca asa ceva.
Curcanul era personaj din carti, pestele nu-mi placea pentru ca doar peste era din belsug. Congelat probabil de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, umplea frigiderele. Iar conserve de peste erau peste tot. Se consumau cu Helas, la sticla galbena, dupa gust.
Dulciurile nu prea mi-au placut nici copil fiind. Jur. Apreciam insa guma bila adusa din Ungaria. Bile colorate si gustoase. In gumela iti rupeai dintii, dar avea farmecul ei. Gumele “tigareta” erau parca mai bune. Alea in cutie patratoasa cu Donald Duck pe ambalaj. Erau roz si verzi parca. Mai prindeam rar, rar de tot, guma chinezeasca. Un baton fin, de grosimea unui creion, cu o fetita ce face baloane pe ambalaj. Si ca tot veni vorba de produse chinezesti, aveau astia o ciocolata extrem de buna. Bucatele mici invelite in staniol auriu. Aveau forma unor mici sicriase. Doar acum imi dau seama de asta, pe atunci moartea nu exista in filmul meu.
Imi mai placea şarlota – un fel de budinca, pufuletii, pufuletii in ciocolata – si astia erau cam rari. Trufandale era bomboanele cu arahide, compotul de ananas, Mentosanele si bombonelele Cip Cip se procurau destul de greu, cavitul – care era de fapt un medicament – era foarte pretios. Pentru mine cel putin.
Si nu as putea finaliza fara a pomeni de Pepsi. Cu care ma intalneam tot de sarbatori, la fel ca si cu fructele exotice. In rest savuram cu placere la orice ora un Zmeurel (locul 1), Brifcor ori Bem-Bem (locul 2) si abia apoi ceea ce era de fapt un fel de…cola. Nu mai stiu cum ii zice.
Acum, mai tineri si mai batrani, depanati 
Limitati-va la cele culinare, ca de celelalte vom povesti in zilele viitoare.
First?
Neata! Ce amintiri frumoase…
Eu imi aduc aminte cand a aparut “serbetul” (nu stiu daca asa se cheama dar noi asa ii spuneam), un calup de bomboana topita care se punea intr-un pahar cu apa rece de la robinet (nu cumpara nimeni apa plata si din cand in cand se mai umpleau sifoanele pentru “sprit”). Se gasea greu si era divin…il primeam cand veneam acasa vara, dupa o zi de joaca, si tata inchiriase o caseta cu Chip si Dale. Aveam video de pe piata gri. Ce vremuri…
Ei, cred ca tu ai avut mai mult noroc decat noi. In zona noastra, pe langa Brasov lucrurile nu stateau atat de roz. Ai mei erau saracuti tare, mama lucra la uzina, tata si el, erau tineri si inconstienti cu 2 copii mici. Tata a fost mereu foarte intreprinzator deci mai aveam noroc de cate un salam sau halvita turceasca din mic comert pe la gara Brasov cu cei din trenurile care mergeau in vest.
Eu nu am pupat banane decat dupa revolutie. Ciocolata din an in paste. De sarbatori mere si turta dulce facuta de bunica, nici portocale. De mancare nu prea eram constienta, nu ma interesa ce mancam, cred ca eram cam mica sa realizez circuitul, important era ca era. Cozile faceau parte din viata, de asemenea si oamenii care aveau cunostinte la alimentara, sau diverse prioritati ii priveam cu resemnare. Te cam invatai sa te bucuri de ce ai.
In schimb asteptam cu sfintenie sarlota pe care o obtinea cu greu mama prin schimburi la ea la uzina. Era intr-o cutiuta mica, era galbena si avea un gust divin. Imi mai placeau bombonelele Cip, acelea micute care ti se lipeau de limba si sucul acela galben cu gust de portocala, nu-mi mai aduc aminte cum se numea. De pepsi nu discut, la noi nu era deloc pe val. Imi mai placeau branzoaicele cu stafide de la cofetarie de pe Republicii, asta extrem de rar, cand mai puneau ai mei bani la ciorap.
Si mai faceam ceva cand eram foarte mici. Deoarece E60, drumul european, era foarte aproape de casa mea, impreuna cu copii de varsta mea, faceam cu mana la masini straine care uneori ne aruncau pe geam guma de mestecat sau ciocolatele mici. Ni se parea extraordinar cand chiar reuseam sa obtinem ceva.
“quick” sa fie surogatul?
Eu eram prea mica la revolutie. Aveam numai 3 anisori. Dar, chiar daca a fost mai tarziu putin, tin si eu minte cozile de lapte, cand ma lasa bunica dormind dimineata si imi lasa un scaun langa geam sa ma pot urca pe el cand ma trezeam sa o vad cand vine cu laptele. Am prins totusi si painea pe cartela, si serbetul, pufuletii si acei biscuiti cu spuma fima deasupa (parca PUFF-PUFF le zicea).
Eu imi amintesc de niste ciocolatele de 15-20 de grame, invelite in staniol si cu eticheta de hartie – nu mai stiu cum se numeau. Pareau facute din resturi, dar erau tare gustoase. Imi mai aduc aminte de o ciocolata de menaj, in forma de lingou de aur, din care imi taia mama cate o feliuta. Mai era un fel de inghetata, ambalata ca un pachet de unt – tare gustoasa, dar cam rara. Din cand in cand, bunica mea facea rost, habar nu am de unde, de bomboane “cubaneze” – aveau un gust foarte bun de portocale. De stat pe marginea drumului si strigat ‘gumi-gumi’ la masinile straine, in vacantele pe la matusi, stateam si eu – si ce ma mai bucuram de bomboane si guma si ciocolata … bune bune.
eugeniile cu crema multa,extrem de rar galbena,de lamaie,guma de mestecat de la straini,crema nivea luata de la nudisti,la mare,cosmeticale poloneze de inalta calitate,savarine cu frisca adevarata…
cred ca voi adora vesnic portocalele,din motivul enuntat de tine mai sus
Am uitat napolitanele “varsate” la 25 de bani bucata. Delicioase.
