Lupta cu diabetul – Campanie pentru o viata normala
Luni v-am oferit un filmulet cu cativa minunati tineri care dansau minunat intr-un mall. Unii ati crezut ca e o campanie de promovare a mall-ului. E mult mai mult decat atat. E un alt fel de campanie, o campanie ce-si doreste sa le spuna bolnavilor de diabet ca pot duce o viata normala. Ati vazut cercurile albastre folosite de dansatori? Sint simbolul acestei campanii initiate de sanofi-aventis si Zentiva. Cercul reprezinta viata, albastrul simbolizeaza cerul sub care traim noi, toti.
Mesajul campaniei e foarte important, o sa vi-l prezint si apoi o sa va cer sprijinul. A fost ales cercul de hoola-hoop, pentru ca intr-un fel se aseamana cu diabetul. Cu putin efort il poti controla, la fel si cu diabetul. Dansatorii il invart in jurul soldurilor, acolo unde de obicei se injecteaza insulina. Pe siteul http://ro.hoop4diabetes.com/ (unde va sfatuiesc sa intrati, pentru ca o sa aflati multe si o sa vedeti multe) veti observa si cercuri miniaturale, invartite pe deget. Pentru ca degetul e folosit pentru testarea glucozei din sange. Nu mai putin de 285 de milioane de oameni au acum diabet. Si se estimeaza ca in ritmul asta, in 2025 un om din 10 va avea diabet. Pentru 2030 sint estimati 435 de milioane de bolnavi.
Doar daca nu facem ceva. Ce? Simplu. Sa ne schimbam regimul de viata. Sa facem miscare, sa mancam cu mult mai multa atentie, alimente sanatoase. Doar 10% dintre bolnavi au diabet de tip 1. O forma care apare la copii si tineri. Pancreasul lor nu mai produce insulina, hormonul care ajuta celulele sa transforme glucoza din sange in energie. Si in acest caz boala poate fi tinuta sub control. Cu ajutorul injectiilor cu insulina si a unui regim de viata corect.
90% dintre bolnavi au insa diabet de tip 2, care apare in jurul varstei de 40 de ani. Ce-l cauzeaza? Pe langa o predispozitie genetica, un cuvant greu de spus il au lipsa de miscare, supraponderalitatea, fumatul. 50% din bolnavi pot sa nu aiba habar ca sulfera de diabet 2, pana cand simptomele nu sint puternice: sete mistuitoare, foame, pierderea greutatii, urinari dese. Dar de ce sa ajungem acolo?! Nu mai bine punem piciorul in prag cat timp inca putem? Ne orientam frumos catre bucatarioare si gatim (mai usor cu junk fudul, io stiu ca-i gustos dar si tu stii ca nu-i sanatos), mancam salate si fructe, ne mai scoatem posterioarele din masini si ne plimbam prin parc, poate ne reapucam de sportul ala ce ne placea in “tinerete”. Simplu si deloc neplacut. Putem face ceva incepand de azi. (io acum mananc un mar)
Va spuneam insa ca va voi cere si ajutorul. Bolnavii de diabet au tendinta sa se izoleze. De inteles, dar periculos. Campania aceasta vrea sa-i puna in legatura, sa comunice, sa-si impartaseasca experientele, regimul de viata. Sa-si demonstreze unii altora ca se poate trai frumos, armonios, normal. Diabetul poate fi tinut sub control pana la adanci batraneti. De aceea va rog, daca aveti diabeti comunicati, deschideti-va sufletul. Povestiti-ne prin ce ati trecut, cum traiti, cum ati revenit la normalitate. Daca aveti nevoie de ajutor, cereti ajutorul. Daca aveti cunostinte care au diabet, impartasiti-ne din experienta lor. Puteti ajuta mult, foarte mult. Comunicarea duce la normalitate, la o viata plina. Boala aceasta poate deveni un amanunt care nu trebuie sa va opreasca de la dansul vietii.
Si apropo de dans, daca vreti sa-i revedeti pe dansatorii din film, sinteti invitati la Plaza Romania sambata, de la 13 pana la 16. Puteti dansa cu ei, dar fiind acolo va alaturati si luptei impotriva diabetului. De Ziua Mondiala a Diabetului.
Eu va doresc sa va fie viata ca un dans nesfarsit, sub un cer senin.
