Istoria condamnata la moarte.

Din motive enumerate la scrierea de ieri, unii ati plecat spre zari mai bune. Va place acolo, e civilizatie, deh… Unora dintre cei ramasi pe aici ne place sa calatorim. Sa ne holbam, zgaim si sa admiram locurile. Centrele istorice, cladirile. Cu gura usor cascata, zicem: ce frumos… Pacat ca ne intoarcem la noi… Dar lasa, cand putem mai calatorim un pic si ne tot miram ce frumos e la altii. Altii, care nu-si permit sa plece in calatorii, admira la televizor si ar pleca si ei sa viziteze. Acele locuri frumoase.

V-am mai spus si faptul ca descopar tot mai mult din Bucurestiul de altadata. Ala de-i zicea Micul Paris. Ma rog, acu descopar ce a mai ramas din el. Cladirile ce altadata dadeau eleganta, noblete si parfum orasului, asemenea unor oameni tineri, cocheti, frumosi, moderni, ce impresioneaza pe oricine-i vede, par acu niste oameni batrani. Subrezi, patati de ani si boala, schiopi, suferinzi, singuri, fara sprijin, fara speranta. Cladiri proiectate si ridicate de arhitecti si ingineri renumiti in acele vremuri, isi asteapta moartea sub acoperisuri sparte, ziduri crapate, tencuiala cazuta, sint mancate pe dinauntru de sobolani, gandaci, aurolaci, degradare, indiferenta.  

Am aflat niste chestii. Si pot pune pe pagina condamnarea la moarte a Bucurestiului interbelic, nesemnata dar asumata tacit de cei ce ar trebui sa pastreze ce are mai frumos orasul. Nu sint date complete, cu siguranta sint multe chestii ce mi-au scapat, poate sa fac si lucruri bune dar sint atat de putine incat nu apar de la sine intr-o cautare “generalista”. De aceea ii rog pe cei ce stiu cum poate fi ajutat Bucurestiul istoric, ori ce care stiu ce se face deja, concret, sa intocmeasca o alta lista.

Nu stiu daca aceste ne-faceri sa aplica la nivel national. Daca in alte orase s-au gasit solutii, poate cei din zonele respective ofera sugestii celor din Capitala.

                                                                                                                                                               Condamnarea la moarte a Bucurestiului Istoric

Intocmita de toti cei care ar putea face ceva si nu fac.

1. Cladirile care au fost construite in perioada interbelica si au fost expertizate vor fi incadrate in cel mai bun caz la clasa de risc seismic 2. Indiferent de cat de solide sint. Celelalte cladiri istorice cu potential mai mare de prabusire vor fi introduse la risc seicmic 1 ori risc seismic 1 – pericol public – cu bulina. (asta in conditiile in  care absolut orice cladire expertizata este incadrata automat intr-o clasa de risc seismic, chiar daca a fost facuta in august 2010. Dar lumea nu prea stie asta).

2. Cladirile consturite inainte de 1 ianuarie 1951 nu sint realiblitate termic de primarii. (o reabilitare termica presupune igienizare, refacere fatada, schimbare geamuri. Deci nu-i numa o chestie de caldura mai moca, ci  si o chestiune estetica. In plus, la o cladire cu o fatada refacuta degradarea se opreste cel putin pentru o vreme. Prin fatadele coscovite si crapate apa sapa in continuare si afecteaza, finalmente, structura de rezistenta). 

3. Cladirile cu risc seismic 1 nu mai sint asigurate de nimeni. Desi in acest moment asiguratorii ar trebui sa accepte macar asigurarea “obligatorie” pentru 20 de mii de euro. Conform legii. 

4. Locatarii-proprietarii cladirilor istorice degradate, sint obligati sa renoveze din fonduri proprii fatadele. (da de unde bani, ca aceste cladiri sint locuite mai ales de oameni batrani ce cu greu pot supravieti in Romania, unii reusind totusi – imbuibatii – sa-si cumpere paine, medicamente si sa-si plateasca din utilitati). 

5. Daca nu au bani sub salteluta ori conturi doldora, locatarii propretari pot fi ajutati cu credite cu dobanda mica. (haida de, sa-si bage si o rata pe langa banii de paine, medicamente si inmormantare?!)