Ehee, dragii mosului
Dau la schimb iaurt ,sau lapte prins, cu briose cu stafide (adica paine impletita cu stafide prin ea).
jeleu’ ăla ce se vindea în borcanele de iaurt.
doar de ăla mi’e foarte dor.
imi amintesc cu mare placere cum in fiecare zi la scoala piinea noastra cea de toate zilele era eugenia. din clasa a cincea pina intr-a 12 ,cit era scoala o eugenie pe zi, nu un mar ,nu un par… am mincat astfel cam 220 de eugenii pe an inmultit cu 8 ani fac:1760 eugenii x65bani=daca am calculat bine 1144 lei eugenii. cind aveam bani si meritam ne luam napolitane cu cacao 1,25 lei… mult… restul banilor se stringeau pt bilete la teatru(reduceri pt elevi) film, carti, si amandina cu pepsi. sau cind au descoperit si romanii pizza, (eram eu in cls 11-12) mergeam la un restaurant al unui hotel din calea grivitei , unde luam pizza si ne dadea pepsi si un pahar de cabernet… eram eleve, ziceam ca mergem sa bem pepsi… dar ieseam cam imbujorate, si cu matricolele de la ditamai liceul de firma pe mina…. ne uitam in toate directiile, sa nu fim surprinse de vreo matraguna de profa, ca ne statea cabernetul in git…in facultate am evoluat , am descoperit minunile parizerului si ale sfertului de piine luate din alimentara si asezonate cu noua inovatie berea la sticla de un litru. si avea un gust extraordinar, mai ales cind o beam in sala de proiectare din fata secretariatului.
placeri culinare din primii ani de stagiatura :nechezolul fiert de doua ori. ba, am avut parte de o colega foarte ingenuoasa care il mai recicle de 2 ori:il punea in cuptor la uscat(asta in timp ca facea si cald in casa, cocea si cartofi, usca si rufe,incalzea si apa pt baia de seara) siapoi dupa ce era uscat il prajea… si iar il fierbeam… mai nashpa era cind nu mergea curentul decit pe o faza. mai mult fierbea in stomac…imbunatatirea venea de la coniac, aveam mereu rezerva, facea bine: dadea si nechezolului gust, ne si incalzea si rideam , pina aruncam cestile pe geam… despre retetele de mincare din acele vremuri nu vreau sa imi amintesc , nu ca ar fi secrete, dar erau uneori umilitoare. aici lumea treb sa fie vesela. cine are chef de plins, sa ma caute.o reteta pt vegetarieni:castravete de sera(impartit la 12 oameni=norocosi dintr-un birou de aprovizionare cu materiale de constructii)cu fi=3cm si lungimea=30cm, cu FOSFAT… dupa ce s-a executat in cadru festiv sectionarea longitudinala si transversala, respectind ritualul, s-a gtrecut la satisfacerea palilelor gustative din birou. unii , adica eu si jurista, vroiam cu oarece imbunatatiri, , cu sare. intrucit nu prea minca nimeni la serviciu(motive de silueta) nu stiam daca exista sare in birou. asa ca am “violat” biroul unui coleg , ce plecase pe afara cu castravetele la aer, si am descoperit o punga, si bagam castravetele in ea, si nu se sara… l-am tot tavalit noi, pina a revenit nea dragutz in birou. la intrebarea:”ba dragutze ,ce dracu sare e aia din biroul tau?”, a dat raspunsul promt:fosfat sa ma mai spal pe miini… pofta buna
Mda, cfz, mi-ai adus aminte de parizer. Era atat de important si l-am uitat. + salamul de vara + salamul de Sibiu. Cel din urma tot la “ocazii”.
Razvan, ciocolatica aia de care spui, cred ca era Bicaz, eu parca asa imi amintesc…Ziceai ca are nisip in ea, dar era buna.
Inghetata Polar…..si desenele animate rusesti “Nu zait pagadi”….povestile de la radio si “mos Gerila”..of, mai Dono, ai deshis borcanul de melancolie …
Prima data cand am mancat banana, a fost dupa revolutie, si nu mi-a placut.
Pentru portocale stateam si eu la cozi, si da, doar de sarbatorile de iarna. Si eu acum asociez portocalele cu Craciunul.
Aducea tata glucoza, cate un calup, pe care il tineam in debara, si taiam din el cate o bucata cu cel mai mare cutit…atat era de tare.
Inghetata – mancam vafe. Si mai erau borcanele cu bomboane, la magazinul ‘Delicia’ de la parterul blocului
De alte bunatati nu prea am avut parte, dar nici nu le-am dus lipsa.
Eu, fiind mai in varsta acum, imi amintesc noptile cand ieseam din sch.II si ma asezam dupa miezul noptii, la hala de carne. Dimineata la ora sase, cand se deschidea, nu de putine ori intrand inauntru fara un pantof sau cu hainele rupte, aveam surpriza , de multe ori, sa gasim organe de porc sau vita sau niste ciolane de vaca fara un gram de carne pe ele, de ziceai ca-s trase la rindea. Aaa, da: si vestitii adidasi! Stateam de cate cinci-sase ori pe luna si era imposibil sa nu prind pana la urma, o pulpa sau chiar doua de porc. Astazi, cati isi mai permit sa cumpere o pulpa de porc? Poate rar, un kil-doua.
Nu sunt un nostalgic dupa comunism si totusi, atunci era:
-invatamant gratuit;
-locuri de munca, inlusiv pentru tinerii absolventi ai oricaror forme de invatamant. Cine nu voia sa munceasca, era obligat sa se angajeze, fiind considerat un parazit.
-asistenta medicala gratuita;
-salarii cat de cat mult mai decente ca acum. Uita-te in comunele si satele patriei si vei constata ca marea majoritate a caselor, sunt facute pe vremea Impuscatului, mobilate de atunci. ce amarat isi mai poate construi acum o casa?
-orice salariat sau pensionar, putea merge intr-o statiune de odihna si tratament pentru o suma modica. Cine isi mai permite acum?
Dezavantaje? Sunt cu duiumul si nu ma pun acum sa le enumar. De ce credeti ca multi oameni simpli regreta perioada aceea spunand ca era mai bine? Pentru ca toti aceia, acum o duc mai rau!
Imi amintesc cand, dupa Revolutie, venise in tara un economist batran, Rugina se numea, care fusese unul din artizanii redresarii Germaniei dupa razboi prin proiectele sale de reforma. Venit in tara, a expus u priect de reforma econmica pentru Romania dar…nu a fost luat in calcul. Imi amintesc ca el, care traise inca din timpul razboiului in Occident, a spus un lucru memorabil:
“E adevarat ca socialismul a capotat in marea majoritate a statelor lumii, dar nici capitalismul nu este o oranduire viabila. Eu vad o oranduire a viitorului, aceea care va imbina elementele pozitive ale socialismului cu ale capitalismului.”
