Hai hui si La Multi ani!

Adevaru-i ca vremea de pe aici (Lisabona) e cu adevarat ciudata. Ieri cel putin a fost extrem de ciudata. Acum ploua cu spume, in rafale, peste 1 minut era soare. Ploaia se opreste brusc, ca si cum Doamne Doamne are un buton cu ON si OFF. Odata ce ai constienta lucrului ca fiecare clipa ce urmeaza te poate face ciuciulete, zilele-ti pot fi placute.

Ieri dimineata am zis sa vedem castelul ce domina Lisabona din inaltimi. Piatra de hotar a orasului. Am urcat cu un fel de autobuz incredibil de aglomerat, pe niste stradute incredibil de inguste. Am fost depusi la poalele castelului. La un fel de colt de strada era scris, mare, pe o tabla, URINOL. Cuvantul aducea a traditionalul romanesc “pisat”, deci am devenit curios. Asta si era. La coltul respectiv puteai sa te pisi in strada, era doar o tabla la nivelul soldurilor. Cineva tocmai se folosea de acest drept oferit de municipalitate. Si se pisa, fluierand, la colt de strada.

Castelul e relativ misto. Zic relativ pentru ca in afara de ziduri si ceva curti interioare nu prea ai ce vizita. E doar un mic mic muzeu, in interior, in care sint cateva cioburi de oale si vreo 5 oase de animale. Nu schelete, oase. Slab la acest domeniu. E insa plin de pisici. Zeci de pisici, foarte mari, grase. Si pauni care se plimba relaxati pe acolo. Si paunii sint mari. Ne-am intrebat cine pe cine mananca.

Dupe ce ne-am relaxat la o cafea+suc de portocale fresh+pepene galben, am dat o fuga pana intr-un mol. Vasco da Gama pe numele lui. Misto molul. Dar vreau sa va spun ca nu-i loc de promenada, de etalat tzoale si machiaje. Molul e un magazin mare in care sint multe magazine. Si nu vezi nicun magazin de firma, de-ala cu putine litere ca CK, D&G, etc. Nu, nu vezi asa ceva. Alea-s pe strazile centrale. Si, foarte important, astia nu au pe aici cizme UGG. Sotia dorea sa-si ia, ei bine, nu-si va lua… Cine vrea sa investeasca in Lisabona, sa aduca UGG.

Iar apoi am mers la Ocenariu. Cica al doilea ca marime din lume. Aveam asteptari mari. Il vazusem pe ala din Barcelona, si mi-a placut. Are un fel de tunel de sticla printr-un urias bazin, iar pe deasupra noastra pluteau rechini. Astia nu au tunel de sticla, mi s-a parut mai mic decat ala din Barcelona. De unde sotia a dedus ca poate ala-i cel mai mare din lume si nu stiam noi.

Iar deseara, dragii mei, petrecem de anul nou. Noi ne-am rezervat locuri la Hard Rock Cafe. Sper sa fie cul, a fost cam scump. Cum a fost petrecerea de Revelion, o sa aflati maine.

Eu va imbratisez acum, va multumesc ca ati poposit pe acest cinsit blog in 2009, va astept cu drag si in 2010. Va doresc un an bun in toate cele, cu sanatate si noroc, liniste si fericire.  

V-am zambit!