Hartuit de muzicanti.
Exista aceste restaurante, indeobste teribil de apreciate, care pe langa mancarica si beuturica ofera si muzica live. Detin muzicanti.
M-am nimerit sambata, pe seara, intr-un astfel de local cinstit. Renumit in zona pentru bucatele absolut gustoase, servirea ireprosabila, preturile bune, lumea civilizata care merge pe acolo, aranjamentele interioare eminamente rustice. Ei bine, acolo presteaza si acesti muzicanti. Am auzit ca ar fi de-aia cu diploma, cand nu canta in restaurant canta la filarmonica. Dar in restaurant canta muzica de petrecere, de pahar, nu stiu daca in acst caz se numesc lautari.
Eu nu ma omor dupa aceasta muzica. Nici chiar cand sint la restaurant. Dar nu ma deranjeaza daca muzicantii stau pe curul lor, la locul lor, si canta pentru toata lumea. Acesti muzicanti de care va spun eu au insa un traseu standard. Se perinda pe la fiecare masa. In grup. Grup compus din “gurist”, adicatelea solistul care e un om mare mare si cu voce buna, acordeonistul, violonistul si contrabandistul. Contrabandistul e fenomenal, creca are 200 de ani, si corpul lui a luat cumva forma unui stativ de contrabas.
Stiam ca vor veni la noi la masa si eram deja tensionat. Nu-mi place nimic din ce mi se impune. Daca oricum nu-s fanul acesui tip de muzica, va dati seama ca-cu atat mai putin imi doresc sa-mi cante la ureche. Iar eu sa-i privesc si sa-i ascult extaziat, eventual sa cant cu ei si apoi sa-mi rup mainile cu ropote de aplauze.
I-am vazut cum incep “turul de onoare”. Mi-am dat seama ca asta-i obiceiul casei, regulile de functionare, ca nu am cum sa scap. Mi-am zis ca cea mai buna modalitate va fi sa-i ignoram. Nici ceilalti de la masa nu pareau nerabdatori sa se sprijine de contrabas ori sa-si prinda urechile in burduful acordeonului.
Au venit. S-au postat cam la 3 metri de masa noastra, in semicerc, si au inceput sa cante. Sa NE cante. Privind spre noi, comunicand vizual cu noi. Dar noi, ca sa-i facem sa plece, am inceput sa povestim mai abitir ca pana atunci. Desi, credeti-ma, e greu sa povestesti atunci cand la 3 metri de tine cante un om de 130 de kile, acompaniat de un contrabas+un acordeon+o vioara. Iar acel om mare are si un microfon legat la o boxa de dimensiunea unui frigider. Iar acea boxa era cam la 10 metri de masa noastra.
Asa ca faceam eforturi de povestim intre noi, sa le dam de inteles ca nu vrem sa ni se cante la ureche ci avem noi problemele noastre. Gresit. Muzicantii au terminat prima piesa, si au strans semicercu. Adica s-au mai apropiat un metru de masa. La fel ca trupele cotropitoare in timpul unui atac. Guristul a inceput sa cante mai cu foc in microfon. Noi sa povestim mai cu foc, intre noi. Dar lupta era deja pierduta. Nu ai cum sa te pui cu o sleahta de muzicanti care de ani de zile fac doar asta, nu ai cum sa te pui cu un om inarmat cu un microfon. Urlam unii la ceilalti, ni se umflasera venele pe gat ca funiile de la corabii, chipurile ne erau rosii de efort, ochii ni se bulbucasera.
Sa le spui sa plece nu-i potiticos. In plus au regulile lor, traseul lor. Se taci si sa te uiti la ei e extrem de periculos. Inseamna ca-ti place si-ti vor mai canta. Si daca-ti vor canta, trebuie sa platesti. Pentru ca ei in acel moment canta pentru tine, iti canta “la ureche”, nu canta pentru ceilalti.
Dar nu vroiam sa cedam. Au terminat si melodia 2, noi tot nu ne uitam la ei, s-au mai apropiat un metru. Erau pe noi. Simteam cum o sa fiu strivit de acordeonist, care o sa-mi puna acordeonul pe spate si o sa-mi apese moaca in farfuria cu tocana de vitzel+mamaliga. Eram cotropiti, abuzati, violati, fortati. Iar solutia relativ eleganta e una singura: plata la muzicant. Cineva trebuie sa intinda discret o mana, cu niste bani, sa zica multumesc, iar in acea secunda muzicantii isi iau zborul spre alta masa.
