Geniu cu deces stupid ori meidocru repausat de batranete?
De cand a murit megastaru’, ma tot uit la teveu. Toate amanuntele vietii lui sint puse pe tapet, mie mi-e din ce in ce mai mila de el. Dar mi-e asa o mila de parca l-as lua acasa. Pe cuvant. Un absolut nefericit traumatizat de mic, batut, insultat, manipulat, stors apoi de bani, inadaptat, neinteles, bolnav, prapadit. Fericit doar atunci cand compunea si canta. Oare de-aia a ajuns el sa cante? Pentru ca avea nevoie de o evadare spre ceva? Acum imi permit sa o spun ca a fost genial. Da, peste 300 de ani robotii ce vor controla Terra vor vorbi despre el cum vorbim noi despre Mozart.
Ca tot a venit vorba de Mozart. Alt genial cu o viata intoarsa pe dos si o moarte misterioasa. A cantat de cand era mai tanar ca megastaru, a devenit celebru chiar mai rapid, a avut momentele lui de glorie si osanale, imparati si regi ii preaslveau muzica, compunea hituri, rupea topuri. Apoi a urmat perioada de decadere si o moarte nelamurita. Ori in boli crancene cauzate de viata lui total dezordonata. Ori otravire. Cum se mai spune…
Ca tot a venit vorba de moarte, uita-te si la Van Gogh. Si-a tras un glonte in lanul in care-i placea sa picteze. Asta nu denota foarte multa normalitate si fericire, era deja intr-o ureche (la propriu), nici cu urechea lui nu-i extrem de clar ce s-a intamplat. Ba si-a taiat-o, ba i-a muscat-o in prieten mai beat ca el.
Acum hai sa povestim un pic. Genialitatea e o chestiune pe care o avem in gene (nu alea de sub sprancene) si e clar ca vom fi geniali (nu eu sau tu, linisteste-te) indiferent de cum copilarim, si crestem? Ori genialitatea e provocata de traume, constrangeri, chin, durere, e o modalitate a psihicului de a scoate un diamant din tone de piatra si noroi?! Genialitatea e executarea pedepsei unei condamnari sau e condamnarea in sine? Iar viata e sentinta. Daca esti genial e clar ca nu vei avea o viata normala? Probabil. Creierul genialilor functioneaza altfel. Reperele lor sint altele. Valorile in care cred sint total diferite de ale noastre, muritorilor de rand. Oare de-aia vietile celor mai multi geniali din istorie (indiferent de campul lor de activitate) devin istorie? Exista un declick, mai devreme sau mai tarziu, care imbolnaveste de genialitate? Ma gandesc ca da, toti ne nastem cu creierul neted, mai neted decat avem popul la nastere. Uni raman cu creierul neted, pacat ca nu-si dau seama. Ceva se intampla pe parcurs…
Acum io te intreb. Ce ai alege? Genialitatea, prezenta ta in anale (nicio analogie la…stii tu…) imortalitatea dupa moarte cu conditia sa ai o viata total nefericita ori ai alege o existenta total mediocra, banala, relativ fericita dupa normele si canoanele universal acceptate – scoala, servici, sotie, copii, nepoti, pat de batranete, deces la lumanare. Ori fara, daca ai ghinionul sa-ti cada in cap un genil ce a decis sa-si ia viata sarind de pe un bloc.
Uita-te si la Bula. Toata lumea il cunoaste. Si a muirt stupid pe locul pasagerului, spunand “Liber dreapta”. Nu, nu era liber dreapta.
Decide-te: recunoastere postuma ori trai anonim si linistit.
sunt un geniu
intamplator fericit? Sau duci cu tine “blestemul” genialitatii?
il duc cu mine, pe el pe blestem
am ales sa ma amestec in multime si sa-mi reneg genialitatea
plus ca mama m-a scapat in cap atunci cand eram mica si o perioada n-am mai fost constienta de geniliatitatea mea si nici cei din jur nu s-au mai prins langa cine stau
si fericita nu’s
michael a fost un geniu? nu-i cam mult spus?
Mara, e mult spus acum. Si e mult pentru unii. Fanii lui (repet, io nu-s) sint convinsi ca a fost un geniu iar muzica lui a geniala.
greu de discutat despre genialitate mai ales cand e vorba de muzica/pictura/scriitura etc…
a fost deosebit asta-i clar…
Exact, nu te poti caca in gusturile omului.
Recunoastere in viata ( si postuma, implicit) se poate? Mda, am ceva de spus despre asta, doar ca nu pot acum, ca imi sufla unul in ceafa sa-i fac niste hartii. Eu cred ca treaba cu genialitatea e mai complicata decat simpla existenta a unei gene, desi o include. Revin. (Da, Mara, si eu. Neinteles, desigur…
)
eu cred ca se exagereaza cu moartea lui Jackson
si brusc toti sunt fanii lui si se sinucid pentru el & co
de exagerat se exagereaza dar avem si prostul obicei de a deschide ochii atunci cand omul nu mai exista… si as putea sa dau cateva exemple
dar nu-i problema lui michael ca oamenii au probleme cu capul si se sinucid (aia sunt sariti de pe fix)
Buna dimineata!
