Jurnal de calatorie – Ziua 2 – Trier.

Trier e genul de orasel despre care nu auzi, nu intentionezi sa-l vizitezi pentru ca sint mult mai multe citadele care ”trebuie” bifate” pe harta calatoriilor personale, deci cel mai probabil nu vei ajunge acolo daca nu te impinge cineva de la spate.

Mai oameni buni, Tier e fa-bu-los!!! Primele 15 minute petrecute in Bruxelles m-au facut sa-mi soptesc in barba “nu-mi place…”  Dupa 16 secunde in Trier am exclamat: E minunat!

Imediat cum parasesti Luxemburgul si intri in Germania, parasesti autostrada. Si o iei la dreapta, pe un drumeag ce taie voios o padurice. Drum bun, nemtesc,  umbrit de copaci inca golasi, strajuit de stanci taiate de om ca niste parapeti vopsiti in rosu ocru. Si apoi vezi pe-o culme un monument mare, cu un calugar urias de piatra ce parca-ti zice: bun venit in Trier, straine. La poalele calugarului, case de poveste, colorate si vesele desi batrane, ca niste doamne ajunse la varsta a 4-a dar inca puse de sotii, doamne ce miros a placinta cu mere si scortisoara. Orasul e un fel de Cetatea Sighisoarei + Piata centrala din Sibiu inmultit cu 18 si mult mai ingrijit, curat, cochet.

Gura calatorului se casca larg intaiasi data cand vede Poarta Neagra. O uriasa constructie romana, facuta la vremea cand imperiul inca dadea piept cu triburile germanice din “salbaticia” acelor veacuri pierdute la inceputul intaiului mileniu cu plus. Apoi intri in poveste. Orasul iti spune o poveste. Miile de cladiri vechi care insa par varuite si vopsite azi dimineata te rup de realitate. E plin de statui vechi, monumente, flori. In centrul orasului e un Dom ce te copleseste prin gigantismul de care sufera si care probabil, atunci cand a fost facut, spunea: sintem puternici, avem cu ce. Dar domul e din piatra galbena, calda, cifrele ceasului sint poleite recent cu aur, statuile nu par atat de neinduratoare ca in alte locuri iar sunetul clopotelor nu e de jale. E o…melodie.

Mare parte a centrului orasuluii e format doar din strazi pietonale. De-a stanga si de-a dreapta sint gherete ce ofera parfumati carnati cu cartofi prajiti la cornet, terase, restaurante si magazine. Multe multe multe magazine. Toate firmele lumii au reprezentanta in cvasinecunoscutul (pentru mine pana ieri) Trier. Si preturile… pfoai. Poate cele mai mici preturi pe care le-am vazut in Europa.

Par exemplu un parfum Armani la 50 mililitri + gel de dus + deodorant = 3 zeci si ceva de euro. Un parfum Azzaro – nu mai stiu daca la 50 ori 100 de ml- 19 euro. De haine si pantofi nu va mai spun… La fel de ieftine ca in Lisabona. Poate mai ieftine. Reduceri peste tot, oameni zambitori peste tot, arome, hohote de ras. Multe mame cu carucioare isi plimba copiii si sporovaiesc vesele. Plin de caini, nu maidanezi, in lesa. Foarte mici – buldogii francezi sint la moda – si foarte mari – am vazut 3 dogi (nu stiu daca germani ,danezi ori argentinieni) mari ca niste cai, harjonindu-se in piata.

Am si mancat. Intr-un restaurant batran batran batran, cu tablouri vechi pe pereti, geamuri cu vitralii si localnici in varsta la mese. Care savurau o cafeluta, o tarie, o bere alba cu banane zdrobite in ea. Nu, nu erau ca pensionarii nostri muribunzi de foame ori din lipsa de medicamente. Erau imbracat in Lacoste ori Hilfiger si aveau ochii impacati si luminosi. Batranetea e ceea ce trebuie sa fie. Toamna calda si aromata a vietii, imbelsugata de roadele culese zeci de ani, si, preferabil cat mai lunga. Pentru ca apoi vine vesnicul inghet.

Io am bagat sub mustata o varza acra calita cu cartofi de-ai casei, sunca, carnati si ceva friptura + 2 pahare de vin rosu si bun. Sa ne fie de bine, sa fim sanatosi.

Deci, mergeti la Trier daca vreti sa va odihniti creierii si sa va bucurati ochii, sufletul si stomacul. E de vizitat, e de facut shoping, e de odihnit. Si e mult mult mai frumos decat multe orase mult mai celebre.

Azi urmeaza Metz, Franta…

PS: Post preluat de www.gandul.info