Io pur si simplu nu vroiam s-o fac. Nu vroiam. Era un razboi al nervilor, o lupta de rezistenta, problema era ca la melodia 4 s-ar fi urcat pe masa. Ca nu mai aveau loc se se apropie. In acel moment un prieten a cedat. Ori ii era mila de urechile lui, ori ii era mila de urechile noastre, ori isi dorea sa pornim o conversatie adevarata la masa. De cand venisera muzicantii nu facuseram decat sa ragem ca niste magari, sa ne privim fix buzele ca sa intelegem ceva, sa ne obosim corzile vocale si sa asteptam cu ardoare sa cedeze muzicantii. Care nu cedau, erau clar calare pe situatie.
Banul lui – sa-i dea Dumnezeu sanatate – ne-a readus linistea si pacea. Si povestea si bucuria revederii.
O saptamana linistita va doresc!
PS PUBLICITAR:
Cei cu Joe nu-s dintre cei de care ziceam ca nu investesc in promovare in timpul crizei. Avem sus, deasupra uochilor, un banner care anunta o competitie cu 9 premii de 10 mii de euro si cate un premiu de 100 de euro pe zi. Detalii aici.
‘neatza!
Ai dreptate! Agasanti, dle, agasanti! De curand, intr-un restaurant asemanator, se intampla ca fratele din dotare rezervase o masa. Si-n plus se cunostea cu unul din “lautari”. Masa mare, noi+un spaniol. Si dai cu dedicatii pentru frate, pentru fratele lu’ fratele, pentru spaniol. Mai de sila, mai de mila, mai de rusine, a trebuit sa dea ceva bani. Pana la urma s-au potolit. Aveau ei musterii lor care cotizau serios.
am citit demul o fraza foarte misto despre muzica in crasme/restaurante/bodegi/localuri: “o orchestra canta suficient de judicios incat sa faca arta muzicala probabila si arta conversatiei posibila.” din pacate n-am intalnit si transpunerea aceste fraze in viata reala. sau nu m-am plimbat eu suficient prin asemenea stabilimente.
a doua? cum e posibil?
neata.si mie mi s-a intamplat odata intr-un restaurant “rustic”.eram la masa cu prietenul meu si dintr-o data vin 2 oameni.unul cu microfonul si cel de langa cu acordeonul.(noua nu ne place muzica lautareasca,sau de petrecere cum se spune pe la noi
).si s-au apropiat “petrecaretii” cu entuziasm si cu tupeu de masa noastra.si au cantat vre-o 5 min in continuu in speranta sa-i dam niste bani.eu la fel ca tine am fost.nu am vrut de nici o culoare sa le dau bani pentru ca nu imi place.dar pana la urma prietenul meu a facut un sacrificiu si le-a dat 200 de mii.au plecat intr-un final spre bucuria noastra, cu toate ca dupa aia am mai fost odata acolo si tot ei ne-au “intampinat”..:))
oooooo, aici eu am un mare, mare of, dragul meu, pe mine practic ma omoara cu zile si nu vorbesc doar de muzicanti ci de taote instalatiile de muzica din carciuma/restaurant/bar. de cele mai multe ori ies capiat si cu dureri de gat. in general cand parasesc cuibul si ma duc intr-un local, ma duc sa socializez/vorbesc/discut si de fiecare data patimesc din cauza decibelilor adunati excesiv in jurul nostru.
militez pt reducerea poluari fonice in localurile publice…!!! daca face-ti o petitie, semnez de 2 ori.
patita acum 8 ani: roma/noapte/terasa… ei 4 magraoni de natie cu noi, pe langa masa noastra. eu: ba, din toti italienii astia, doar pe mine m-ai gasit? guristu’: hai bre, ca pareai cel mai bazat d’acilea, d’und sa stiu ca esti roman.
n-am cotizat cu nimic si nici in tara nu cotizez, nici mie nu-mi place nici genul de muzica si nici nivelul sonor.
curiozitate: la ce crasma ai fost?
O crasma din Targu Mures.
