Gust de târâtura
Delicatii sa se opreasca aici cu cititul. Restul continuati, va rog, continuati…
Stiti viermii aia maricei-cam cat un deget mic de manuta de copil, grasuti, gri, formati din mai multe inele taratoare, fiecare inel avand sub el atasate un fel de picioare moi extrem de gretoase? Creaturile alea care cand se deplaseaza se lungesc ca un acordeon de manelist aflat in focurile creatiei? Serupitoare umede, cu capete mici si parca paroase, motiv de oripilare? Monstruleti care de obicei sint loviti puternic cu talpa piciorului, pocnind sec si imprastiind ce mama dreacu au prin ei?
Am mancat unu. Prajit.
Nu credeam ca voi ajunge si aici. Pe acesti viermi, ori ceva rude de-ale lor extrem de asemanatoare, am inceput sa-i observ in copilarie. Bunicii aveau buda in fundu’ curtii. Era o buda de lemn pe care ma cocotam cu greu, riscand totodata sa cad in ea. Eram copil, eram mic, buda era mare. Pe undeva pe aproape dar totusi destul de departe, erau cocinele porcilor. Si din cand in cand ajungea in buda un vierme de-asta. Gras, cu inele multe, tarator si scarbavnic. Io, copil pe buda, il observam de sus. Si ma gandeam ca vine de la porci. Era gras ca un porc. Dupa ce coboram de pe buda il spargeam cu fericire.
Asa mi-au intrat mie in subconstient aceste vietuitoare oribile. Apoi cand am mai crescut, adica dupa vreo 25 de ani, am inceput sa vad oribilitatile dracului si sub forma de aliment. La Discovery. Neste cretini prajeau viermi si-i mancau cu multa satisfactie. Ca pe niste marete delicatese. Intr-un fel bolnavicios au inceput sa ma atraga. Sa-mi faca cu uochiul. Cam ca o buba care te doare dar tragi de ea. Aia de-i mancau plescaiu fericiti, iar vermisorii prajiti pareau atat de crocanti si de buni. Condimentati, fragezi, fragili, numa buni sa-i rontai cate 5 deodata.
Si azi ma trezesc ca cineva a adus de undeva un recipient plin cu, ati ghicit, viermi prajiti. O farfurie plina cu sute de pizdosenii de’astea. Prajite, imobile, da cand ma uitam la farfurie parca miscau. Si parca se uitau cu mii de uochi mici la mine. Vedeam deodata vieremele gras din buda bunicii si viermii crocanti de la televizor. Erau acolo 2 amintiri intr-o imagine, ca samponu. Si parca erau nerabdatori sa-mi sara in gura. Mii de picioruse pareau a-si lua viteza spre gatlejul meu. Mii de gurite mici de vierme borat pareau a scheuna de acolo, din cutie “papa-ne, papa-ne”.
Si io ma uitam la ei cu frica. Dar am fost viteaz. Stiam ca acu ori niciodata. Mi se oferea posibilitatea sa gust ce mi-a starnit bolnavicioase pofte. Sa sparg un vierme crocant intre dinti. Inima imi tremura tare. Ca-n clasa 1, cand am intalnit-o pe tovarasa invatatoare si am vazut ca are parul mov. Trebuia s-o fac, trebuia. Am inspirat adanc. Inca o data. Si am extras un exemplar. Mai lungut, mai groscior, mai dolofanel. Bine prajit, lucios, casant, imbracat in ceva condimente, naiba sa le pieptene.
L-am apropiat de gura si….am strans din dinti. L-am spart. Si din cele doua amintiri – cea din buda bunicilor si cea de la televizor – mi-a ramas doar una. Cea din buda bunicilor. Viermele prajit, crocant si condimentat are gust de rahat de vierme prajit si crocant. Si condimentat. Am inghitit cu viteza cu care inghiti o pila. Ori un scaiete dat prin praf de creta. Era lume in jur, nu puteam sa scuip ca o fata in batista. Mai trist era ca ramasite de carcasa de vierme mi-au ramas printre dinti. Parca-i simteam piciorusele intre molar si premolar. Capatana lipita de cerul gurii. Si curul lui de vierme undeva in spatele limbii mele de om tampit. Care baga in gura tot ce vede.
