Ganduri pentru copiii nimanui – Initiativa Romtelecom.

Noi ne amintim cum mama ne imbraca bine, ne punea manusile, ne strangea fularul, ne saruta si ne trimitea la joaca.

Ne amintim cum am facut cu tata primul om de zapada, cum ne-am lovit cu bulgări mari si albi, cum ne-am tavalit, razand in hohote, prin nametii mari de-o schioapa. Atat de mari pe cand noi eram atat de mici.

Noi ne amintim cum mama ne chema in casa, seara, ne dadea jos hainele ude, ne punea sosete groase si ne oferea, cu drag, ceva bun facut de ea. Iar noi, cu obrajii rosii si ochii vii, mancam bucurosi balanganindu-ne picioarele.

Ne amintim cum asteptam cu emotie sa vina Mosul. Cum tata potrivea bradul in suport, cum il impodobeam toti, in familie. Si tot in familie desfaceam cadourile.

Ai nostri au fost acolo atunci cand am avut nevoie de ei. S-au bucurat cel mai tare, poate mai tare ca noi, atunci cand ne-a fost bine. Au plans cu noi ori ne-au sters lacrimile atunci cand nu ne-a fost bine.

Ne simt durerea, ne simt bucuria, iar noi stim ca ei sint acolo pentru totdeauna. Stim ca ne iubesc neconditionat, ca si-ar da sufletul si viata pentru noi. Atunci cand ii pierdem in aceasta lume, stim ca nu i-am pierdut. Ci ii vom avea acolo sus, pentru totdeauna. Ne vor zambi, ne vor apara si ne vor astepta. Iar noi vom avea amintirile pana ii vom intalni din nou.

Ei nu. “Ei” sint copiii orfani. Ei nu au amintirile noastre. Au alte amintiri. Si pe cele mai multe ar vrea sa le uite. Asteptarile lor sint altele, visele lor sint poate cosmarurile noastre. Viitorul se opreste la geam si de prea putine ori atinge linia orizontului. Cel mai mare cadou pe care-l pot primi, cadou la care arareori au curajul sa spere, e afectiune. Si poate o vorba buna.

O colega de serviciu a infiat o fetita. Si a adus-o intre noi. Fetita imbratisa pe toata lumea. M-a vazut si pe mine.  Aveam treaba, nu pot sa spun ca eram vesel si zambeam. Poate dimpotriva. A venit la mine si-a pus capul pe pieptul meu si m-a strans in brate. Nu am fost in stare sa spun nimic. Am zambit stingher si am mangaiat-o pe părul carliontat. 

Sarbatorile vin si pentru ei. Iar ei sint si acum singuri.  Tu poti sa le dai cadoul pe care si-l doresc cel mai mult. Afectiune. Atentie. Poti sa-i faci sa simta ca nu sint ai nimanui, ca cineva se gandeste si la ei, ca le vrea binele. Romtelecom are un site pe care tu poti sa lasi un gand, o urare sau o vorba de bine copiilor defavorizati. Toate mesajele voastre le vor fi citite micutilor din orfelinatele si centrele de plasament din Bucuresti. Va fi cel mai frumos cadou ce-l pot primi. Pe langa pachetele ce deja se fac si   piesa “Samanta vrajita”, pusa in scena special pentru ei de teatrul Ion Creanga.

Ofera-le un dram de fericire si lasa-le un mesaj aici. Poti lasa mesaje si in urmatoarele zile accesand bannerul mare din dreapta. Iar daca vrei, poti sa-ti convingi si apropiatii sa o faca. De data asta e atat de usor sa oferi, pentru ca nu-ti trebuie decat suflet.

Sarbatori fericite!