Eu le-as fi spus sa se care…nu este politicos dar nu suport sa-mi abuzeze cineva urechile cand incerc sa mananc sau sa astepte ca niste catei langa masa sa le arunc si lor ceva.
Cate bordeie, atatea obiceie. Erau “regulile” casei
Mie-mi place ce canta, ma rog, acum depinde, eu i-am nimerit pe unii buni, ce le ziceau cu foc si jale din Maria Tanase si alte asemenea.
Da, urasc sa mi se bage mana-n buzunar, si ei sunt mesteri mari la asta. Salarii au, daca cineva vrea, ii chiama, deci ce fac astia de-ti numara matreata, e deja cersit. Si eu ma enervez/jenez la fel de mult, dar de obicei cedez usor, ca mi se face mie rusine de nerusinarea lor.
Si ceva frumos, ce merita dat la share:
http://ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news-mm-items/199563.html?i=0
Enjoy!
urasc lautarii, urasc muzica lautareasca, evit astfel de localuri
o saptamana linistita si tie
intr`adevar, sunt deranjanti acesti muzicanti, ce vor cu tot dinadinsul sa acapareze toata atentia carciumii.Eu merg la restaurant pentru o masa tihnita, pentru relaxare, nu pentru un concert. Solutii ?
Nu prea sunt, poate doar sa eviti cu incapatanare, astflel de locatii cantarete.
@unom
Da! Super! Doar pentru con … Na, ca nu stiu franceza! … cunoscatori!
daca astea sunt regulile casei,nu aveai nici o sansa sa scapi! tine de renumele localului,se vinde la pachet cu muzicantii
Ehh..asta e.
Bon asa, deci i-ati incurajat sa continue. Le-ati dat un motiv bun sa continue sa se poarte asa.
Eu i-as plati sa ignore masa mea…sa nu-i vad, sa nu-i aud si sa ma bucur de o seara linistita impreuna cu prietenii.
I-am incurajat sa cante la alte mese. Dar da-ti tu seama, regesarpe, ce am simtit cand am vazut ca-i gata turul 1 al salii si incepe turul 2…
Marius connoisseurs
Da’cand esti la o nunta si tre sa suporti o noapte de ragete? horror! @unom: faina tare interpretarea, cred ca le-ar placea si Celor de la Metallica; tipul e din Iasi, cumva?
noi la nunta n-am avut populare. Cu exceptia unui “mixaj” etno care a tinut fix 10 min. Am fost insa la nunti la care etno NU a fost fix 10 min.
ahem, dar curios, cine mama naibi ii angajeaza pe aia de tzipa in ultimu hal ( aka muzica ) si cine ii cheama la masa ?
Bogdan, sint angajati tocmai pentru ca multa lume ii apreciaza si ii cheama la masa. Si bun venit.
sys, nu stiu, Ca si voi, am avut deosebita placere sa-l ascult doar online. Si da, cu siguranta le-ar placea, ba chiar ar pune-o de o noua Apocaliptica interpretata de Famfara Ciocarlia
Poate il baga invitat special in deschidere, anul asta, daca mai vin…
Apoi, Dono, mai bine etno decat manele, ca eu am nimerit la una de-asta; a fost “de mare clasa”; la 12 noaptea sforaiam in patul meu ca n-am rezistat mai mult.
Si manelele nu “e” tot etno si ele?!
Dono, in mod normal, muzicantii, n-ar trebui sa se comporte asa intr-un local! Ei sunt angajatii localului, deci n-ar trebui sa mai solicite (sa nu spun cerseasca) bani de la clientii localului. Nu spun ca-s ahtiat dupa muzica lautareasca, totusi, bine interpretata si pe cat posibil cu muzicantii la locul lor, pe scena amenajata si pe cat posibil in surdina, e ok. Eventual cu un putpuriu de muzica de cafe-concert, repet, tot cam in surdina, bine interpretat, atrage mult mai mult atentia consumatorilor. Nu sunt de principiul sa dau bani la lautari; as face asta, daca eventual, m-as face manga si m-ar apuca niste efluvii sentimentale, dar…n-a fost cazul! La un local, prefer totusi, muzica usoara romaneasca veche, eventual romante (ce vrei, sunt alta generatie decat dintre marea majoritate dintre voi).
Intr-un local unde se canta manele, NU INTRU!