Acum puteti vomita in voie. Va inteleg. Si tineti minte un lucru de la mine: locul viermilor e in buda bunicilor. Nu in farfurii ori in gurile noastre.
Va pup dulce si va invit pe ai mai curajosi – culinar vorbind – sa ne spuneti care a fost cea mai mare ciudatenie gustata vreodata. Ori ce va face, la propriu, cu ochiul.
Primuuuu!!!!
Acum , dupa ce am citit “delicioasa” povestire , va spun bunadimineata.
Io,cand eram prin cala a IV-a am mancat melci prajiti pe jar(prajiti de noi copii pe deal in vacanta mare).
broaşte. din bălţi. bălţi din pădure. nu erau râioase, zicea un cunoscător. era meseriaş, el avea 11 ani, noi ceilalţi aveam maxim 8. l’am crezut, avea video. ce zicea el era lege.
‘neatza! Eu prefer sa nu incerc chiar toate prostiile. Ca-l mai vad pe unu’ pe la tv, la limita supravietuirii. Si mananca el de toate, de la plante ciudate, la tot felul de animale, animalute si insecte. Mai bine, nu!
Urs. Ceva carne de urs am mancat ultim data. Si nu m-a dat pe spate. Ca si celelalte “delicatese”: sepie, scoici, calamar etc. Mai degraba mi-e pofta de ceva mancare traditionala decat de fructe de mare si altele asemenea.
O zi buna sa aveti!
Ca si Marius, prefer sa nu.
1Q, nu ne-ai spus daca aveau gust bun melcii aia
daaa, si buna dimineata
Bleah, bleah, bleah…Dono, tocmai infulecam cu patos un sandwich, cum poti fi atat de crud?:((((
Chhh… astea omizi erau si put rau cand sunt sparte. In fine. Cea mai mare scarbosenie ciudata pe care am ingerat-o, au fost piciorusele de broasca, “tzampii”. De copil am auzit ca sunt buni, ba chiar sar prin tigaie cand sunt prajiti. Cu broastele am avut putina experienta la varste fragede, cand le prindeam prin curtea bunicilor, i le bagam la matusa-mea in pantofi, numai din placerea de a o vedea cum se oripila toata la aflarea surprizei, ori le chinuiam cu tot sadismul de care doar un copil la o varsta asa cruda, putea da dovada. Dar niciodata nu m-a tentat sa le gust
. Pana acu’ 8 ani, cand cineva a insistat sa gatim. Pretul era de delicatesa rara, nu mi-era deloc sa incerc, dar hai. Aratau destul de ciudat pe platou, muschiuleti rozalii prajiti, dintr-o parte ieseau capetele de oscioare, pe cealalta un nerv lung si negru. Pe cateva, mai era urma de piele. Gust n-aveau (ciudat ca unii zic ca-i ca de pui), dar scarba era prezenta fiindca, la naiba, vedeam broasca duhnind ,mancand insecte in balta ei murdara. Aia a fost prima data si (sper) ultima cand am mancat pui de balta.
Buna dimineata!
Bre, am degustat si io tot soiul de cercopiteci ciudati la viata mea. Pana mi-a fost rau de tot. De atunci, daca am cel mai mic dubiu, intreb insistent ce dracu e in farfurie. Si nici daca e ultima portie din ora, nu mananc
PS – cel mai scabros lucru pe care l-am ingurcitat cu greu a fost un biftec prost, da prost, preparat. Inviase vita in gura si ar fi vrut sa evadeze
In China am mancat serpisori prajiti, capete de porumbel si viermi de matase. Primii sunt ca un jeleu cu gust de pamant, porumbeii – normali la modul de servire, ca un cap de gaina, gustul mai bun insa iar viermii de matase – pufuleti prajiti in ulei.
*ora+s
Mihai, m-ai luat. Sa-ti fie de bine
“Balut”.. specialitate filipineza. Ou de rata clocit vreo 2 saptamani, dupa care e fiert in apa cu sare. In mod normal se vede embrionul deja format inauntru, cu pene (mici) cu tot. Eu am gustat doar un pic de galbenus, era inchis la culoare si semana la gust cu ficatul. La ei trece drept o mare delicatesa si afrodisiac.