Bravo, Dono! Excelent scris, excelenta treaba ai facut cu asta! Si da, ai dreptate, ceva cumpatare in viata noastra ar aduce beneficii pe termen lung.
Mersi, Miorlau, mi-as dori ca sa apara si cititorii ce nu comenteaza de obicei. E un subiect important si e important sa vorbim despre el.
Dono, ne-ai aratat din nou ca esti OM. Daca ar exista mai multi oameni ca tine, sunt sigura ca nu ar mai fi nevoie de nici un fel de campanie.
Intr-o lume ideala (stiu, visez) nu ar trebui sa ne spuna nimeni asta, nu ar trebui sa vina nimeni la noi sa ne prinda de manuta si sa ne zica: “Uite, cineva are nevoie de ajutorul tau”. Lucrurile astea ar trebui sa le facem fiecare, fara sa ne atraga cineva atentia.
But, then again, nu traim intr-o lume ideala, din pacate.
Insa, eu tot mai sper ca putem schimba ceva, chiar daca traim cum traim.
Sa aveti o zi minunata! Astazi avem parte de soare.
Buna dimineata!
Am vazut filmuletul, acum sunt lamurita ce si cum. Frumoasa initiativa!
Nu am avut in familie cazuri, dar am intalnit un caz trist la o fosta colega de serviciu. Sotul ei are diabet, se trateaza cu insulina si mereu are doza la el. Asta n-ar fi o problema, pentru ca tien boala sub control fara probleme. Ideea e ca am intrebat-o de ce nu face un copil. Si mi-a spus ca-i e frica sa nu mosteneasca boala, pentru ca sotul ei a mostenit-o de la mama lui, si mai bine nu face un copil. Mi se pare foarte trist… si dupa parerea mea, nu e un motiv foarte solid. Cred ca medicina avanseaza si se poate evita “mostenirea” asta. Sau poate ma insel…
“tien” este un “tine” mai repezit… scuze!
Buna.
Mi-ar placea foarte mult sa intru intr-o astfel de comunitate ca sa ajung mai usor la informatii. Am doi membrii in familie cu diabet.Una dintre ele este acum in spital paralizata pe partea dreapta.A avut glicemia 500,dupa insulina ii scadea la 230…pana acum cateva zile cand a paralizat.Ma chinuiesc sa aflu de pe internet tratamente naturiste,regim si tot ce tine de diabet,dar este destul de greu…mai ales cand nu am cui sa pun intrebari si sa mi se raspunda la nivelul meu de cunostinte medicale (redus).
Asa ca, multumesc din suflet daca exista o astfel de comunitate si prin intermediul tau Dono ajung la ei.
O zi buna.
Teodora, numai bine va doresc si le doresc celor dragi tie.
Buna ziua!
Am fost una dintre cei care a crezut ca e o campanie de promovare a mall-ului, dar ce ma bucur ca m-am inselat! Frumoasa initiativa. Cunosc o persoana care are diabet de la 10 ani, face cate 4 insuline pe zi si a fost la un pas de a-si pierde vederea. Este o viata plina de suferinta, chiar daca boala se poate tine sub control, dar cea mai mica neglijenta poate da peste cap progrese facute in ani buni. Nu va povestesc acum toate prin cate a trecut pentru ca este un adevarat roman. Sper sa ii fie de folos link-ul de mai sus.
Felicitari, Dono.
Multumesc.
Am atatea de spus si de intrebat incat nu stiu daca pot sa ocup spatiul aici. (cu articolul asta chiar m-ai “lovit”)
Teodora, cat spatiu vrei.
Asta este una din marile probleme ale diabeticilor….insulina “tine sub control” nu trateaza, dupa mine este ca un fond de ten peste un cos…cosul este tot acolo,doar ca nu-l mai vedem.Asta, referitor la ceea ce a zis mai devreme Joaninha.
Tata are diabet…
Foarte buna campania !
Si eu am pe cineva in familie. Un var al sotiei, au copilarit impreuna. Are diabet de la 13 ani. Acum are spre 40 de ani. Insulina zilnic de peste 20 de ani. Dar se bucura de viata, munceste, joaca baschet, canta la chitara.