Eu cred ca manelele”este”…nimic, adica nu poti sa le zici etno si nici altcumva, e ceva fara gen si fara…numar; eh, etno e muzica aia populara, zic si eu, cu persoane imbracate in straie taranesti, dupa zona de unde provin, etc; poate ma insel, care stii mai bine?
asta e o situatie fara iesire. merge ca experiment, dar nu sa tragi si pe altii dupa tine.
http://miruna95.wordpress.com/
Imi place muzica lautareasca, imi plac lautarii, dar nu-mi place sa fiu agresat. Iar maneaua, chit ca nu-mi place, e tot “etno” si pariez ca va urma cursul muzicii lautaresti- acum e de prost gust s-o asculti, peste 50 de ani, va fi de “bon ton” sa “audiezi”. Stiati ca si jazzul a fost tratat la inceput drept muzica pentru oamenii de proasta factura?!? Se pare ca patina timpului da valoare!
)
Si buna seara.
De maine incepem un fel de serial, Dragi amintiri din trecut. Asta dupa ce m-am surprins zambind amintindu-mi ori discutand cu cei de-un leat cu mine despre lucruri de atunci, de inainte de 1989. Cand nu aveam mai nimic dar ne bucuram de tot ce aveam. Acum putem avea de toate si parca nu ne mai bucuram de nimic. Nu mai avem cand, nu mai stim cum, dracu stie.
“…acordeonistul, violonistul si contrabandistul” – Nu stiu daca pe ultimul l-ai poreclit intentionat (contrabasist-contrabandist), dar ti-a iesit de minune. Astia faceau contrabanda cu muzica, si cum contrabanda implica o vanzare-cumparare, erai nevoit sa cumperi marfa lor de contrabanda.
asta nu cumva se intampla in Tg Mures??
dada… abia acum am citit comentariile. eram convins!
Mie mi-a placut o faza asemanatoare petrecuta intr-un local cu lautari in Timisoara, ajunsesem “la gramada” acolo, nu stiu cine avusese ideea, dar spiritul de turma ne-a dirijat fara probleme. Muzicantii cantau de mama focului, noi nu stiam cum sa ii vedem plecati de acolo, dar unul de la noi de la masa, beat pe jumate, lua bani de la vecinul lui de pahar beat 100% din buzunarul de la camasa acestuia si le tot dadea la lautari, din partea lui pentru toti “pretenii”, fara numar fara numar =)) Crezi ca mai plecau aia ??
Buna dimineata!
Dorin, total neintentionat i-am zis contrabandist
Buna dimineata!
Deci, asa, deci!
Eu dau cafeaua si tu, Dono, napolitane. Uof, imi aduci aminte de vremurili cänd, in Oltenia, vindeam in en-gros dar, la bucatä. Apäruserä cafeaua aia verde El..a si napolitanele Wiena W., iar clienti-neincrezätori, cumpärau la bucatä. Ce vremuri!
Zi frumoasä, dragilor.
Neata ! si s-avem o zi linistita …Lavy te induri si de mine cu cafeaua aia ?
neata si de la mine!
orice,numai cald sa fie! azi fara zapada
Buna dimineata prieteni! Cam tarzior pentru mine sa mai gasesc ceva prin ibricul acela!
Mai Dono, azi noapte mi s-a izbandit ceea ce citisem ieri pe blogul tau! Am avut un cosmar, ce parca nu se mai termina:
Eram la un local mai fara fitze, impreuna cu familia iar niste lautari, din astia mai moderni, sedeau la urechea mea, cantandu-mi la ureche numai manele, una dupa alta! Cand, intr-un tarziu m-am trezit din cosmar, am realizat ca intr-adevar se auzea “muzica” de la vecinu’ de sus, unde se canta mai apoi, “Multi ani traiasca”, cu vacarmul de rigoare! Noroc ca dormeam, astfel mergeam la tablou si le “taiam” curentul! Chestia e ca acum,cam dorm pe mine…
Ha….stiu unde-ai fost…cred ca la Crama Domneasca. Ma insel? TOt in seara aia am fost si eu. Preturi cam mari totusi :/
in sfarsit s-a ocupat spatiul ala gol!