Buna de dimineata! De tigancile cu fuste mari colorate care dadeau cate un capac de seminte prajite si clasicele Turbo cu surprize va aduceti aminte? (faceam schimb de timbre din clasoare pe surprize de la Turbo..)
Creca guma Turbo a fost post-factum. Cam deodata cu sucul la Tec.
in cartier la mine se gaseau inainte de Revolutie gumele Turbo; de cate ori ieseam sa ne jucam pe strada, prima oprire era la “tanti” pentru gume cu surprize si urma negocierea pentru schimb… imediat dupa revolutie a disparut iar locul acela a fost demolat
la poalele dulapului? iti amintesti amintirile? incearca sa recitesti ce scrii inainte de-a publica.
Prin zona mea ajungea guma de mestecat de la sarbi. Tot tigareta, avea si ambalaj de tigara, era desenat filtrul. Alea aveau “abtibilduri” cu fotbalisti. Ii tin minte pe Andreas Breme si Rudi Voler de la RFG. Nu cred ca le-am scris numele corect…
http://www.apropo.ro/fun/dulciurile-copilariei-cu-aroma-de-comunism-foto-3997783/foto-1#foto – in amintirea dulciurilor
Petrov, exact cum ai citit. Daca exprimarea mea e suficient de ok pentru tine, bun venit. Daca nu, multa sanatate.
Daaa..desi avem 4 ani si-un zambet la Revolutie, am prins si eu multe din astea. Gumele de mestecat Turbo, tigarete, bomboanele cu gumita inauntru, bananele cu tanti aia cu chestii pe cap, cred ca Chiquita (o sa ma uit pe frigiderul vechi al bunicii unde am lipit autocolantul acela), portocalele cu coaja carora imi frecam mainile sa miroasa frumos, pachetele de Kent pe care le tinea mama sus in dulap si le scoatea sa mai dea o spaga la medic,multe amintiri frumoase…Poate ca sunt frumoase tocmai pentru ca sunt din copilarie si au un alt parfum…
ce imi aduc eu aminte:
- guma turbo
- ciocolata “scufita rosie”
- cipiripi si eurocrem aduse de la sarbi
- ciocolata kiss (ceva crema de banane si capsuni invelite in cioco) – desi asta cred ca a aparut imediat dupa revolutie.
- si evident mai tot ce ati enumerat fiecare.
urmatoarele versuri mi-au readus multe amintiri. va invit sa le ascultati:
http://www.youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU&feature=related
“aveam putin dar ne bucuram de orice aveam.”
Cata dreptate ai!
mie imi placea vinul spumos,berea trei stejari,vodca viborova si vinul pelin si mai ales amzii erau sublimi..))
Am uitat sa spun ca am apucat sa pufai Carpati – cu si fara filtru – Snagov – cu si fara filtru, tigari Doina si selectele BT si Kent.
Pai inghetata polar era la loc de cinste si ciocolata luminita patrata si cu o crema delicioasa.Le vedeam noi mai rar dar le apreciam.Guma turbo pt care imi luam mustrare de la tata. Era 5 lei si-mi explica tot timpul ca de banii aia puteam sa-mi iau un suc si o prajitura si as mai castigata.Prajitura cartof imi placea mult,am cumparat si acum dar nu are acelasi gust. Socata pe care o pregatea mama,asteptam cu sufletul la gura o saptamana sa fie gata.Si cate si mai cate…
Inca imi mai cumpar Cavit de fiecare data cand vin in Romania!
Nu ca ar fi de mancare dar tre’ sa amintesc de primele tigari Bucium, fumate prin clasa a 9-a, deh, eu sunt mai coapta ca voi; tare erau rele, da’nu ma lasam;sau Aroma, alte porcarii; Pepsi era bun, bun, la sticla de sticla, cand vedeam asa ceva era momentul suprem; acu n-as mai pune gura; Eugenii, gumite parfumate de la tiganci, Vegeta din Ungaria, salam bine condimentat si rosu tot de-acolo, “adidasi” de porc pentru piftie… etc.
Mai era o ciocolata mica se numea carnaval.Era tare, iti rupeai dintii in ea dar mmmm ce buna era.Ai mei bunici mai luau cate o sticla de vermut si mai imi bagam si eu botul intr-un pahar.Ce nostalgie ma apuca.
Bun venit si pe blog, Cristina
Mai este Cavit?
Da, Dono, Cavit este si-acum; il mancam ca pe ciocolata.
ah, tigari..Marasesti si Unirea
Da, da, mai este.. il gasesti in farmacii sau in supermarketuri gen Carrefour.. doar ca acum nu il poti cumpara decat in doua variante: cu aroma de ciocolata sau de vanilie.. mie mi-e dor de Cavit-ul original!
PS: te citesc de cel putin un an, e super tare blogul! te-am adaugat chiar si in “reader-ul” mamei
Buna ziua.
Maestre, uite de asta te citesc eu.Ai scris pe sufletul corazonului inimii si simtamintelor mele.
Ai perfecta dreptate: nu a fost usor deloc, dar a fost frumos, pentru ca e COPILARIE si are acel parfum unic.
Ce-mi aduc eu aminte? Vafele, Pepsi, Brifcor, a zis cineva ciocolata Kiss, borcanelele de iaurt pe care il mincam cu zahar, untul care se dadea doar cite un pachet de persoana de trebuia sa stam la coada de 2 ori,bananele coapte la intuneric, mincate la fel ca multi altii tot de sarbatori, portocalele.
vorbind de atitea bunatati culinare, nu i se face sotiei pofta??? cred ca nu e tocmai bine aleasa tema… trebuia o tema despre ceva ce se gaseste acum… vorbesc serios, nu este gluma, poftele din timpul sarcinii au efecte negative asupra fatului. mai bine alegeai cosmeticele si parfumurile… oribil gazelul…se vindea pe sub mina la eva era vreo 20 de lei… iar farmec 16 era de mare fitza=32 de lei. mai era farmec rosu, verde, albastru… creion dermatograf, bat de chibrit ars. ceara pt epilat era sub forma de luminare, si o foloseam la arderea podoabei ce imbraca anumite zone .cind era zi de epilat, mirosea a craciun. balsamul de par era otetul , iar samponul soda. daca vreti va povestesc despre produsele de contrabanda cum ar fi ampicilina si vata
O sa avem si discutia asta zilele urmatoare. Azi ramanem la alimente-beuturi.
hello,eu nu am prins comunismul decat 2 ani,deci nu-mi amintesc.dar pot spune ca nu stiu daca neaparat comunismul face ca toate lucrurile de care spuneai sa aiba valoare(pt ca nu le aveai).eu,desi nu am dus lipsa de banane sau pepsi etc in copilarie tot simt ca pe atunci aveau un alt gust.si nu pt ca erau rare.cred ca naivitatea si inocenta unui copil care se bucura de o ciocolata o face sa fie mai buna decat a unui adult care stie ca poate avea acea ciocolata oricand.anyway,don’t know if you got my point here.ideea era ca si eu desi nu am dus lipsa de nimic,tot duc dorul manacarurilor din copilarie:)
S-au cam zis de toate, eu as mai zice doar atat: tot caut banane un pic verzi. Alea-s cele mai bune!
