Esenţă de român

Da, iar va scriu ceva cu Loto dar cetiti in continuare ca mi-a placut faza.

Era sa trec pe langa loterie – in drumul meu spre serviciu  – cand mi-am amintit ca-i ceva super mare premiu. Report de vreo 10 milioane de euro. Frana, tras langa bordura, orientat privire spre loterie si vad buluc. Coada pe 2-3 randuri ce iesea din Loterie. O coada ce intra in top personal 3 la cozi. Locul 3 l-a luat coada la lapte din 1988. Locul 1 coada din 2006 la intrarea in Vatican. Locul 3 coada de azi – 2009 – sediul loteriei romane de pe Andronache.

Am vrut sa-mi bag puşca si sa plec. Dar aruncand o privire spre loteristii ce stateau rabdatori la rand, mi s-a trezit dorinta de a sta cu ei. Erau prea…colorati. Si m-am asezat la coada. In primul rand am numarat poporul. Peste 40 de persoane intr-o camera usor insalubra care nu avea mai mult de 10 metri patrati. Om in om, suflet in suflet, buci in prohaburi, coate in stomac, respiratii comune, muci trasi, stranuturi ce zburau haotic prin incaperea bolnavicios luminata. Un pui de gripa porcina s-ar fi dezvoltat acolo mai ceva ca godacii in ajun de Ignat. Geamurile aveau sticla galbena ori erau acoperite de fotografii ale castigatorilor de demult. Cam de pe cand stateam la coada la lapte…

Daca afara erau deja 19 grade, va dati seama cam cate erau inauntru. Miroasea a transpiratie si a şprei puternic dat din belsug duminica dimineata. Cred ca de la doamna ce statea in stanga mea. Avea pe ea un tricou rosu cu psd, larg, (probabil unicul cadou primit de la barbat anul trecut),   niste pantaloni inflorati, ciorapi flausati gri (gri, oameni buni, ciorapi flausati gri) si şlapi roşii. De plastic. Păr roşcat prins in coadă şi cercei mari, din haur – vorba prietenei Bad Pitzi. Din când in când arunca- câte o privire panicată spre bilet, ocazie cu care imi futea un cot ascutit in ficat.

In spate imi spatea un…domn. Prospat barbierit, scund, carunt, purta pe cap o şapcă albatra cu sigla Naichi, lăsată şmechereşte pe ceafă. Mirosul de after şheiv venea sprea mine diluat cu ceva rachiu. Tras probabil pe ascuns, cu capul in camară, departe de ochii nevestei ce-i călca blestemându-şi zilele cămaşa. Domnul ofta ciclic, o fi având si el o durere…

In faţa mea era o băbuţă. Mica mica, par alb alb, slabuta slabuta, intr-un capoţel albastru albastru. Intr-o mâna avea scrise tremurat, pe un petec de hartie, cele 6 numere. Cu pix albastru. Ma gandeam ca trebuie sa aiba peste 80 de ani. Si ma intrebam ce face cu marele premiu daca il castiga… Si-mi raspundeam tot io: va mânca ce-si doreste inimioara ultimii ani ai vietii, medicamente din belsug si o inmormantare … de zile mari.

Pe doamna care procesa biletele o stiam de saptamana trecuta. Azi era puternic spoită, imbracată mult mai atent. Ma rog, in felul ei… Si statea. Pentru ca la procesare era o fetiscana speriata care spe misca anevoios. Asa se explica si coada uriasa. Un cetatean ce tinea in mana o sacosa de rafie a intrbat-o: ce se intampla? Iar doamna, atingându-si umarul gol (avea maieu) cu doua degete i-a soptit: de azi sint şefă! Iar apoi, ca sa-si demonstreze puterea, s-a repezit violent la băbuţa ce statea in faţa mea: hai doamna, ne miscam si noi mai repede?! Iar băbuţa i-a intins tremurand biletul si 10 roni…Contravaloarea a vreo 7 franzele bune, turceşti.

Mi-am mai rotit uochii, sa mai observ fauna: treninguri, lanturi groase de aur, salopete, tricouri murdare, ochii goi, obraji nebarbieriti sau scofalciti, pantofi scâlciaţi. In general oameni saraci iesiti intr-o zi de duminica sa-si joace speranta pe cativa lei. Era o mica Romanie atat de departata de cafenelele din Dorobanti ori cluburile din Mamaia. O coada a foamei, a dorintei de imbogatire subita, a fugii din mizerie. O coadă a disperarii, a visării. Loteria părea peronul unei gări sărace, pe care zeci de oameni asteapta, strangand un bilet in mana,  un tren spre o alta lume. Un tren care probabil nu va veni pentru niciunul dintre ei.

Nici pentru mine, care tronam in mijlocul lor intr-o cămaşă rosie, descheiată la 2 nasturi.

Am mai rotit un pic privirea de jur imprejur. La loto joaca in special clasa medie inferioara.