Pai poate le umplem pe toate. Asteptam investitori
am citit si m-am stricat de ras. cate bordeie atatea obiceie. sunt sigur ca au si clienti fideli dar si oameni deranjati de genul lor de abordare. sunt sigur ca ai sa gasesti si formatii bune in tg mures. si pentru cine nu stie etno este muzica populara adaptata ritmurilor mai moderne, de departe deosebite de ritmurile de manele importate si de celebrul ,,solo” pe volum maxim.
unde este muzica in local(lautari, muzicanti), e ca aduce lume in restaurant, altfel nu i-ar tine patronul acolo cu siguranta…. chestia cu umblatul pe la mese, mi se pare de prost gust…dar este leac si pentru asta:ignoranta totala sau te ridici si pleci din restaurant pur si simplu si atunci nu le-ar mai permite patronul asa ceva. In concluzie: orice lucru este incurajat de patron si fiecare sa-si aleaga localul care i se potriveste cel mai bine.
O zi buna tuturor!
Ar fi multe de spus… Mi se pare nefiresc sa comenteze cineva de o formatie din restaurant, atat timp cat a ales singur restaurantul respectiv. Cred ca e normal, ca tot suntem in era informatiei, sa deschidem putin net-ul (sau ochii) si sa ne informam despre locatia la care vrem sa mergem. Apoi, din ce vad eu pe aici, cultura muzicala a celor care au scris contra fenomenului “formatie in restaurant” lipseste cu desavarsire!!! Nu stiu cati dintre voi , “critici”, ascultati ceva muzica, nu mai pomenesc de muzica clasica. Sunt convins ca sunteti niste snobi care vreti sa va dati bine pe langa cineva si cautati un loc linistit de conversatie, dar din greseala nimeriti unde se canta, iar in conditiile astea dati vina pe muzicanti!!! Ar mai fi ceva: care vrea liniste poate sa mearga la padure, pe malul lacului, etc… variante sunt multe. Poate la biblioteca. Dragilor, alegeti in cunostinta de cauza si nu dati vina pe altcineva pentru omisiunea voastra! Sunteti capabili sa alegeti ceea ce va doriti! Asa cred… sau poate ma insel?! Muzica a fost din totdeauna la restaurante, iar din ce vad, mi se pare ca ati avut parte de o revelatie. Va doresc numai bine si sa faceti alegerea potrivita!
eu cand ma duc in local…vreau sa ma simt bine….asa ca dau in stanga si-n dreapta daca am la mine bani……cand vreau sa am discutii de afaceri caut localuri fara orchestra sau daca nu am chef de dedicatii…le spun pur si simplu ca nu vreau nimic !
si eu sant muzicant si cred ca e adevarat ce spui
altceva vreau sa zic
cred ca sant multi muzicanti nesimtiti care cauta numai sa te faca de lovele dar nu trebuie sa ne bagi pe toti in aceiasi oala
in unele rest patronul obliga muzicantii sa mearga pe la mese ca sa se simta lumea bine si solista cu care cant face la fel dar finut sa nu deranjeze dak cineva da ceva bine dak nu programul e program dar nici sa stai 2 mel la capul omului si el sa fie atent la altceva iar tu tot sa te bagi peste el
bravo lor
sunt perfect de acord cu sorin
DA,ESTE ADEVARAT , DAR FIIND IN BREASLA ,SUNT CONDITII IMPUSE DE CONDUCEREA RESTAURANTULUI , CHIAR O INTELEGERE .
NU VA DAU SALARIU , CINTATI PE SPAGA!
VA SPUN SINCER SE OBISNUIESTE.
ALTA PARERE – DACA NU I-TI CONVINE ,TE RIDICI SI PLECI , POTI SPUNE CA AI CEVA DE DISCUTAT IMPORTANT SI DORESTI SA STAI LINISTIT.
PINA LA URMA TOTII SINTEM OAMENI .
IN MOD SIGUR AR FI INTELES , SAU DACA NU VA INTERESA PRESTATIA LOR ,AVEA-TI OPTIUNEA DE A ALEGE UN LOCAL CU SEPAREU.
ASTFEL A-TI FOST CATALOGATI CA SIMPLI CLIENTI ,CONSUMATORI AI LOCALULUI RESPECTIVI SI DE CE NU MELOMANI.
IN CONCLUZIE-ALEGE-TI LOCUL POTRIVIT ,ALTFEL RISTI SA INTRII IN TROACA PORCILOR SI SA TE MANINCE.