Trai anonim si linistit in plina geenialitate. Se poate sa fii un geniu in ale prostiei?
Trai linistit si anonim! Ceea ce nu prea mi-a iesit pana acum
P.S. Neataaaaaaaaaaaaaa
Mda, tocmai am realizat ceva. De azi, imi voi infrunta realitatea-mi cruda. Sint prost. Oricat mi-ar placea sa cred opusul, is prost. Pentru mine, normalitatea este echivalentul genialitatii. Deci, plec sa-mi las mustata si sa caut drumul spre propria-mi genialitate
Intre.
Adica exact cum sunt si acum.
neata,
nu cred ca exista genii fericite. Nu cred ca ar vrea cineva sa fie geniu. E ceva cu care te nasti si se pare ca mai devreme sau mai tarziu faci tot posibilul sa te autodistrugi ca sa scapi.
eu unul ma simt bine, nici traumatizat nu am fost dar nici nu ma laud cu genialitatea mea care se poate compara doar cu modestia de care dau dovada in viata de zi cu zi. nu mi se pare normal sa fac mediocrii sa sufere, nu e vina lor
))
habar nu am, as oscila intre cele doua.
cred ca le-as combina
p.s. : neatza !
Ave, Cesare!
Am uitat de Alexandru cel Mare, pacatele mele. A cucerit juma de lume la varsta la care altii inca incearca sa-si prinda parturile in gura. Si a murit la varsta la care unii nu au reusit inca sa-si prinda parturile in gura.
alexandru cel mare ar fi interesat de analizat. unii istorici afirma ca ar fi informatii ca dupa intoarcerea in macedonia ar fi pregatit o expeditie in vest.. impotriva unui orasel abia format numit roma. asa ca cine stie ce ar fi fost daca ajungea la 80 de ani
Neaţa! Hai să trăiţi… liniştiţi şi să aveţi parte de recunoaştere şi-n viaţa de aici, şi-n cea de după, din partea celor apropiaţi şi dragi!
Nici cum nu-i bine…mai bine prost de geniu
Dorin, vorbele taleu au fost aproape geniale
Recunoasterea in viata. Ca Jiji. Ca Guta. Ca EBA.
Uau, sunt un geniu, acum mi-am dat seama că am reuşit o aterizare la punct fix – am postat al 20-lea, adică numărul meu norocos.
Eu am facut armata la geniu dar nu prea s-a lipit nimic de mine asa ca nu am de ales, trai linistit si anonim. Cred ca nu am luat nici suficienta bataie cand eram mic ca sa se dezvolte samanta genialitatii din mine, acum e prea tarziu, s-a intarit coaja.
Tetelu,
Pe mine ma bateau fetele…
Stiu, Sburlea, am descris ieri un mic fragment
Nu stiu daca maical a fost geniu, dar a transpus in versuri si pe note multe din problemele lumii actuale. Daca toti in jur iti spun ca esti prost, te duci si te culci. Daca lumea iti cumpara albumele, poate chiar ai fost bun in meseria ta. Eu zic doar ca a fost un copil mare.
Sunt multumita cu viata mea efemera, asa ca las genialitatea altora.
Aaaaaa, uite ca mi-a revenit si memoria: IB, ieri glumeam. E drept ca prost. Daca te-am ofensat, ceea ce vazui ca s-a intamplat, te rog sa scuzi un prost. Nu a fost nici urma de rautate ori intentie de a te atinge in vreun fel. Pe scurt, a fost o gluma de autobaza. De acu’, promit sa stau cumintel in banca mea si sa observ.
Eu cred mai degraba tac-su lui Michael Jackson trebuie prins repede si chestionat intrucat cunoaste secretul genialitatii, stie locul unde sa loveasca. Pe Michael la atins la fix si a mai avut cateva tentative aproape reusite, vezi La Toya, Janet, oricum confirma proverbul: unde loveste tata, creste; creste banu’
(sburlea, nu cred ca Pasaruica isi doreste sa stai in banca ta… Sint absolut convins ca-i inceputul unei frumoase prietenii)
Buna intrebare…o viata normala este mai mult decat imi pot dori:) Nu cer luna de pe cer, nu cer averi sau alte chestii…Cred eu ca implinirea vine din interior, dar si din exterior: familie, prieteni, loc de munca etc. Un lucru pe care nu trebuie sa-l uitam: Sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima:)
Uneori imi vine cate o idee geniala cu care rezolv probleme care framanta intreaga omenire, dar dimineata imi dau seama ca am visat si nu mai stiu nici despre ce era vorba. Se pune?
Buna dimineata!