Melcii aveau gust de carne bine prajita(mai mult arsa decat prajita).La varsta aia mi s-au parut deliciosi.Acum nu stiu daca as mai putea manca asa ceva!
neata
acum 1 luna si ceva, melci – mare delicatesa cu gust de tarana si am zis ca de acum inainte mananc caramizi mai bine.
cea mai cea: momite de porc. 2 luni am vomitat. luni pline.
Sangerica,poate ai mancat momitele de porc “in sange” , de aceea ai vomitat.Toata chestia e cum le pregatesti.Am mancat si io asa cxeva si mi s-a parut ca au gust de parizer.Mie mi-au placut.Adevaru e ca le-am “udat” din plin cu un vin bun de casa.
Ce te-a determinat sa faci asta? Curiozitatea? Trebuie sa ai ceva curiozitate si curaj
‘neata! Eu am retinut numai finalul – si anume ca ne pupi dulce. Exact ca in bancul ala, Dono … adica cu gura aia cu care ai mancat viermi crocanti ?
Jo, de-aia ma scris finalul asta
Bun venit Allan – m-ai distrus cu uoul tau
, bun venit Sorin C, da, curiozitatea si faptul ca mi-am dat seama ca poate nu o sa mai am ocazia sa incerc asa ceva.
1Q-le, in sange era.
obisnuit cu partidele de pescuit in salbaticie, unde unoeri poti ramane blocat cateva zile bune peste plan, s-a intamplat sa trebuiasca sa improvizam… supa de scoici cu gust de bocanc, serpisorii la gratar ( astia sunt buni), picioruse de broasca gatite super-natural, laba de testoasa..etc; totusi niciodata nu am fost destul de disperati pentru a incerca scarbosenii din alea de viermi.
Sincer, nu as avea curajul sa incerc!
Buna dimineata!
In China am mancat broasca pane. Super buna! Desi cand am vazut-o vie in acvariu, imensa si neagra am zis ca nu am ating de asa ceva. Dar buna! Aici nu cred ca as avea curajul. Si acolo am mai mancat de pe strada frigarui condimentate de caracatita, bune si alea.
Cea mai scarboasa chestie am mancat-o anul trecut, la Paris, vestitele oysters. Aduse in fitze, in frapiera, pe gheata, aranjate, cu lingurito-furculita aia speciala. Asa ca iau scoica, infig furculitzuca aia, iau delicatesa si mananc. Consistenta de carne cruda… cand am inceput sa mestec, la un moment dat parca s-a spart ceva si cand am simtit gustul ala de balta si miros la fel… mi s-a intors stomacul pe dos. Vroiam sa scuip in batista, cum ai zis tu, Dono, numai ca eram in buricul targului, la cea mai veche si mai fita cafena din Paris, cadea rangul, nu puteam. Asa ca, am inghitit si m-am jurat ca nu ma mai ating de asa ceva! Pai nu se compara caracatitele si calamarii cu asa ceva, alea la gratar sunt bune!
Neatza.
Nici nu ma pot uita la cineva care mananca asa ceva.
Nu suport sa mananc chestii cu ate, sau lunecoase, sau…
Din cauza asta, nu beau lapte fiert deloc (din cauza caimacului…chiar strecurat sa fie, ma gandesc la caimac, si ca daca a mai ramas vreun pic), nu mananc pastai (vad sau nu vad ata, ma gandesc la posibilitatea de a exista).
Odata am mancat o bucatica de rac, dar nu stiam ce e…mi s-a zis ca-i pui…era o bucatica mica si alba de carne. A fost bun. Dar nu avea nimic miscator sau gretos.
Zi buna sa aveti!
Am tras din nou o portie buna de ras…
Cea mai mare scarbosenie mancata a fost porcul.
Buna dimineata si aici,
Eu nu mananc nimic cu picioare si uochi, adica (pre)gatit in starea asta. Si nu mananc chestii gelatinoase (vezi oysters-urile Adei sau melcii unchiului) chestii cu ventuze si tentacule si in general ma limitez la pui, vita si pesti normali. Fructe de mare – numai calamar , creveti si scoici punct. Si cea mai nasoala chestie pe care am acceptat sa o mananc a fost o supa crema de caracatita. Care a fost delicioasa dar era si locul celebru pentru asa ceva, undeva in Miami.