M-a apucat nostalgia.
Mai ales cu episodul cu bananele coapte in ziar pe sifonier. Cea mai mare recompensa era cand mama imi dadea o banana coapta.
una pe seara, oau ce premiu.
O cutie cu bomboane de ciocolata primita cadou, o mancam in vreo luna cred
Si alte amintiri:
- napolitanele Danut imbracate in ciocolata (ambalaj galben cu bleu, cu un danut pe ele) daca mai tine cineva minte
- inghetata la pahar de 3 lei
- cornul cu lapte Sinaia
- crochetele cu cascaval ras pe ele (ca erau si simple)
- caramelele cu ciocolata de la cofetaria de langa Intercontinental, parca era casa de comenzi Athenee Palace, daca nu m-a lasat memoria
- profiterolul si inghetata de cafea alba de la Dunarea
- marmelada de prune ce se vindea la calup (cu unt si paine neagra adevarata)
- biscuitii Cotnari
- cataiful de la cofetaria Scala
Si cate si mai cate.
A, si la partea vicioasa: tigarile super lungi Cismigiu uscate langa flacara aragazului. Sau cand aveam noroc sa facem rost: Bega.
Ce gateam cu prietenele: cartofi prajiti cel mai adesea, cu usturoi si suc de rosii. Si un fel de cacao cu ciocolata topita – cand aveam ciocolata.
Bomboanele cubaneze: galbene, portocalii, rosii si verzi
Cicolata “Scufita rosie”, mica si rotunda
Salamul de vara, pus la uscat in camara pentru ocazii festive…si pe care l-am taiat cu lama ca sa nu-si dea seama mama ca am dat iama in el
Carnea de porc la 37 de lei pachetul
Salamul “Victoria” cu bucatele de sunca prin el
Margarina Rama ( ce gust bun avea pe vremea aia…acum e o porcarie sinistra )
Untul ( 11 le pachetul )
Brinza telemea scoasa din butoi
Uleiul si zaharul cumparate “la ratie”
Stavridul omniprezent
Adidasii de porc
Iaurtul la 2 lei borcanul ( mai exista ceva atit de bun in zilele noastre? )
Inghetata la pahar cu aroma de zmeura ( am trintit o dizenterie de la o de-asta de mi-o aduc aminte si acum )
Vafele ( 3 lei vafa ) cu vanilie si ciocolata
Nechezolul la punga verde si cafeaua boabe Globo la punga aurie
Ciocolatele aurii chinezesti si tableta rosie “Lucky”
Glucoza la tablete
Guma de mestecat Turbo, Baltazar sau Wrigley cu fructe
Lacovo – un soi de Brumi al zilelor noastre
Uleiul de peste
Cavit
Calciu Sandoz baut pe post de suc
Concentratele de suc la sticla de 750 baute cu sifon. Era bun ala de cirese si ala de zmeura
Biscuiti cu miere ( unde-o fi fost mierea, intotdeauna m-am intrebat )
Apa minerala cu sticle la schimb ( de fapt, cam orice lichid cu sticle la schimb )
Berea Azuga
vegeta care facea din orice ciorba lunga ceva cit de cit comestibil
Bomboanele amandine care lasau un praf de cacao in punga
Bomboanele “pernute”, colorate ca oja roz sidefata
Pufuletii la punga mare
Sifonul. Stiu ca va fi pomenit si la obiecte, dar acum il pun pe lista bauturilor vremii.
Ce chin era sa ma duc sa stau la coada la incarcat capsulele. Si ce ciuda mi-era ca mereu aveam in cutie vreo doua-trei capsule goale pe care nu le observam pe loc ..
Pufarinele.
Cred ca am trait niste vremuri foarte nasoale. Le percepem altfel pentru ca au coincis cu copilaria noastra, in care nimic nu era imposibil si totul era frumos, poate pentru ca am avut parinti buni care-au facut tot ce-au putut ca sa ne fie bine.
Cred ca “adidasii de porc” e o exprimare de prin sud. Iar cataif nu stiu nici acum ce e.
Adidasii de porc erau universali, adica n-am cunoscut roman care sa nu spuna asa picioarelor de porc, de fapt copitelor.
Celebra ciocolata “Rom” si caramelele “Excelent”
Bomboanele de pom ( un soi de marfa de contrabanda )
Carnea de porc chinezeasca la conserva “Meat” din care facea bunica schnitzel
Supele la plic Maggi
sys, io pe mama nu am auzit-o. Si-i romanca get beget
Pe langa adidasi mai erau calculatoru’ si puii Boney M
Eu-mi aduc aminte doar de laptele praf si de vaca de pe ambalaj, de care-mi ziceau ai mei c-au aruncat-o din avion 
Ei, bine, asa mai erau “fratii Petreus” la punga ( vreo 6 picioare de pui, 4 gituri, 3 capete )
Pe linga laptele la sticla mai era si laptele la punga. Si Fagaras la cutie de plastic alba. Si macaroanele cu modele din care faceam coliere si le prajeam sau vopseam cu Tempera.
E bine. N-am imbatrinit de tot. Mi-am amintit de multe. Multumesc, Dono, pentru ocazie.
Cate amintiri mi-ati trezit !
Miorlau, imi amintesc si eu biscuitii cu miere…erau intr-un pachet galben cu un fagure pe pachet si erau buni buni.
Bomboanele pernute erau si portocalii, tot sidefate.
Mai mancam niste bomboane in tub de plastic (ca un pai) care aveau un gust ciudat dar deh, erau bomboane.
Jeleurile in forma de vierme erau un lux.
Inghetata “Vals” facuta din suc inghetat era cea mai buna alaturi de inghetata “Galacta” care se cumpara la pungi de un litru.
Bomboanele Center Shock, acre ca zeama de lamaie.
Ciocolata Kiss era preferata mea iar eugeniile si covrigii erau pranzul nostru. Ne duceam dimineata sa “prindem” covrigi ca pana la pauza mare se terminau.