Io am o intrebarica: cale de mijloc nu exista? Adica sa fiu un geniu, dar sa mor frumos?
Acum o sa spuneti: aloooooo, fata, ai cazut in cap si nu ti-ai revenit?
Deci din cele 2 variante nu-mi place nici una: prima e prea trista, iar a doua parca prea monotona. Da’ ma hotarasc io pana dau coltu’.
Sa traim bine, dragii mei. Eu imi doresc sa am o viata frumoasa…orice ar insemna asta.
Nu cred ca e nevoie de traume si suferinte pentru a deveni geniu. Dar da, odata confirmata genialitatea, devine mai greu sa ai o viata linistita si fara hartoape.
Eu as alege genialitatea, macar sa-mi incerc puterile cu incercarile pe care le atrage.
Genialitatea e cam ca Everestul: multe piscuri dar si multe prapastii. Se pare ca vin la pachet unele cu altele.
http://www.antena3.ro/stiri/fun/reclamatie-inedita-ma-faceti-sa-nu-mi-platesc-factura-la-energie_75048.html
Dono, sa te inspiri de la nenea asta
Cind sint singur singurel cu mine personal garantat sint un geniu in fata mea.
Cind ajung intimplator in preajma unui fan Vali Vijelie sint ca Einstein pe linga primarele de la 5 si am numai succesuri.
Cind sint in preajma voastra… ciocul mic si joc de glezne.
Interesant punct de vedere. Inseamna ca am putea sa-i vedem ca pe niste eroi.
Wow, prolifice domniile voastre, nu gluma! Si la mine s-a rasturnat sacul cu treburi, deh, ca vinerea.
Ce cred eu despre genialitate? O sa va impartasesc o teorie personala, lejer nebuneasca, dar asta e! Ma puneti la zid, “dupe”, daca nu sunteti de acord…
Io nu cred intr-un determinism biologic al genialitatii. Ca factor facilitator, da, admit importanta genei, dar consider esential nivelul de dezvoltare spirituala. Adica, asa zisa genialitate este de fapt o forma superioara de manifestare spirituala (sa nu uitam cat ne folosim noi din capacitatea creierului si sa ne intrebam oare la ce ne-a fost dat restul?!!). E vorba de evolutie. Omul a evoluat mai intai dpdv fizic, iar acum o face dpdv spiritual.Geniile sunt cei care au reusit up-grade-ul, inaintea celorlalti. Ma gandesc ca aceasta stare va reprezenta (poate) normalitatea umana, peste un numar de ani. Da, suna ca un SF, dar eu asta cred. Acum, nefericirea geniilor este nefericirea specifica oamenilor care traiesc mult inaintea timpurilor lor, deschizatorii de drumuri, oameni care suporta dificil o existenta frustranta, intr-o lume inferioara.
(Sburlea, te rog, hai sa renuntam la aceasta falsa problema, pentru ca incepe sa devina ridicol sa ne tot scuzam unul la altul pentru nimic. Am spus, e ok, n-ai gresit cu nimic, hai sa punem capat la sirul nesfarsit de justificari si sa interactionam firesc, ca doar uite ce “reclama” magulitoare ne face Dono, pe aici. Si, da, Sefu’ m-a “citit” foarte bine, imi plac provocarile intelectuale si am o slabiciune pentru oamenii destepti,pentru ca, discutand cu ei, mereu am ceva de invatat. Bine, asta nu-nseamna ca promovez o atitudine elitista sau exclusivista,dar am asa, o deschidere mai ampla spre acest gen de persoane.)
IB, case closed.
Multumesc!
Eu prefer anonimatul, destul de evident, nu?:)
Desi, nu mi-ar fi displacut sa fi fost un geniu in medicina si sa fi descoperit leacul impotriva unor boli necrutatoare, dar chiar si asta, fara recunoastere si onoruri din partea umanitatii, ci doar asa, pur si simplu.
Pai recunoasterea nu inseamna musai onoruri, ea vine ca o valorizare fireasca a descoperirilor respective. Vezi exemplul insulinei si nedreptatea facuta lui Nicolae Paulescu. Eu la asta ma refeream cand vorbeam de recunoasterea de pe timpul vietii.
Recunoastem sau nu, toti aspiram cat de putin la genialitate; daca ajumgem acolo, vrem o viata normala, de muritor de rand; asta e, omul nu e prea multumit niciodata cu ce are, isi doreste mereu altceva.
nici macar nu pot sa-mi dau cu parerea daca as avea de ales, pur si simplu doresc sa-mi traiesc viata cum o simt eu, imposibil sa ma inchipui geniu, dar nici sa ma inscriu intr-un tipar prestabilit. sunt eu, si nu-mi prea pasa de ce cred altii, despre cum ar trebui sa traiesc. fiecare, pe drumul lui.
undeva am auzit expresia ca geniile pot ajunge dintr-un punct A, direct in punctul D, pe cand cei normali trebuie sa treaca, mai inainte prin B si C. asadar, si cei normali au sansa sa ajunga recunoscuti, dar numai daca muncesc si au vointa.
nu stiu daca genialitatea este strans legata de suferinta, dar in mod cert, perceptia lor asupra realitatii este net superioara fata de cea a oamenilor obisnuiti.