Dono, dar cine gateste in tara noastra viermi? Si viermii sunt autohtoni sau importati?
Nu ti-au placut viermii?!
Habar nu am ce fel de rasa de vierme ai gustat tu, dar eu am mancat in Africa, mai exact in Congo, niste viermi foarte buni, gatiti chiar in fata mea.:)
Oricum, imi place sa incerc orice, oriunde. Macar o data in viata.
Nicoleta, poate ca intregul proces de preparare+prezentare+prospetime ti-a stimulat cele necesare satisfactiei ulterioare. Io am luat un verme rece si sleit dintre 100 de vermi reci si sleiti. Si zau ca nu-i stiu specia.
Ikemaua, erau adusi de pe alte meleaguri. Creca Tailanda ori Singapore. Ori habar n-am.
vai…intai m-ai scarbit caci si eu imi aduc aminte de viermii din buda bnicilor apoi mi-ai facut pofta ….si la sfarsit m-ai desfiintat…multumesc
Depinde de scala de ciudatenie pe care masori..in ordine aleatoare:
)
)
- un peste incomplet fript i.e. eram pe malul Dunarii, la pescuit cu tata si o prietena, mama a intarziat atat de tare cu de-ale gurii incat am inceput sa frigem prada. Gust de peste crudo-afumat sau dat cu funingine prin niste locuri (nu voiam nici sa il ardem). Noroc ca a venit mama cu mancare normala cand eram la jumatatea primului peste
- am inghitit (accidental) un tantar hahaind. Ma gandeam ca peste ani si ani vor gasi scheletul bietului insect (superficiala, ce vrei)
Deci pe o scala pornind de la 0 dubiosenie unde 10 e viermele de etnie necunoscuta al lui dono, ma situez la 0.5
Si vorba lui sburlea,scuze, sunt ne-vorbita
Ca sa termin intr-o nota pozitiva – macar maine e vineri
Si senzatiile astea de voma sunt diferite intre ele. Asa repede, cu mare sila am mancat odata supa de gulie. Iar cel mai rau mi s-a facut cand mi s-a spus ca mancasem la o masa porumbel. Eu, tocmai intors de la o plimbare in Cismigiu, in care am hranit porumbei.
mancaruri dubioase incercate:
melci, broaste, scoici, calmari, sepie, raci, crabi, fudulii de diverse animale (berbec, taur, porc, cocos), lapte de magaritza, ochi (de la oaie, porc, miel, vaca), carne de strut, aligator, cangur, pesti cruzi.
cea mai dubioasa bautura in schimb:
o spirtoasa chinezeasca, dintr-o sticla care continea un sarpe, niste coarne de cerb, o gramada de buruieni, plus alte chestii ne-identificabile.
Cred ca piciare de broasca…dar cred ca nu erau bine sau corect facute pentru ca inca nu am auzit pe nimeni cariua sa nu ii placa….SUNT SINGURUL!
Salutare tuturor gurmanzilor
Pe acest topic cred ca trebui sa participe ceva chinezi la discutie , ca astia au cele mai multe idei despre chestii de genul . Ba mai mult , au si doua proverbe ei …ca se poate manca orice, ce zboara sau innoata, mai putin avionul si submarinul. Sau…ca de mancare este tot ce misca, si chiar daca nu misca ,,, shake a bit
am mancat o râma cruda..din pura curiozitate
inca’s mic copil….china food. nothing else.
Am mancat niste furnici, curiozitate, erau acrisoare.:))
Astia-s http://3.bp.blogspot.com/_qAvhpmidFj4/StMyNmVLkNI/AAAAAAAAHrs/XmLPr6JsP20/s1600-h/_DSC4563.JPG
Fotografia e de pe blogul lui Bradut Florescu.
castravete de mare. adica din asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Holothuroidea
la gust seamana un pic cu soriciul de porc.
… si ca vad mancarurile postate de altii – mai putin dubios decat castraveti de mare, dar postat aici:
- picioare de broasca
- carne de urs
- caracatita
- calamar
- scoici
- creveti, crabi (raci), tipari, carne cruda de peste (ton, somon, etc)
- accidental, o furnica (foarte acra, si poate si amara)
dracu vad ca ma bate totusi