Absolut nimic nu se mai compara acum cu painea proaspata cu parizer pe care o mancam cu tata in ziua de salariu. Era atat de entuziasmat incat lua paine proaspata, un sul de parizer si cand venea acasa mancam in stilul “pe ziar”, in picioare si plini de bucurie.
tot cu tata 
Nici un produs din ziua de astazi nu seamana cu ce era atunci – si ca au alte fabrici (sau culmea, poate tot alea) dar si ca am 30 de ani acum si tata nu mai e.
Mi-aduc aminte si cand a fost mama internata la maternitate, tot nu intelegeam de ce (nu exista conceptul de avort in mintea mea), si tata in loc sa ne gateasca, ne-a dus la “Gospodina” o saptamana unde mancam ciorba si beam suc. A fost super! Evident ca mama l-a certat cand s-a intors, dar…cu doi copii pe cap, ce sa faca si tata
Guma tipi-tip imi placea mult, turbo nu prea, ca aveam mai mult succes cu surprizele de la prima
A da, si sana cu covrig/corn, baut la lacto-bar
Noi sa fim sanatosi
Da, asta cu adidasii cred ca e din zona Bucuresti, Oltenia … La prietenul meu am auzit prima oara chestia asta, ai mei n-au folosit niciodata termenul asta.
Ehe, dragii babei, eu am prins si zahar candel.Un fel de bomboane ca de sticla insirate pe ata.Prajitura Broscuta(este si acum dar nu la fel de buna), si Suhaida (un fel de crema de ciocolata invelita in ciocolata amaruie).Dar ciocolata Ambasador? Era de sarbatoare si numai pe sub mana.Dar fructele erau fructe cu gust care-ti umplea gura.
Guma Barbie era si ea la mare bataie cu Turbo. Visam la o papusa frumoasa dar ma multumeam cu orice fel de jucarie de la capace la suporturi de servetele la cioturi si crengi cu forme ciudate. In mintea mea, orice nimic se transforma intr-o poveste si eram fericita. Ce-as manca o Savarina si niste covrigei vanilati…
Dodo, zahar candel de contrabanda am prins si eu. Imi spargea bunica cate o bucatica din calup cand eram cuminte. In conditiile astea, mi-a ajuns o bucatica cam 3 ani.
Fraza asta este absolut perfecta…
este o chintesenta a ce-am trait demult…
“Fiecare banana cantarea sufleteste mult mai mult decat un lingou de aur”
Genial !
Daaa….ce tare, de asta chiar uitasem. Zahar candel, aducea tot tata (evident) in punga de hartie cate vreo 4-5 bucati. Erau asa ca niste cristale neregulate aurii, superbune
Cred ca in maxim 2 zile le terminam 
) un alt nume pentru noi, cei doi copii, era “termitele” 
)
Prajitura “Violeta”…blat de amandina, un spirc alb de crema si totul acoperit cu o glazura mov.
Halvita in care-ti spargeai dintii.
Cico galben
Sucuri la plic, cu colorant alimentar
Daaa, si jeleurile ambalate in cutii elegante.
Exista parca o apa tonica ce avea si ceva aroma. In sticla verde, inalta, subtirica. Beam cu prietenii si faceam concurs de “cine râgâie mai tare”.
Era o apa minerala cu gust de lamiie, foarte buna. Dar nu prea se gasea.
Paine cu unt si sare (uneori gem facut de bunica) + ceai de tei – inca mi-e dor de un mic dejun asemenea.
De banane imi aduc aminte cand odata ai mei au reusit sa cumpere cu pile o cutie intreaga!!! Eram pe langa ele, sa vad daca s-au copt, ca matza la oalele cu smantana.
Bomboanele “cu baneze” cu buburuza in relief – si-acum mai salivez gandidu-ma la ele
Bunica ma invatase la un deeeseeert seara – lapte proaspat de la vaca cu mamaliga
Iar desertul suprem prajitura diplomat si cavitul
Cu pufuletii sunt disperata si acum – are mama o comanda de un bax de pungi de pufuleti la urmatoarea vizita
Bomboanele de “pom” in care imi rupeam dintii dar nu ma lasam
Japonezele si covrigii “la sir”
La bauturi – imi facea tataie socata, mai ales in preajma sarbatorilor.
Ptu doamne ce m-ai facut sa salivez cu postul asta, mi-ai dat pofte de gravida!
Locul de care-mi amintesc cu placere era cofetaria Scala, cu Lamaita, Frucola, Strugurel (mai tarziu Brifcor), Amandine si cate altele. Plus tigancile din jurul scolii cu tot felul de acadele care mai de care mai colorate si mere glazurate. In rest adoram painea unsa cu rama si cu sare, pufarinul si pufuletii cu multa sare, ciocolata aia chinezeasca si fumam guma sarbeasca in forma de tigari.
Imi mai amintesc ca ne jucam prin jurul alimentarei si cand aparea vreo masina de aprovizionare, lasam jocul si unii se puneau la coada, altii chemau parintii…
Dar cea mai mare bucurie era sa merg in Timisoara in talcioc!
Ma intreb acum, ca sunt de toate peste tot, ce amintiri vor avea copiii de astazi?
Noi mancam paine (eventual calda) cu zahar cand eram copii. Nimic nu se mai compara cu desertul asta. Cateodata, daca aveam, o ungeam si cu unt ca sa se lipeasca zaharul mai bine. Si acum cand mananc banane imi aduc aminte ca spuneam: cand am sa am banii mei am sa-mi cumpar 3kg de banane si am sa le mananc pe toate. Pentru mine, bananele erau sfinte.
Merdenele manca cineva?
@dono si @miorlaupufos:
Apa aia se chema “Aurora”, cel putin in Iasi
Specialitati de la tigani: cocosei de zahar pe batz. Rosii, galbeni, portocalii. Ne rupeam dintii in ei dar nu ne lasam.
Batoanele
Aaaaaaaaaaaaaa, tin minte cocoseii de zahar pe batz!!!
Vata de zahar
Semintele vindute pe strada din sacose slinoase
Inghetata de la dozator
bomboane fondante suna familiar?
Fondante am mancat doar in Bucuresti. Cu visina din visinata in ele. Roz, verzi si albe parca erau. Si nici nu am mai mancat de atunci. Adica de vreo 25 de ani.