Ehh e cu dus si intors si cu genialitatea asta, oricum ar fi ea interpretata.
Eva si Adam au muscat din genialitate si au fost izgoniti din linistea “raiului” necunoasterii. Dar cum omul nu invata din greselile altora e sortit sa le repete pe propria piele…
Daca vreau sa fiu pur si simplu se pune?
@Sys…sau la superioritate,ca poate chiar genialitate e mult spus cand vorbesti de aspiratiile unora.
Dar poti ??! Mi se pare extraordinar de complicat sa reusesti sa fii si “pur”, si “simplu”…
Ehh, eu vreau. Sa vedem daca-mi iese…
scuze, proba de avatar
Hmmm, dar sunt excluzive cele doua posibilitati? Adica, nu cumva devenind realmente pur si simplu, faci saltul si ajungi genial?
(bun venit Mua si Aurica)
Hihihihi, ce “m-as radea”, desi experienta, in cazul in care determina genialitatea, ar trebui impartasita.
La fel ca si experienta lui Sburlea.
Sburlea, sa ne anunti, te rog, daca genialitatea ta creste proportional cu mustata. Poti incerca si cu barba, da’ aici am ceva dubii, ca atunci ar fi genial orice popa, capitan de vas, boschetar etc.
Eu n-am stat să îl analizez pe Michael. Îmi place foarte mult muzica lui. Aici mă opresc, şi aici simt că mulţi ar trebui să se oprească.
Dar… E pe bază de paparazzi..
Nu mai pot de cat de genial aam ajuns in asa o vreme scurta, ma calc pe mustati deja. Sau or fi ale altuia?
Da’ io acu ma intreb altceva: care e reperul – universal valabil si deci de necontestat – la care te raportezi pentru a-ti da seama de esti genial au ba?!?
Sburlea, daca ar fi sa luam de buna si reciproca intrebarii lui Dono, atunci reperul ar fi sa ai o viata total nefericita. Esti nefericit, esti genial, macar atata consolare.
Sburlea, iti dai seama cam cati geniali sint pe aici de nu primesti niciun raspuns.
Scuze, Tetelu…
grea intrebare…
si totusi nu-s chiar atat de nefericiti sau cel putin nu par. 
cred ca as prefera sa fiu geniu, fiindca nu stiu cum e
viata banala stiu cum e si pe cat incerc eu sa ies din banalitate, nu-mi reuseste decat pe perioade scurte
eu n-am fost fan michael, ii apreciez geniu artistic si a creeat intr-adevar muzica. a fost un fenomen.
dar ma uit spre exemplu la cei de la metallica, ce sunt niste genii in acceptiunea mea
nush ce ai facut cu comentariile dar arata cam nashpa noua varianta
varza, vezi daca treci rar pe aici?! A trecut perioada de contestare a paginatiei comentariilor, de acceptare, lumea e deja obisnuita
(ai citit scrisoare mea pentru Metallica?)
@ Sburlea
Daca vezi ca altuia ii iese o chestie mult mai repede decit le iese altora in mod normal, apai ala e genial. Aveam in liceu un coleg care-si termina lectiile in fix doua ore, dupa care se dedica in totalitate animalutelor si studiului biologiei. Lua 9-10 pe la toate materiile si a ajuns olimpic pe la toate concursurile de gen. Ala era taica genial, noi ne spargeam capetele de pereti ca sa pricepem o iota din tot ce ni se explica si sa luam niste note cumsecade iar el ne dadea cu tifla. Mai am citeva exemple de de-astia…
Ziua buna
Postu’ asta i-mi aduce aminte de o emisiune de pe una din Antenele 1,2,3,4… se numea “Geniali”.
Erau acolo trecuti la gramada: Piersic,Hagi… si Marius Moga.
Cine este Marius Moga?
Decat asa,mai bine viata anosta si cinstita!
Multumesc Sburlea,am scris asta mai mult ptr.tine.
Pai eu zic ca genialitatea consta in a fi creativ in sens universal.Sa generezi ceva original si de mare importanta, la nivel de umanitate. Ma rog, o sa ma uit la dex si sa ma edific si eu, dar a propos de asta, am observat ca adeseori se foloseste nejustificat sau gresit termenul, incurcandu-se sensul cu al inventarii si/sau inovarii.
Ce sa facem, iar i-a gasit p-astia munca! Cred ca m-as putea socoti geniala daca as reusi sa-nteleg de ce colegii mei se gasesc sa faca azi, acum (adica vinerea la ora 14.45) tot ce trebuia facut de luni. Sau de marti. Sau oricand…
Bine, mah, am ajuns la commentul no. 69! Asa, si?!! Indrazniti sa spuneti ceva, ca sa vedeti ce v-o luati pe carca!