Mama m-a sunat ieri ca i-a dat doctorul un tratament mai puternic acum cateva zile si i-a scazut glicemia…nu stiu daca sa ma bucur….daca se obisnuieste corpul si cu tratamentul asta?
Buna,
Orice campanie de ajutorare a oamenilor cu probleme e buna.
Din fericire, in familie sau printre prietenii apropiati nu am oameni bolnavi de diabet. Doar mama cumnatei mele, femeie pe care o cunosc, si e si ea bolnava de mai bine de 20 de ani.
Nu le doresc decat sanatate si chef de viata, sa faca asa cum face varul sotiei tale, Dono.
Treaba aceasta cu sportul sau miscarea este putin mai complicata. Trebuie sa ne gandim si la oamenii de la tara (multi cu diabet), la 50-60 de ani….foarte greu sa-i faci sa tina un regim, nu mai zic de miscare (tot ce nu implica sapa,coasa…etc).
Verisoara mea are diabet, unchiul meu la fel. Sunt oameni perfect normali, plini de viata, sociabili, cu un ascutit simt al umorului. Nu este absolut nimic in neregula cu ei, noi suntem cei care-i privim altfel si ii facem sa se simta diferiti; avem senzatia ca trebuie sa ne fie mila de ei, sa ii cocolosim, sa-i torturam cu verificari, cu inventii publicate sau nu (gen pastile minune, ierburi magice si alte balariute).
Noi suntem cei care privim oripilati diabeticii care, aflati intr-un restaurant sau loc public, sunt nevoiti sa-si injecteze vitala doza de insulina si nu se pot feri suficient de bine de ochii indiscreti. Da, surpinzator, nu se drogheaza. Ar trebui sa le permitem sa faca acest gest cu la fel de multa naturalete ca administrarea unei pastile orbit. Asta apropos de “Bolnavii de diabet au tendinta sa se izoleze.”
@ Ada: diabetul se transmite pe linie materna. Sfatuieste-ti amica sa viziteze un doctor specialist; s-ar putea sa ii alunge lejer temerile.
Doamnelor si domnilor, haideti sa ne gindim un pic si la preventie.
Sigur, factorul genetic e si el responsabil, dar stilul de viata pe care-l ducem e determinant. Cu alte cuvinte, pistolul e incarcatura genetica, apasatul pe tragaci e reprezentat de prostiile pe care le facem cu viata noastra.
In primul rind, mincatul putin si des e de baza. Daca mincam seara cit pentru toata ziua se cheama ca am facut o afacere proasta. Glicemia se duce la balamuc iar insulina secretata de pancreas e din ce in ce mai multa. Asadar, jucam box cu pancreasul in mod constant, pe care-l obisnuim sa “produca” din ce in ce mai mult. Singurei ne putem crea rezistenta la insulina prin “antrenamentul” prost pe care-l facem.
In al doilea rind, se mai pune si calitatea a ceea ce consumam. Diabetul e o boala a civilizatiei, cu cit alimentele sint mai prelucrate / procesate cu atit sint mai rele pentru noi. Grasimile, zaharul, sarea…ce vreti voi.
La acel “ce e bun e imoral, ilegal sau ingrasa” se mai adauga si “te imbolnaveste, daca nu azi, atunci mai tirziu”
Dono,
Te contrazic puţin.În deplină cunoştinţă de cauză,soţul meu fiind bolnav de diabet,de tip 2.Sunt 9 ani de la momentul declanşării.Nu şi-a schimbat ritmul de viaţă, doar grijă la alimentaţie,controlul glicemiei şi medicaţia.Dar mai calcă şi în străchini,adică mai scapă la dulciuri,că-i pofticios şi-i plac la nebunie.Nu facem un secret din asta,de exemplu,în locuri publice la cafea sau ceai,cere zaharină dacă nu avem la noi.Avem o viaţă plină,nici vorbă de izolare.
Popică
Diabetul se transmite pe linie paternă,eu aşa ştiu,şi am citit destule despre asta.
Când tatăl are diabet,copiii au predispoziţie genetică spre asta.Aici e stresul mare.Deci grijă mare la alimentaţia copiilor.