Iulian, dar trandafirii din zahar? (tot de pus pe coliva erau si aia )
Coliva era o prajitura rafinata (si inca mai este). Ce coliva buna face bunica…
Dodo, suhaida a fost “dulcele suprem” al copilariei mele. Singurul loc unde gaseam asa ceva era in Oradea unde mergeam la bunici. Acum dupa 20 de ani am descoperit in Satu Mare un laborator care Suhaida si pot spune cu mana pe inima ca are acelasi gust ca atunci.
Apropo de dulciuri aici la noi (in Baia Mare)erau niste batoane ce semanau a ciocolata de casa, care erau deosebit de bune.
Compotul de mandarine in cutii mici de tabla le mai tineti minte?
@dono
Da, cred ca erau doar astea 3 culori. Le-am savaurat pe meleagurile natale, in dulcele targ al Iesilor
@Mia
Eu unul nu am mancat bomboanele fondante din coliva.
Trandafirii de zahar erau alta delicatesa.
Florin, zi-mi si mie ce-i suhaida asta. Si bun venit!
Eu am fost un privilegiat al vremii. Bunicu era sef la aprozar. Si aveam de toate. Intr-adevar bananele erau verzi si trebuia sa astepti sa se coaca. Portocale tot asa iarna, dar din belsug. La paine stateam la coada si luam mai multe. Ma rugau si vecinii sa le iau, dar imi iesea si mie o “spaga”. Pateuri calde la fel. Cand prindeam proaspete luam cat pt o pomana. Cat despre Pepsi, mama avea un prieten la fabrica care ne aducea concentrat si faceam cu sifon. Si da erau drumuri si la sifoane aproape in fiecare zi. Sa fie pentru spritz si pt diverse sucuri facute cu concentrat. Iaurt nu mai stiu cum se procura da stiu ca faceau branza de vaca in ciorapi de dama…
Merci de urare.
Suhaida e ca o mica tarta din ciocolata a carei umplutura e o crema tot de ciocolata.
Buey mancaciosilor… Pe 69 l-ati uitat? Sau asta nu exista pe atunci?… Hmmmm nu mai tin minte
Metalice, tocmai ma intrebam pe unde esti.
Sunt pe aici. Veghez sa vad daca respectati datina strabuna… Si vad ca nu (
) Seriosilor!
Brinza de vaca in ciorapi de dama…cred ca dadea clasa brinzeturilor frantuzesti specialitatea asta.
In concluzie, cand eram copii mancam toate tampeniile si nu ne mai imbolnaveam, nu faceam diabet si eram veseli si imbujorati. Mancam de pe jos, de prin copaci, cu pamant, cu ocazionalele furnici, beam apa din fantana si de la furtunul cu care uda vecinul gradina.
Iulian, pe la Galati, coliva se orneaza cu fondante mov sau roz si cu bombonele de ciocolata (mici si tari ca piatra)
Mai ales daca erau purtati intr-o zi de vara pe o ploaie calda torentiala… Ce mucigai fantuzesc… Heheeeee
Metalice, l-am onorat eu dar nu ma laud
Maslinele.
Circula si-o legenda pe vremea aia, TVR-ul se apucase de reportaje despre cum isi faceau oamenii provizii la alimente. Madame Carmen Dumitrescu se duce la o coada in mijlocul imbrincelii si-l intreaba pe un nene de ce a luat 3 kile de masline, si ce face cu atitea? Si omul, dupa citeva ore de stat la coada-n frig, i-a zis sincer: Cucoana, le iau una cite una si mi le bag in…
Ness Globo. Amigo era deja pentru aia de lucrau la shop.
Vodca Saniuta
sau Polar sau lichiorul Draculina
Mia, Draculina a aparut imediat dupa ’90, opera Chemical Brothers din Rieni-Bihor. Am numit aici Transilvania General. Si Polar parca tot a lor era. In fine, mi-am amintit ca trebuia sa facem un spot video la sucurile lor, iar copii care bausera aveau limbile colorate la sfirsitul zilei de filmare. Unele verzi, altele rosii, dupa caz…
tigari golf, la snop???nu ati fumat??? veneau direct de la fabrica de rigarete, nici nu erau toate la aceeasi lungime, se vindeau la snpo… miroseau a gaz… ca erau impachetate in ziare, cred ca tot scinteia… apoi tigari CISMIGIU… paie superlong, cu filtru alb. dar erau lipite pe conturul pachetului, la interior. si cind extrageai cite una , erau de fapt cam doua-ntr-una. jumatea inferioara raminea lipita de pachet, iar cea superioara se fuma… in timisoara am reusit sa gasim in doua locuri pachete de acest fel… vin stefanescu,de la podul grant, a baut cineva…. era un fel de tamiioasa dulce… am cumparat cindva mazare, dar nu scria ca este furajera, si da-i si fierbe si nu fierbea, ba mai mult se tot intarea… ce lume toanta mai era,,, nu zic de mine… se vindeau pungi cu oase si legume congelate pt ciorba… lua lumea oasele si arunca legumele, erau cosurile pline de morcovi, rosii, ceapa si ardei, cind ajungeam din santier stiam traseul carre ducea la alimentara cu pricina… si cind era zi de apa calde, un bloc cu zece nivele si 3 scari, ziceaica e titanicul cu pinze… sau barca lui onedin… filfiiau cearsafuri, izmene, batiste si chiloti de la parter pina la stele…xseminunau vecinii toti, de ce vedeau pe sirmele rebele. ba unii se-ntrebau de unde ai cirlige???detergent de speli atit de des , sau doar le-ntinzi sa se aeriseasca
Ma rog…eu cind eram mai mica am mincat si Pelicanol, ca avea o aroma asa de imbietoare de migdale…dar nu cred ca ma incadrez 100% in spiritul postului de azi
Cine stie de sticlutele de ciocolata umplute cu visinata? Cate 10 sau 12 in cutii lunguiete, de carton; bune mai erau, Doamne.. sau dropsurile ca niste papusele, chiar asa se chemau, in diverse culori, cele mai bune erau alea roz sidefat.
Miorlau, si eu am servit pelicanol, chiar era bunut(!); si flori de salcam din curtea scolii, dupa care direct la spital.
“Si ca tot veni vorba de produse chinezesti, aveau astia o ciocolata extrem de buna. Bucatele mici invelite in staniol auriu. Aveau forma unor mici sicriase.”
—> cum poti sa spui asa ceva??
Erau in forma de lingouri !! Era ciocolata cu lapte, imi amintesc cutia: maronie si scria pe ea “Milk Chocolate”. In engleza, nu in chineza
PS: sper ca nu s-a scris mai sus despre asta, nu am citit comentariile inca.