As scrie acum aici un comentariu de geniu dar probabil ca nu m-ar intelege nimeni asa ca ma abtin.
De fapt plec acasa ca am terminat lucrul, ma inscriu in normalitate. 
Pfoaaaa, sunt geniala, genialaa!!
))
Tocmai am facut o descoperire!
Am descoperit ca am uitat fierul de calcat in priza.De ieri de la ora 14, toata noaptea, toata dimineata, pana acum!!
(scuzati-mi indecenta de a va cobori din sferele genialitatii pret de doua secunde:P )
Buna ziua, am incheiat trebile, si am intrat sa vad ce discutati, genialilor!
Eu imi doream sa fiu un geniu neinteles, intre timp am crescut si mi-am revenit, vroiam sa fiu celebra, m-am potolit si cu asta.
@Mihaela: Nu-l sufar pe Moga!
@Dono:… stiu ca m-am trezit tarziu, dar e o completare la cugetarea ta din comentariul 6: “Nu te poti caca in gustul omului, dar te poti caca in gura lui sa-i schimbi gustul”!
(bunicu’ saracu’, Dumnezeu sa-l ierte, m-a invatat numai vorbe de-astea de duh)
Mie mi s-a spus ca n-o sa mor din cauze naturale. Sa inteleg ca mi-s un geniu?
Hai ziua buna!
@Ada ma bucur!
Poate ca melodiile pe care le ascult pe la radio,sunt multe compuse de el,dar de aci pana la “micul Mozart”??
citit scrisoarea cu Metallica
lasat acolo comentariu de fan Metallica pana la moarte
GÉNIU, genii, s.n. I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău).
ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat
TALÉNT, talente, s.n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ♢ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Pana si dexul e indecis. Inca mai caut acel reper… Poate m-o lovi fo’ stare de geniu si oi gasi-o pana la amurg
60 Tetelu Says:
July 3rd, 2009 at 1:14 pm
Sburlea, daca ar fi sa luam de buna si reciproca intrebarii lui Dono, atunci reperul ar fi sa ai o viata total nefericita. Esti nefericit, esti genial, macar atata consolare.
Tetelule, pai in acest caz, inseamna ca numarul genialilor din UE spre exemplu, este din ce in ce mai mare. De la o luna la alta. Si aci zic doar despre someri… Si se gandeste mintea mea in capul meu ca Romania e plina de geniali nefericiti. Si iaca asa, ajungem iar la concluzia ca politicienii is niste carpe-n cur. Prosti de bubuie ca doar is fericiti, nu?
Sburlea, aia nu au o viata total nefericita, sunt numai un pic suparati, nefericirea totala e greu de atins, de unde si numarul mic de genii.
Aaaaaaaaaa. Pai nu mai e la moda vorba aia cu fericiti cei saraci cu duhu’?
*de politicieni zic, nu de someri
Conform definitiei lui Sburlea (sa traim maestre) Iisus este cel mai mare geniu in “viata”… Sau cunoscut pana la ora actuala, nu?
Sa traiesti, mare om! Da’ de unde pacatele mele sa fie definitia mea? Corect ar fi fost copiata de mine
Cat despre logica ta, mi-a cam dat sah mai ceva decat lui Polihroniade la un simultan. Adicatelea m-am adancit si mai mult in prostia-mi. Ar mai fi Dzeu tatal, zice-se. Dar el nu e cunoscut ca Isus. Pe de alta parte, daca mi-l iau pe Isus reper, ma duc direct la stilisti. Dar daca am facut ceva insemnat pentru umanitatea de la mine din bloc se pune? Daca da, administratorul e genial? ca el face ceva pentru umanitatea din bloc, zic. Si anume ceva insemnat – ia banii de intretinere. Hmmmmmmmm
Mai bine nu intrebam…
metalshrine, de acord, dar nu vad sensul lui zambilici ala din coada
Sburlea, administratorul tau poate sa mearga pe apa?
Dono, culmea e ca da. O data a mers pe apa chiar la mine in casa, se sparsese o conducta?teava?dracusoia a blocului. Si cam o data pe luna, merge pe apa prin subsol…
E clar…
Hait, s-au “reactivat” baietii!
Chibitez. Bagati mare, ca devine interesant. Fara ironie.
Pai vezi si Michael facea moonwalk ca pe apa si chiar in marsarier.
Dono, mie mi-e clar ca lumina noptii… Lumineaza-ma, rogu-te! Vreau sa stiu.. Reperul, care e reperul…
Si mi-a mai venit una, ca tot vad ca-mi creste mustata asta: genialitatea are grade de comparatie? Adica unu’ a fost cel mai genial si altul un geniu mai mititel asa? Care e unitatea de masura? Ce nume poarta sublerul ce se aseaza peste genialitate?
