La film cu Domnul Goe
Un domnul Goe de Militari. In sala se stinsese deja lumina. Reclamele se terminasera, incepea filmul. L-am auzit de departe. Il nemultumea ceva si se smiorcaia la ma-sa. I-am vazut cum se apropie. Familia tipica de romani care scad IQ-ul mediu al natiei. Bunica, foscaia toata de fuste, plase, genti si pungi. Mama, o bagaboanta de cartier transformata in sotie respectabila dupa prima sarcina nedorita. Tata, un bou cu fruntea mica, ochii mici si negri, fixi, isi misca neintrerupt maxilarele. Parea ca ceva il framanta puternic. Eu sint sigur ca din clasa a doua incearca sa afle cat e trei ori trei si nu ii iese.
Au trecut facand senzatie, au traversat un rand de de la un capat la celalalt, fara sa-si cera scuze celor la care le dadeau popcorn in cap sau la bagau sacosele de la House of Art in ochi. Domnul Goe m-a calcat puternic pe picior si a ras amuzat nevoie mare. A fost prima data cand mi-a venit sa-i trag un cot in frunte. L-am studiat. Un copil gras, brunet, cu obraji foarte mari si ochi foarte mici, ca tata. Si negri. La cei 6-7 ani ai sai purta o burta de toata frumusetea. Copil obez, as zice. Din secunda in care s-a asezat, a inceput sa vorbeasca. Tare, tare, ca in spatele blocului. La inceput sa i-am zis nimic. Speram ca familia lui va interveni si ii va lua sunetul. Nimic. Domnul Goe cerea lamuriri familiei dupa fiecare fraza spusa in film. Normal, ce putea sa inteleaga dintr-un film un copil cu asemenea parinti. Familia il ignora. Cand nu vorbea, Domnul Goe radea. In film, o fata de 16 ani nastea plangand un copil plin de sange si mucoase, domnul Goe radea. Cand nu radea si nu vorbea, manca popcorn in cel mai animat stil posibil. Isi arunca pumni de floricele in gura, pe langa gura si mesteca zgomotos. Apoi isi curata “instalatiile” tragand sonor suc printr-un pai infipt intr-o cutie mai mare de cat el. Apoi din nou vorbea si din nou radea. Dupa vreo 15 minute i-am spus:”Vorbeste un mic mai incet, te rog”. Domnul Goe s-a uitat la mine 3 secunde, apoi s-a intors si i-a spus la ma-sa:”Mamaaaaa, asta imi spune sa vorbesc mai incet!!!” Ma-sa mi-a aruncat o privire de sa ma omoare, nu alta, si i-a spus tatalui:”Virgileeeee, ala i-a zis “Sufletelului” sa vorbeasca mai incet.” Tata, boul baltii, s-a aplecat sa ma vada mai bine, m-a sfredelit cu ochii lui de lacusta si i-a spus Domnului Goe:”Vorbeste, ba, mai tare!”
Atunci mi-a fost totul clar. Domnul Goe nu era decat o victima si viitorul lui nu suna deloc bine.
asta mergea tot la “niste animale”.
m-am inrait citind postul, m-am simtit zorro
Si eu am fost recent la un film. De data asta nu a fost domnul Goe. Desi de multe ori l-am vazut. Uneori aproape de scaunul unde stam eu, alta data in alt rand. Totusi, de fiecare data imi venea sa-l strang de gat.
trebuia sa-l rogi sa vorbeasca mai tare…
da, exact. gen “nu va suparati, ma intereseaza foarte tare ce zice ala micu, puteti sa-i spuneti sa tipe mai tare?” e nasol ca daca vrei sa te duci la cinema nu prea ai alte optiuni decat la moluri ca alea-s cele mai comode [presupun ca acolo ai fost]
ai fost la Juno? mie mi’a placut:)
Da, Juno. A fost bun. In ciuda “intreruperilor”.
si mie mi-a placut juno:X:X:D
sa te inveti minte sa mai mergi la film…sa te inveti minte sa-ti expui nervii in locuri publice, in romania…
…Goe, nu stiu daca are prea mult de pierdut in tara asta, dar noi restul. cei cativa, cu siguranta suntem pierzatori aici.
mi-ai amintit cu asta de “Ghidul nesimtitului”.
Chiar asa, uite un subiect de dezbatut: a fi nesimtit este un defect sau o calitate?
urasc genul asta de familie, daca as putea i-as neutralizaaaaaa 8-|
off topic: hard candy e un film interesant (parerea mea) cu aceeasi acrtita din juno.
on: Nu m-as fi abtinut atat, cu toate ca nu poti sa urlii la ei ca la piata (doar asa ar intelege ceva). Ramane sarcasmul, dar sunt atat de idioti incat nu inteleg. Si atunci coc tot felul de idei nesimtite, ceva care sa ii faca de ras in public. O data am reusit sa ii tai unuia care s-a bagat in fata la o coada pantalonii in fund.
De cate ori n-am avut parte de nesimtiti si prost-crescuti din astia cand am mers la film ! Parinti idioti care si-au luat copilul mic la film si caruia ii citeau cu voce tare subtitrarea, spre disperarea noastra, care auzeam totul cu ecou, gasti de tineri “cool” care simteau nevoia stringenta sa faca glume, sa rada si sa comenteze filmul…Daca chiar nu ai chef sa te uiti la film si esti preocupat sa te auzi vorbind, stai dracu’ acasa si lasa-i pe ceilalti amarati care au platit bilet sa vada filmul ! Insa cred ca e si vina noastra, a celorlalti, care ii suportam fara sa reactionam. Oricum, sunt foarte revoltata de felul in care inteleg/ stiu sa se comporte semenii nostri…
asa e lety,e vina noastra k nu reactionam