D.
Sys, si noi serveam flori de salcam dar nu am ajuns la spital…si gorgoaze. Ce fericiti eram cand se coceau si cutreieram strazile in cautarea copacilor de care ne puteam agata. Nu mai spun de cate ori am cazut din copaci: meri, corcodusi, zarzari, caisi…
Ochei, lingouri, mai bine asa
Sticksuri si grisine, gogosi cumparate din piata si invelite in hartie de ziar, mere si gutui puse la copt pe sifonier (tot in hartie de ziar)gume cu surprize-tatuaj care nu ieseau nici dupa doua saptamani…
Daaaa, erau grisine ambalate intr-o cutie portocalie, mi-am amintit.
cerneala chinezeasca mov
(emoticon-cu-dintii-mov)
Nu stiu daca ne amintim cu atata placere de ocaziile cand primeam banane, portocale, bomboane sau ciocolata tocmai fiindca erau asa de rare sau pentru ca erau bucuriile copilariei.
unomule, o mancai? Azi stam pe alimente. Zilele urmatoare o dam in haine, jocuri, citit, etc.
Si copiii de acum ar putea avea astfel de bucurii, pentru ca pentru un copil mereu apare ceva nou, ceva ce isi doreste si nu poate avea imediat, insa nu mai sunt aceleasi reactii, copiii sunt mai seriosi, mai sobri…
Ciubucuri in doua culori alb si roz ca niste bastonase vandute de tiganci cu multe fuste si halvita superlipicioasa care jumate ramanea pe fata,incercand sa-ti cureti obrajii cu limba personala
Guma de mestecat colorata cu mina de la creioanele colorate?
Pungile cu felii de cartofi prajiti foarte puternic sarati.
Am parcurs toate comentariile, n-am gasit cutiile cu creveti din Vietnam, marmelada, sucul din morcovi karola si faimoasa merdenea.
Va Foarte Salut!
Tre sa recunosc ca acei creveti faimosi nici nu erau rai. Poate doar pentru ficati.
Salutam, Asterix.
Asa e, cum de-am putut sa uit de creveti. S-ar putea sa mai am si acum relicve in camara de la munte. Oricum, am pastrat o dulceata de gutui din 1974.
De suc de morcovi si marmelada nu-mi amintesc ca fiind specifice, in loc de merdenele tin minte pateurile cu brinza.
Dono, sa faci si o sectiune de decoratiuni interioare. Cred ca avem ce povesti, obiceiuri, etc…
Omniprezentul compot. De piersici, de caise, de visine. Conservele : ghiveci in bulion, tocanita cu aspect nedefinit, fasole la cutii metalice.
Miorlau, creca facem o ultima parte comuna cu obiectele acelor vremuri. Dupa haine si socializare.
Marmelada…
Acum 30 de ani, cam pe vremea asta, intr-o dimineata pe la ora 7,30 ma vad cum stateam cu fundul pe banca din clasa si muscam cu sete dintr-un sandvis cu unt si marmelada. In acest moment ii simt aroma. Miine imi cumpar din nou.
Asterix, marmelada din zilele noastre e o gluma sinistra, facuta din melasa si ceva arome. Doar daca nu esti pus bine cu vreun producator, ceva.
Eu imi amintesc de inghetata impachetata ca untul, frisca in casolete, bulgarii de cacao, sarlota guma Turbo….ce vremuri…
Poi daca am zis ca aveam dintii mov? Logic ca o mancam!
Si era taaare buna, dulce asa, o delicatesa, de care nu abuzam, doar asa, un pic, de gust 
Ochei, atunci punem aici si lipiciul ala in recipient rotund de plastic, cu capac transparent. Si ala era bun
Lulu, aia era frisca adevarata…
Pai am zis eu mai devreme ca am halit Pelicanol. Cu aracet nu mergea.
Imi amintesc un praf ca de budinca de ciocolata, fosfarin ii zicea din care o vecina facea un fel de budinca, delicioasa!Si de ciocolata chinezeasca cu albine pe ea.
Imi amintesc Coca Cola la sticla de 2l si pachetul de dulciuri unguresti aduse de tata de la Bucuresti, de la vagonul restaurant alinternationalului’ , cand venea cu trenul asta in locul rapidului obisnuit.
…Si acum cumpar numai unt de Albalact, in hartie dar tot nu are gustul de atunci.Si inghetata asa buna precum inghetata Polar, intre doua foi de napolitana si invelita in hartie nu am mancat in 20 de ani de la Revolutie!
Io-mi amintesc cam de tot ceea ce a scris dono, cu deosebirea ca si ca sa iau “alimentele” (mai tineti minte ca se dadeau cu ratia o data pe luna?), si ca sa cumpar lapte sau iaurt, si bere, eram trimisa de ai mei sa “prind rand”! mama, ce ma mai sculam la 4 dimineata ptr iaurt sau la ce cozi stateam, sa cumpar bere.. una peste alta, a fost frumos! imi aduc aminte cu drag de trusa chinezeaza de geometrie..aia cu echer, repertoar, compas, radiera…moam’, imi amintesc ca imi placea asa de mult cum mirosea radiera aia chinezeasca incat am rupt-o in bucati si o bucatica mi-am bagat-o intr-o nara, atat de adanc incat am ajuns la medic
)))) dar a meritat!
si ce-ar mai fi? a, parfait-ul..la vremea aia scriam parfè..sau poate asa se scrie! sper sa nu gresesc, era un soi de inghetata pe bat!
si EVIDENT parizerul, salamul de sibiu, sunca de praga… eh, ce vremuri!
ei, noi mancam la bunici felii de paine cu ulei si cu zahar.. n-am mancat ceva mai bun de-atunci.. si la unchiul meu mancam mentosane chinezesti in fisic cu hartie verde. iar la magazin cautam intotdeauna compotul de struguri, desi il gaseam rar la noi in oras.
s-au dus vremurile..
Frumoase amintiri…eu as da orice sa mai regasesc in vreun suc de acum gustul Brifcor-ului.Mi se parea demential,mai bun decat Pepsi.Iar cicolata chinezeasca in folie aurie era sublima…apropo,eu zic ca semana cu un lingou de aur,nu cu un sicriu
Mai tineti minte ce scria pe eticheta Zmeurelului?
)) La vremea aia, nu intelegeam cum vine asta. Acum mi se pare ceva normal, asta cu aromele false…
Suc de struguri, cu aroma de zmeura!
Buna dimineata, bun venit bianca si dana!