De obicei cand afli care e reperul e deja prea tarziu. Vorba aia, daca nu murea mai traia si acum.
Sburlea draga, da’ se si uda nenea administratorul cand merge pe apa? Daca nu se uda, propune-i sa intemeieze o religie cu pretentii de universalitate (deh, nu’sh cat o sa prinda la congolezi, ca aia stau mai prost la capitolul blocuri). Ceva gen: “sfanta intretinere” cu atributul de crestere si marire continua. Sau, macar, un ordin clerical, gen “fratia sfintilor administratori de bloc(G)”…gasiti voi, ca sunteti inventivi.
Nu are grade de comparatie dar se masoara cu cantarul nu cu sublerul, oricum.
Si io zic la fel: fara grade de comparatie, ca n-are. De masurat se masoara prin consecintele aplicarii: impact, durata, urmari…etc.
Apropo de ce a zis Tetelu, parca creierul lui Eminescu tragea mai greu la cantar decat un simplu creier.
Tetelu, nu se poate. Asa ceva nu exista mai abitir decat girafa olteanului. Pai nu spunem noi toti ala e mai destept ca alalalt, e maai putin destept sau are mintea odihnita, pur si simplu? Asa ar trebui sa fie si la genii, nu? Geniallissim, geniu enorm, geniu normal sau average, geniu micut si geniuless. Io asa zic. Io-s in ultima categorie ca-mi si place cum suna
Am uitat sa spun ca-l consider pe Eminescu genial. Nu ma bagati in seama…
Pai daca respectam rationamentul cu_cantarul, deducem ca vom afla de genialitatea noastra sau lipsa ei, dupa ce ne terminam programul p’acilisa. Ca ma gandesc io ca nu prea as fi mare fan sa-mi cantareasca vreunu’ creieru cat inca misc. Mi-e si frica de fierastraul ala
IB, fratia se va numi Congregatia iubitorilor de radet si repartitoare cejepcuiescfaramila
Absolut ca exista grade de comparatie, atata timp cat nici infiniturile nu sunt toate la fel, unele sunt mai mari altele sunt mai mici. Cine crede ca e o gluma asta cu infiniturile sa intrebe un matematician ce e aia aleph.
Dar, de exemplu, mie mi se pare ca stilul de viata al inuaki mi se pare genial. Dupa cum il pun la polul opus pe cel al anunaki (ce apar si in tablitele sumeriene). Daca primii se spune ca au ajuns la deplina dezvoltare suprerioara, despre cei din urma is numai vorbe de ocara. Io vreau sa fiu inuaki
(cred ca ma cauta stilistii soon)
Dono, Eminescu genial? De acord dar din pacate se inscrie si el perfect la teoria din articolul tau.
*scuzati repetitia, aud voci, se cearta personalitatile-mi multiple
*superioara = spirituala
(tre sa plec, au venit)
nu stiu ce-i aia inuaki si anunaki, o sa ma documentez
Sburlea, cine a venit, chiar asa te-a speriat administratorul cu intretinerea?!!
Da, deci pe mine m-ati pierdut pe drum.
Sburlea, cre’ca genialitatea e, hmmm, capacitatea de a genera ideea si mi-e greu sa cred ca ea poate fi comparat, pentru ca vezi tu, omul e genial intr-un domeniu pe care-l cunoaste, ori n-ai sa poti compara pe Nobel cu Paulescu, ca tot vorbeam de acesta din urma. Dar oricand poti compara dinamita cu insulina si in functie de analiza ta, poti sa spui ca descoperirea lui Nobel e mai utila decat cea a lui Paulescu.
Offf, cum sa zic. Esti sau nu esti genial. Fara comparatii (situatie identica cu cea a cuv “superior”). Descoperirile geniului pot fi comparate, functie de …ce spuneam mai sus. Adica eu parca asa vad lucrurile, dar e posibil sa ma insel.
Da, Sburlea, povesteste-ne si nou ce zici tu acolo de in- si an-uaki.
Si totusi genialitatea tine, dupa parerea mea, de vanitate… Nu cred ca exista genialitate ci mai degraba o minte portrivita intr-un cap potrivit si intr-o societate potrivita. O simpla intamplare care duce la ceva cunoscut de cat mai multi.
Omul simplu din epoca de piatra a inventat roata, taranul a inventat moara etc.
Cat despre termeni de comparatie a genialitatii sper ca e o gluma
Vanitate? E randul meu sa sper ca este o gluma. Pai ce treaba avem noi cu perceptia individuala legata de asta. Si daca te referi la comparatia dintre insulina si dinamita, e departe de a fi o gluma. Ia gandeste-te un pic la ceea ce inseamna fiecare. Insulina foloseste unui nr. relativ redus de indivizi, prelungeste viata unor fiinte bolnave, dar a caror boala e degenerativa a civilizatiei. Dinamita are multiple utilizari: in constructii,in minerit, dar si ca arma. Te las pe tine sa alegi care descoperire are un impact mai important in existenta omenirii.
