Jurnal de calatorie – Ziua 3 – Metz

Tre sa va spun ca scopul oficial al acestui “maraton” a fost achizitionare unui carucior pentru bebeu. Ca ne-am cam enervat din cauza preturilor mari din Romania. Nu ne-a iesit. Alea misto sint scumpe rau si pe aici. Dar cautarile ne-au dus si la Metz. Oras despre care auzisem numai si numai lucruri bune.

Centru universitar cu greutate, citadela istorica veche, cladiri de exceptie si atmosfera placuta. Ei bine, dupa ce m-am fatzait pe acolo cateva ore, nu pot sa ma pronunt. Bruxellesul nu mi-a placut de la inceput, Trierul mi-a placut la “Hello”. La Metz nu vreau sa ma pronunt inca, simt ca merita sa fie cunoscut mai bine.

Factori de indecizie au fost asteptarile foarte mari si vremea urata. Ieri a fost frig. Dar un ger amar-cumplit, nu asa. Si nori josi, atat de josi de-i intepau in burta acoperisurile caselor. Iar frigul mie imi saboteaza calatoriile. Incepe sa ma doara genunchiul stang. Dar rau, nu asa, probabil batranetea isi spune cuvantul.

Dar, sontac sontac, am incercat totusi sa ma bucur de Metz. Si nu-i urat, nu-i urat deloc. Pare mai calm, mai linistit, mai disciplinat, mai seren, mai elegant si mai… domn decat Bruxelles. Insa mai activ, mai “orasenit”, mai comercial, mai compact, mai organizat si mai fara farmecul Trier-ului. Dar, repet, e frumos. Eu ma asteptam sa fie foarte frumos, sa cad in cur si sa raman acolo pret de ceva minute.

Normal ca nu am ratat nici catedrala St. Claire, strasnic edificiu. As putea deschide un blog cu catedralele Europei, am vazut mare parte din ele. In cazul asta de care va spun, am avut si o mica “aventura”. Am decis s-o vad singur, sotia si prietenii nostri au luat-o hai-hui pe stradute. Firesc, mi-am luat si belet la cripta. Iar catedrala era cam pustie. Mi-am dat seama ca probabil ma voi trezi singur in maruntaiele acelei cladiri uriase si vechi, in niste catacombe intunecate, inconjurat de morminte.

Decorul perfect pentru un film de groaza. Iar eu eram singurul actor. Calcand cu grija pe lespezile grele, aveam inima mica si respiratia incetinita. Sa nu ma auda cineva… Si ma gandeam ca poate scenariile au ceva real la baza. Ca nu iese fum daca nu-i foc. Priveam atent statuile vechi de sute de ani, cu moacele sparte de vreme si ochii odata pictati, acum albi si goi. Si speram sa nu-si suceasca vreo statuie capul spre mine. Ca am pus-o, ma cac pe mine de frica acolo in catedrala.

Dar am scapat cu bine, a fost cea mai rapida vizita de cripta pe care am efectuat-o vreodata. Nu a durat doua minute.

La Metz as vrea sa revin din doua motive: stiu ca trebuie si merita sa vad mai mult. Siiiiii, nu am luat magnet! Eu cumpar cate un magnet din fiecare destinatie vizitata. Si aici am gasit doar un magazin de suveniruri unde era cam scump: 6 euro. Am sperat sa mai dau de un magazin. Si nu am mai gasit. Deci tre sa revin .

Acu merg sa vad un pic si Luxemburgul. Si deseara ma intorc acasa, in Voluntari. Ce tare suna: Bruxelles, Luxemburg, Trier, Metz, Voluntari.