Lavy?
Imediat povestim despre cum ne imbracam pe atunci.
hai cu buna dimineata!
(problema la serviciu s-a remediat, ramane de vazut cea de acasa:D)
Lavy?
Bun dimineata, Adina, bun revenit
Acasa ai net de la rds? Cu ei ar fi problema.
Dono, bine ca v-am mai gasit
si acasa si la serviciu, rds. asta e dilema mare…
Buna dimineata! ma inscriu si eu in clubul mancatorilor de Pelicanol …hi..hi… ce vremuri…si mai manacm niste tamoenii de acadele …aveau un nume ciudat si gust de cola…as da orice pentru un profiterol “adevarat” de la simpla “Cofetarie” din colt ( care bineinteles nu mai exista ( s-a transformat intr-o banca) dar ma multumesc si cu o cafeluta.
Buna dimineata! Aici! Aici!
Eu, tot ne-amatoare de dulciuri, aveam cofetäria Orizont-Craiova, unde preparau tantile alea niste präjituri, mamä-mamä. Doar de 2-3 ori pe luna, dupä scoala mä räsfätam.
Acum? Pun in ibric un nechezol, ceva?
Zi frumoasä, dragilor. Salutare, Adinaaaa!!!
acel fel de cola in Sibiu se numea SICOLA
neata tuturor
azi ce mancam?
f tare. uitasem de painea calda, poate si pt ca n-am ami mancat demult. nu stiu de ce. aiurea
dar de oranjada va mai amintiti?
“Si ca tot veni vorba de produse chinezesti, aveau astia o ciocolata extrem de buna. Bucatele mici invelite in staniol auriu.”
Uau ? Isi mai aminteste cineva de ciocolata aceea in afara de mine !
Si btw, eu nu sesizasem pana acum ca ciocolatzelele acelea semanau cu sicrie; Te pune cumva pe ganduri comparatia asta ?
Da’ de Maltova ce zici ?
http://www.latrecut.ro/2009/01/maltova/
@LavyCald: Da’ prajiturile cu ciocolata sau cu caramel de la cofetaria de vis-a-vis de Teatrul National, mai stii cum se chemau ?
Naseara! Mie imi placea asa de tare brifcorul incat am baut gaz dintro sticla de brifcor
.
“dintr-o
nu stiu..dupa cum am zis..eu nu am trait in Romania in acea perioada..si nu sunt eu vreo fitoasa..dar din ce am citit, cred ca ma bucur ca nu am fost aici
Si eu eram destul de mica (10 ani), dar gusturile de atunci mi le amintesc fooarte clar. Mai ales cel al ciocolatei Pitic si al celei amarui. Mai era o ciocolata chinezeasca in ambalaj albastru cu niste floricele desenate intr-un colt – Diana se numea.
Mie nu imi placeau bananele sau portocalele pt ca erau acre, asa ca mama se dadea peste cap sa faca rost de mandarine.
Dar de omniprezentul salam de biscuiti isi mai aminteste cineva?
Sau de ciocolata de casa facuta din laptele praf ala cu vaca pe punga ce se betona imediat ce deschideai punga…
Pe de alta parte, si acum cand cumpar mazare la borcan, nu pot sa nu ma gandesc la cea de atunci.
Pufuleti in ciocolata, un deliciu, si azi ma mai trezesc intreband la vreun chisc daca au pufuleti in ciocolata…Piscoturile pinochio, intr-o cutie verde, si delicioasa, nemaipomenita si unica dulceata de cirese amare care ma transpunea direct pe meleaguri edenice. Am incercat multe borcane de dulceata de atunci, nimic nu egaleaza pofta, placerea, bucuria pe care o resimteam in fata unui banal borcan cu dulceata de cirese amare.
Piiipooteeee!! Pufuuleeeti! Ciorba… mi-ai facut dor de casa. Tot ma chinui sa ajung de ceva vreme si in viitorul apropiat nu prea se prevede, din pacate. Mi-ai amintit de mirosul de mancare de acasa, inconfundabil, neegalabil. Si de adidasii puma pe care ii iubesc, nu mi-am mai gasit niciodata o pereche ca cei pe care ii aveam undeva pe la 4-5 ani.. erau stil ghetutze si geniali! Nu am prins mare parte din ceea ce a fost “Epoca de Aur” dar am stiut sa ciulesc urechile la ceea ce imi povesteau ai mei.. iar atentia acordata celor care intr-adevar au trecut prin asa ceva, te pot face sa intelegi si, cu siguranta, sa apreciezi ceea ce ai.
de ce imi e pofta si numai cat ma gandesc imi ploua in gura este ciocolata de care ai amintit si de inghetata care in felul care era ambalata zice-ai ca e unt… Valeu nu mai pot…:)
He he he! Mi-am amintit. Mergeam in vizita cu ai mei la niste prieteni de-ai lor.De obicei duminica mergeam.Aveam 5…6 ani , poate. Nenea Aurel avea deasupra usii de la intrare un raftuletz care gazduia o cutie plina de ciocolatzele mici(la fel de mici ca si chinezii), invelite in staniol auriu…dar erau dreptunghiulare si, pe partea superioara erau ushor scobite.Hmm…imi curgea saliva din coltzul gurii in fiecare duminica:)) Eram ceva mai rau decat cainele lu’ Pavlov.Cum intram in casa oamenilor(fie ca becul se aprindea sau nu), privirea-mi de shoim in cautare de glucide scana raftuletzul…Faine vremuri…Si ciocolata chinezeasca avea gustul ei.Bun.Traiasca bunul gust al ciocolatii chinezeshti.
Dap….
Am citit aproape tot si nu s-a pomenit aici despre biscuitii “VOINICEL”. Faceau casa buna cu Eugenia si cu Cico.
Buna, ce mare placere sa gasesc acest forum!Biscutii sarati Bucur , isi mai aminteste cineva?Erau intr-un pachet alb , cu rosu si albastru parca.Batonul de cacao de 3 lei si ciocolata cu lapte in ambalaj alb cu o cana rosie cu buline albe si o floare.Si ceream asa, o cicolata mica va rog,erau si mari, 8 lei costau parca.Tortuletele de 7 lei
Simbata imi dadea mama 10 lei si mergeam la cofe cum spuneam noi, ce mindra veneam acasa cu pachetul de prajituri.Ruladele cu cacao Raluca si rulada cu gem in celofan , ceva cu bleu , rosu parca, eram ff mica dar imi amintesc.Superb forum, va multumesc inca odata.