Erata: la “dar a caror boala e degenerativa a civilizatiei” se voia:
dar a caror boala e una degenerativa, data de civilizatie”
Si revenim la comparatii fara speranta de rezultat: “care descoperire are un impact mai important in existenta omenirii”. Eu zic ca ambele sunt la fel de importante. Depinde de unde privesti subiectul.
Multumesc. Asta voiam sa subliniez, ca genialitatea nu are grade de comparatie, sau nu dupa criterii general valabile.
Genialitatea poate fi asimilata unei aptitudini speciale, e capacitatea de a crea la un anumit nivel de importanta, sa spunem superior. Valoarea acestor creatii are un grad ridicat de relativitate, fapt care refuza o comparatie pe criterii obiective… Concluzionand, daca eu generez ceva original, unic etc. sunt geniala,dar valoarea actului e intrinseca, nu ai cum s-o asezi in ierarhii. Poti ierarhiza utilitatea si impactul creatiei mele, dar, cum ziceam, pe ce criterii?? Subiective, nu? Si atunci, cum poti spune tu ca genialitatea mea e inferioara alteia?!!
Daca la mine te referi afla ca nu am spus asa ceva si nu am de gand s-o fac
Io doar ma intrebam. Retoric. In pustiimea creieruui meu…
Hai sa fac o comparatie ridicola si scabroasa,mai mult ca sa ne amuzam. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau, e doar “scurtatura” prin care pot exprima cam ce vreau sa spun.Genialitatea e precum defecatia, iar rezultatul ei poate fi aproape orice, de la margica produsa de gaina babei, pana la limbrici…Scuze. Am exagerat, recunosc. Si e foarte posibil ca de fapt sa ma insel, dar astept argumente care sa ma convinga.
Hai, mai, zau asa!
Bine, am luat-o la vale si am dat o tenta excesiv de serioasa discutiei.E pacat sa ne stricam buna-dispozitie.:)
Dono, sterge-mi ineptiile, te rog, ca am suparat oamenii astia simpatici. Imi pare rau.
De acord, genialitatea nu poate suferi grade de comparatie, nimeni nu a spus asta, cat priveste utilitatea celor doua creatii luate in calcul, ce importanta ar mai avea dinamita daca viata tuturor oamenilor ar depinde de insulina (sa zicem neinventata inca)?
Citeam undeva, odata, ca geniul presupune 5 procente talent si 95% munca, perseverenta. Asta ca sa dau o definitie…
in rest, total de acord cu ce spunea Asterix de dimineata
PS IB, nu sperii pe nimeni, e interesant:)
Pai, a cam spus…Dar nu mai conteaza.
Pana una alta, abia imi duc amarul, da’ analizez genialitatea!Si d’aia nu mai ploua,la o adica, ca are sau nu genialitatea grade de comparatie 
In privinta a ceea ce spui, e ipotetic, deci iese putin din cadrul discutiei noastre. Ca noi pornisem de la ideea ca geniile pot fi asezate-n ierarhii si de aia toata tevatura…
Io abandonez cauza pt ca incep sa seman cu acel caine, din proverb, care…moare de grija altuia.
Notita mea precedenta e raspuns pt. faranume.
Adina, nu sperii, da’ poate supar…ceea ce dpmdv e mai grav.
IB, de suparari nici nu poate fi vorba:)
O seara geniala!
Ce mananca geniile? Ca mi-e cam foame
Multumesc pentru intelegere si regret ca am exagerat…
Va doresc un we pe gustul vostru.
Io stiu, mai crocoditza?!! Daca afli, spune-ne si noua sa ne ferim. Cel putin pana genialitatea devine un fenomen de masa si se inverseaza raportul. Adica raman nefericiti doar cei care nu sunt geniali. Atunci infulecam si…am scapat!
Deci da…genial. Am cumparat paine si am uitat ca nu mai am papa in casa
deci stabilirati ca cei saraci cu duhul sunt fericiti=> nu sunt genii
nefericitii sunt someri si genii. someri nu=polliticieni=> politicienii = saraci cu duhul?
la mine asa se vede. gresesc?
Croco, nu-s geniu, nici macar ingenua, da’ daca vrei…
Metalule, problema mea e inversa
Cu un picior deja pe pragul usii, va citesc ultimele comentarii…
Stai sa-mi fac propria schema, ca sa pot pricepe si eu… 
He, he!
Interesant ce spui tu Adina.
1. Geniile = somerii = nefericiti.
2. Cei saraci cu duhul = fericiti
3. Politicienii # someri
4. Politicienii = fericiti (oare?!!)
Concluzie: politicienii = saraci cu duhul.
Intrebare: Ar trebui alesi in politica numai nefericitii??!!
Intrebarea nr.2: cum sunt oamenii care aleg sa fie reprezentati de politicieni fericiti?!!
