Facutul de nimic.

Exista astfel de zile, din pacate putine in viata mea, in care nu am nimic de facut. Nimic. Nicio obligatie, niciun drum, nicio datorie. Pur si simplu fac nimic. Iar aceste zile sint dulci, atat de dulci, mai ales pentru ca sint rare.

Dar si aceste zile au provocarile lor. Provocari simple, ce te indeamna sa stai un pic pe ganduri. Cum ar fi: mananc ceva acum, sau mananc mai tarziu? Ma uit la un film pe cablu ori ma uit la un film pe dvd? Daca tot stau in pat stau in cur sau stau pe spate? Sa termin de citit cartea aia pe care am inceput-o acum doua luni, ori sa incep alta pentru ca pe aia nu o mai termin niciodata? Dorm nitel acum ori dorm mai tarziu? Sa-mi sun prietenii, sa-mi sun parintii, sau sa-i sun pe toti daca tot nu am nimic de facut? Ii sun pe toti, un telefon in plus dat celor dragi imi face bine, iti face bine, le face bine. Vorbiti cu ai vostri cat de des puteti.

Dar uite, sint oameni care nu suporta sa faca nimic. Au nevoie de ceva, ii iau dracii si bâzdâcii daca li se ofera ocazia sa stea. De ce sa nu stai, daca poti sa stai? Stiu, unii veti spune ca vom sta suficient atunci cand murim. Nu avem de unde sa stim, nu s-a intors nimeni sa ne garanteze asta. Poate-i cum cred altii, ca-cu cat stai mai mult acum, cu atat alergi mai mult atunci. Sper sa aflam toti peste cat mai multi ani daca-i de alergat ori de stat cu bratele pe pept.

Si stiu ca timpul meu de facut nimic se apropie de sfarsit. In curand imi va veni copilul pe lume, pe aceasta lume. Si ma tot sperie unii si altii ca: nu o sa mai ai timp sa dormi, nu o sa mai ai timp pentru voi, nu o sa mai ai nopti, nu o sa mai ai liniste, viata voastra nu va mai fi a voastra, va fi a lui. Caca de taur, cred eu. Si cred ca un prunc poate fi integrat perfect intr-o familie de doi. Depinde cum il inveti de mic.

Si poate ca pruncul imi seamana si o sa-i placa sa faca… nimic. Io in pat, el in patutz, fara sa ceara atentie, fara sa ceara mancare, fara sa ceara leganat ori pampers proaspat. Doar sa stie ca-s langa el si facem amandoi nimic. (in tot timpul asta mamica lui e la munca, sa aduca o painica in casa celor doi care fac nimic, io si pruncul)

Stiu, slabe sanse. Dar cine stie…