Sebra, nu ma simt contrazis
Exact de completari ca a ta e nevoie. Multumesc.
ciudat, Sebra, ultimile studii arata ca mama poate transmite in proportie de 80% boala catre copil, nu tatal. Eu sunt diabetica insulino-dependenta de fff multi ani. Sunt satula sa fiu privita cu mila sau sa se holbeze o gramada de oameni la mine cand incerc sa-mi injectez insulina la toaleta restaurantului, de exemplu, pt ca in public as fi urmarita de multe privir curioase, speriate, etc.
Sunt satula de campanii “hai sa fim prieteni cu diabetul”, “draga diabeticule, poti fi si tu normal”, etc…
Ne-ati pus la zid si ne-ati considerat anormali, iar acum incercati sa ce? Suntem satui de sfaturi despre cum sa traim, eu nu am mancat prajituri toata copilaria mea, ci doar fructe si legume, pt ca mama a vrut sa traiesc sanatos. Apoi, m-am imbolnavit si iata, nici acum nu am bucuria de a manca o prajitura, decat cu un mare sentiment de vinovatie – cuuum, mananci, dar tu ai diabet!?
bun venit vara lu’ popica, sanatate iti doresc.
Eu cred ca greselile trecutului nu trebuie sa umbreasca ce se intampla acum. Din punctul tau de vedere nu ar trebui facut nimic? Astfel de campanii fac bine si daca privesti doar informatiile pe care le aduc.
Un om informat e mai puternic. Nu crezi?
Stai ca acum imi revin din soc, vara’ lu’ Popica (ti-as zice mai usor pe nume). Daca te-a pus cineva la zid si te-a facut sa te simti “anormala”, pai ala-i un dobitoc, sa ma ierti.
vara lu popica – bravo! frumos spus! “Ne-ati pus la zid si ne-ati considerat anormali, iar acum incercati sa ce? ”
zicea un baiat intr-un stand up : tu zici ca nu esti rasist pentru ca si in casa ta au intrat fo 4 negri. pai, daca ai numarat cati ti-au intrat in casa, amice, esti rasist!
toate afirmatiile sunt interpretabile. daca eu, ca om “sanatos” vreau sa-i ajut pe altii sa afle mai multe despre “situatia” lor – fie ea boala sau ceva ce majoritatea o considera ca fiind “altfel”, prin mijloace pe care eu le consider utile, nu inseamna ca ma bat cu pumnu in piept si incer sa demonstrez ca io-s jmeker si ia uite ce fac pentru omenire – inseamna ca atat pot sa fac si asa stiu sa o fac.
asta nu opreste pe nimeni sa interpreteze dupa cum ii e starea de spirit.
Un articol care sper sa aduca ceva lumina in genetica diabetului.
http://www.diabetes.org/diabetes-basics/genetics-of-diabetes.html (a se vedea “your child’s risk)
In ceea ce priveste campaniile de informare, opinia mea este ca acestea sunt facute pentru cei care nu au (inca) diabet si asa ar si trebui construite. Un bolnav si cei apropiati lui mai mult ca sigur ca au devorat orice publicatie mai mult sau mai putin ortodoxa legata de subiect, majoritatea din proprie initiativa. Da, ok, exista si categoriile la care informatia nu poate ajunge prea usor; iar in acest caz campaniile de informare ar trebui directionate spre acele medii (rural, izolat, etc). In mod sigur exista statistici pe judete, o evidenta a bolnavilor (insulina este furnizata in mod gratuit, deci trebuie sa stie cineva cat comanda si cand comanda).
Ps: doamne Dono, am comentat azi cat nu am comentat in cei minim 2 ani de cand te tot citesc
vara lu’ Popica,
Nimeni nu cred că v-a pus la zid.Eu cel puţin nu am văzut pe nimeni făcând aşa ceva.Şi nu sunteţi deloc anormali,doar pentru că aveţi anumite restricţii la mâncare.Sunt afecţiuni care nu permit sarea în alimentaţie.Ăia sunt anormali?
Noi,de exemplu,evităm în casă dulciurile şi cola ,pentru a nu-i “face poftă” soţului,şi nu simţim victime deloc.Nici eu ,nici copiii.
E vorba de atitudine.Pentru că,în fond ,alimentaţia recomandată pentru diabetici,este o alimentaţie sănătoasă,după care ar trebui să ne ghidăm şi noi,restul,care nu suferim de această afecţiune.
Cât despre transmiterea pe linie maternă,e posibil să ai dreptate,nu te contrazic.