Gata, ca o daduram in bailando si s-au furat cam multe.
Pa
QA1: daca nefericitii ar fi genii, poate ca da. Ar fi mai bine, sper eu.
QA2: la fel de saraci. cu duhul. acu’.. nu stiu daca e ala sfant
dar cred ca de-aia alegem sa nu alegem. la vot, adica.
(oare pot sa fiu (a cata oara) in afara subiectului? l-ati vazut pe Federer? cata stapanire de sine?!
eu, una, sunt complet si absolut impresionata)
Ca tot am perorat toata ziua despre genii: Charlie Chaplin….mi-ati amintit de el si acu downloadez cateva filme de-ale lui. Buna idee mi-ati dat !
da’ paine ai luat?
da’ un ecler serviti?
Cine-a mai scos-o pe asta cu “nefericiti = genii” ? vreun nefericit cred
.
Am luat paine demult si servim si un ecler!
Intrebare:
Astia ca noi, destepti ca noaptea, pot fi considerati genii?
neata’”Orice ai face, nu lăsa progresul tău să treacă neobservat – chiar dacă tu eşti singurul care îl observă.”
Genial:
Nunta de argint, sotul isi duce sotia intr-un voiaj minunat in niste insule uitate de lume.
- Vai dragule, ce romantic esti, acum ca avem 25 de ani de casatorie si m-ai adus aici, ce-ai sa faci cand vom avea 50?
- Am sa vin sa te iau!!!…
Buna seara, la voi. (Sau buna dimineata?!)
plin de umor si “sensibilitate”. Totusi, sper ca personajul feminin nu are fo legatura cu Pamela, nu ?! 
@smtx: insusi autorul insemnarii la care ai postat notita. Banuiesc ca o sa aprecieze remarca ta.
@Adina: cre’ca stam monumental la capitolul logica, hihihihi! Sa speram ca nu citesc p’aci si oameni care au cunostinte in domeniu, ca ne umplem de “respect”.
@ crocoditza: bati fo’ sea, cum ca am fi un fel de “genii ale noptii”?
@Sburlea:
Somn usor!
Buna dimineata!
La ora asta, tot io pun de cafä?
Aah! E Rämbätä!
Acum “urc” sa…väd ce-ati crosetat.
Week-end minunat, dragilor!
Buna dimineataaaaaaaaaaa!
buna dimineata
Lavy: e buna cafeaua si la ora asta
Si tre sa va spun ca aseara am vazut concertul din 92′ a lui Michael Jackson, ala din Bucuresti.
Ge-nial.
De ieri ma tot gandesc la postul asta. Si cred cu tarie ca geniul il ai la nastere. Pur si simplu. E un dar. Problema vine pe parcurs si nu cred ca poate fi deloc evitata. Altii iti descopera geniul si altii decid pentru tine. Cu cat te descopera mai devreme cu atat mai mult timp vor pune presiune pe tine. Parintii oricat ar vrea sa se comporte normal nu pot trece cu vederea ca au un copil genial. Restul lumii, cu cat te place mai mult, cu cat iti admira geniul mai mult, cu atat mai mult pune presiune pe tine. E imposibil ca atunci cand esti atat de genial sa nu suferi si traume. E imposibil sa traiesti la fel cu oamenii obisnuiti. Asta e pretul pe care il platesti pentru ca esti geniu.
E improbabil că putem alege, e sigur că nu naştem cu creierul neted, e sigur că datele genetice ale geniului/omului de rând există deja în creierul nostru de la naştere.
Fals, completamente fals, cu siguranţă că şi geniile munces dar inspiraţia, talentul, sclipirea de geniu dintr-o operă depăşeşte cu muuuult acel 1%.
ca atare, cum deja sunt mai aproape de moarte decât de naştere, eu pot să respir uşurată: sunt un om de rând, altfel genialitatea ar fi ieşit la suprafaţă de mult, cu sau fără voia mea. Dar cum întrebarea ta este ce am prefera să fim, voi răspunde că oricând aş fi preferat să fiu geniu, chinuit, nenorocit (aparent nenorocit, nenorocit doar judecat după normele de fericire ale omului de rând, atenţie că fericirea omului de rând nu este cu siguranţă fericirea geniului, ştie oare cineva cât de îmbătătoare poate fi fericirea creaţiei? nu, doar geniile ştiu…) dar definitely aş fi preferat să fiu un geniu, cât de mic, acolo, un geniuţ, genişor dar sigur nu mă plac prea mult în postura de om de rând. Însă aşa au decis stelele şi chestia cu “geniul egal 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie” să nu o credeţi, e doar o încurajare pentru oamenii de rând ca mine să muncească, să creadă că pot deveni genii muncind
Buna,
Legat de postul acesta. Geniile nu se nasc, sunt rezultatul muncii. Va recomand “Tipping Point”- Malcolm Gladwell. Geniala carte pentru cei cu mintea deschisa
Mersi si bun venit, elena!