De cetit dimineata, la cafea!

Zau ca n-as zice ca-s deosebit prin ceva. Departe de mine gandul asta. Sint unul ca orsicare. Norocul meu e ca traiesc in Romania. Si acest fapt de luat in seama imi face fiecare zi deosebita. In Romania, viata mea nu are cum sa fie monotona. Viata ta nu are cum sa fie monotona. Pentru ca Romania e tara in care absurdul e intalnit atat de des incat devine normal, snobismul e moda si tarania lege, trasul cu ochiul pe gaura cheii e religie, badarania e etapa urmator fireasca a rafinamentului, vorba buna o fraiereala si zambetul deschis un indiciu clar al retardului. Sau, un mod de a dovedi ca ti-ai pus dinti de aur. Sau petre pretioase pe canini. Si pe molari. Sau un semn clar ca vrei sa scuipi.Printre dinti. In timp ce fluieri. Sau dupa. Sau inainte. Daca le faci pe amandoua deodata, esti tare. Frate. Cam asa e Romania. Si o iubesc. Pentru ca ma face sa zambesc. Imi tine companie cand sint singur. Cineva imi spunea odata, mai demult, ca am un anumit talent de a povesti altfel lucruri care vi se intampla voua, tuturor. Ca le vad altfel. Mi-a placut remarca. Iar altcineva mi-a spus ca am reusit de cateva ori sa-i descretesc fruntea si a inceput sa citeasca intamplarile mele dimineata, la cafea. Uite asa, uite de aceea, incep de aici partea a doua a Gunoaielor din mintea mea. Va voi povesti lucruri ce mi se intmpla. Lucruri ce se intampla langa voi, dar nu poate nu ati avut timp sa le vedeti. Dar va fi placerea mea, sa vi le ofer, pe o tava…Dimineata, la cafea…