6. Cladirile care nu sint in clasa de risc seimic 1 nu vor fi consolidate cu fonduri de la “stat” (pe motiv ca-s prea “solide). Ar trebui sa le consolideze propretarii. (asta in conditiile in care un metru patrat de consolidare cladire istorica-costa mult mai mult decat un metru patrat construit de cladire noua. Deci propretarii mai bine ar da cladirea jos cu totul si si-ar construi un bloc nou. Intr-o zona de excceptie, pentru ca aceste cladiri sint in general in zone de exceptie. Dar nu au voie sa le dea jos, pentru ca sint in zone “istorice”, ”protejate”. Hi hi, ce tare mi se pare, statul le protejeaza cu bratele incrucisate la pept, urmarind de la distanta degradarea lor)

7. Cladirile cu risc seismic 1 - bulina- pericol public – sint expertizate-consolidate cu bani de la ”stat”. Stop! Nu forever. Porpretarii vor returna in rate, esalonate pe 20 de ani, costul lucrarilor. Daca propretarii mor, datoria-i lasata mostenire. 

8. E nevoie (experienta arata) de un munte de hartii si 2 ani de drumuri+ asteptare ca sa introduci   o cladire cu bulina in programul de consolidare.

9. In acest moment exista in Bucuresti vreo 140-150 de cladiri cu risc seimic 1- pericol public – bulina si vreo 400 cu risc seismic 1.

10. Durata medie de consolidare a unei cladiri cu mai multe etaje si suprafata mai mare e cam de 2-3 ani.

11. In ultimii ani s-a consolidat cam o cladire pe an. In Bucuresti.

12. Deci in 550 de ani vor fi consolidate toate cladirile cu risc seimic 1 din Bucuresti. Sa vedeti ce capitala cul vom avea in 2560.

13. Asta in conditiile in care nu vor intra si alte cladiri in clasa de risc seismic 1. Dar vor intra, pentru ca, precum ziceam mai inainte, nimeni nu face nimic pentru cladirile istorice ce nu au clasa 1 de risc, termenul de consolidare a Bucurestiului istoric se prelungeste la 1246 de ani. Asta inseamna ca blocurile construite azi, in 2010, vor avea risc seimic 1 cu 8 buline, vor intra la randul lor in programe aiurea de consolidare, deci vom fi intr-o permanenta consolidare pana la sfarsitul lumii. Amin. Pocaiti-va.  

14. Daca proprietarii de cladiri fara risc seimsic 1 vor sa si le re-expertizeze, sa le bage in clasa 1 ca sa fie consolidate in urmatorii 550 de ani (hihihihi) trebuie sa o faca pe banii lor.

15. Expertizarea unei cladiri – ca la carte – costa, nenica. Si, precum spuneam, propretarii lor sint cam batraiori, cam saracuti, cam flamanzi, cam bolnaviori, etc.

16. Cei care ar trebui sa faca ceva pentru zestrea arhitectonica si istorica a Bucurestiului, cei aflati in posturi cheie, care detin parghiile, relatiile, cunostintele si stampilele necesare, sint descurajati, balzati, obositi, sictiriti. Spun ca nu prea se poate face nimic. Ca-i birocratie, ca nu sint bani, ca pizda ma’sii.

17. Cei care vor sa faca ceva, cu toate ca-s tineri (da, aia cu plete si blugi rupti care-s mai tineri ca titanii din Primarii, au fundatii, ong-uri, au studii, au dragoste, au putere, au forta, au vazut si alte capitale, stiu sa faca proiecte, ar avea habar cum sa atraga fonduri europene-mondiale-galactice) nu au parghiile relatiile si “scaunele” celor de mai sus. Care-s mai batrani, dezinteresati, plictisiti, descurajati.

                                                                                                                                               Solutii pentru propretari cladiri misto-istorice-interbelice

1. Muriti (si aici puteti alege: de nervi, de varsta inaintata, de saracie, de boala, de cutremur. Dar muriti.)

2. Plecati.

3. Mutati-va. Ce daca aveti 80-90 de ani?! Mutati-va.

4. Muriti.

5. Vindeti unui smecher cu bani care stie cum poa sa fie data jos o cladire istorica si poa sa obtina autorizatii sa faca un bloc in loc.

6. Renuntati.

7. Acceptati.

8. Sperati…

9. Luptati, daca va da mana.

10. Mai aveti putere sa luptati?! Pai nu mai bine muriti?

Astept si alte informatii, sugestii, povesti, precizari.

Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de alte locuri, unde istoria e respectata!