Inca o data

Mi-e dor sa ma traiesc o data copilaria tineretii mele. Mi-e dor de vremurile in care viata imi era un dans nebun si o bucurie continua. Zilele erau toate insorite, fie ca era vara ori iarna. Griji?! Probleme?! Nu era cazul. Griji isi facea mama. Cainele de curte rupsese lantul, sarise gardul, plecase in lume si devenise un maidanez. Singurele mele griji erau sa-mi am prietenii aproape, sa am o felie de paine cu salam si o sticla de vin de la crama.

Nopatea ne prindea pe strazi hohotind de ras, facand baie in rauri, domnind pe terase goale ca regii din vechime peste tari pustiite de netrebnicia lor. Primele raze ale soarelui ne prindeau cu buzunarele goale, ochii grei si sufletul plin.

Si dansam. Dansam, dansam. Toti. Eram o gasca de dansatori. Fosti rockeri, depecheri ori hippioti ne transformaseram in acele zile ale anilor 90 si ceva in dansatori. Pentru ca viata ne era un dans. Zilele banale erau ca primele acorduri ale unei melodii. Dar zilele bune si noptile se transformau in refren. Voi, ce-i de-un leat cu mine, va amintiti probabil acele chefuri-petreceri-discoteci in care toata lumea dansa la unison. Incepeai incet sa te misti pe rimul muzicii, tot mai alert pe masura ce acordurile cresteau in intensitate si apoi refrenul. Acea eliberare de forta, de energie, de entuziasm, in care nu mai exista nimic in afara de tine, prietenii tai si muzica. Mainile sus, sari, roteste-te, mai baga o schema daca esti in stare, elibereaza-ti bucuria de a trai.

Mi se intampla sa visez acei ani. Noaptea, in somn, sint visele mele frumoase. Mi se intampla sa-i visez si cu ochii deschisi cand de undeva, din neant, trecutul meu imi trimite cate o melodie prin care-mi zice: Salut batrane, ma mai tii minte?

Ii zambesc trecutului meu, imi scot palaria in fata lui, si-i zic nostalgic: Nu am sa te uit vreodata, timp nebun ce ai fost. Am o viata buna, am oameni pe care-i iubesc si ma iubesc, am un acoperis deasupra capului, muncesc. Dar dansez mai rar. Din picioare, ca-mi paraie ca niste vreascuri bine uscate. Dar sufletul imi mai danseaza. Chiar daca de atunci, de cand ne-am trait zburdalnicia, a trecut aproape un majorat.

Gasca de dansatori de atunci s-a linistit. Sintem oameni cu responsabilitati, unii au copii, unii vor avea. Iar pentru ei, copiii nostri, am dori vremuri la fel de frumoase ca zilele de dans ale vietii noastre.

Timp nebun, te-as mai trai Inca o data

Va amintiti?