Buna, Dono, am scris vara lu’ Popica, pt ca a postat si ea – vara-mea – un comment mai inainte. Eu sunt Diana.
am avut, ce-i drept, surpriza de a fi privita altfel, pt ca, mi s-a spus, tu nu arati ca un diabetic. cam cum ar trebui sa arate un diabetic?? este foarte bine ca exista campanii de informare a populatiei, insa, uneori, cuvintele sunt prost alese. sunt barbati care nu vor sa se casatoreasca cu diabetice, pt ca le este teama sa nu aiba copii diabetici. au si ei dreptate…sotul meu nu a tinut cont de asta si a spus ca singura diferenta intre mine si el este ca eu fac 4 injectii pe zi. asa mi-ar placea sa fiu privita de ceilalti, imi pare rau daca nu am reusit sa ma fac inteleasa din prima, sper ca am reusit acum. sanatate va urez tuturor!!
Ce coincidenta: chiar azi a venit la serviciu o fosta colega care s-a pensionat. Cum o stiam cu probleme de sanatate(diabet), am intrebat-o cum evolueaza boala. Am aflat de un tratament naturist pe care il urmeaza si care, se pare ca da rezultate. Deci, pentru cei interesati, am sa incerc sa reproduc: boabe de fasole se coc la cuptor (ca alunele), se macina si se foloseste o lingurita din aceasta la o cana de apa pentru obtinerea unei infuzii care se consuma cu jumatate de ora inainte de masa, de trei ori pe zi.
Sper sa fie cu folos.
Sanatate tuturor!
Cred ca daca as vedea pe cineva ca se injecteaza intr-un loc public, privirea mi-ar fi involuntar atrasa. As incerca bineinteles sa ma controlez ulterior, tocmai pentru a nu parea ca privesc “altfel” acea persoana. Tocmai pentru ca nu o privesc altfel.
Cocorutza, sa nu exageram. Diabetul e o boala serioasa, care necesita monitorizare si multe analize. Sint de acord ca plantele pot face minuni, dar trebuie si tratamentul asta urmat sub supraveghere. De preferinta a unui medic.
Diana, te-am inteles perfect. Stiu ce vrei sa spui. Si da, mie mi-a fost cumva mai usor sa scriu aceste randuri, care e posibil sa nu fie exact ceea ce trebuie sa fie. Tocmai de-aia v-am invitat pe voi, cei ce aveti diabet, sa vorbiti. Si-ti multumesc pentru ca ai facut-o.
Cred ca nu m-am facut inteleasa: era vorba de un “ajutor” in paralel cu tratamentul cu insulina.
sebra – io cred ca-cam pe fiecare dintre noi l-a pus cineva la zid macar o data : ca e prea scumd, ca e blonda, ca e femeie la volan, ca e alb/negru/galben/rosu, ca n-are o mana, ca are o alunita pe nas.
si pe oricine auzim ca vorbeste de particularitatea asta a noastra, cred ca ne amintim de necazuri si nu mai intelegem ca nu e rauvoitor.
si daca tratam “problema” ca pe un tabu riscam sa ramanem dezinformati: nu aflam ca ne putem lungi picioarele, ca scoatem alunita, ca a aparut un nou medicament, ca exista o firma de proteze care le doneaza si tot asa…
cu sfaturile e altceva. e de obicei ca draq, daca nu esti persoana avizata. de exemplu IO cum as putea sa spun: bai nu e bine sa fumati, faceti miscare, mancati sanatos, cand fumez de 11 ani, singura miscare pe care o fac e pana la masina si inapoi si mananc cartofi prajiti?
pisica turbata ,
Am vorbit în deplină cunoştinţă de cauză,am şi spus că soţul meu fiind diabetic.
erata:
că soţul meu,este diabetic
boala asta mi-a ingradit libertatea. puteti crede sau nu. in 16 ani nu am reusit sa fiu prietena cu diabetul, asa cum mi s-a recomandat. nu va imaginati ca sunt o diabetica obeza si hipertensiva; tocmai ce spuneam inainte ca oamenii imi spun ca nu arat a diabetica pt ca arat bine (ma rog, nu-s vreo diva
)
Nu am libertatea de a alege cand sa mananc (tre’ sa mananc la ore approx fixe).
Nu am libertatea de a dormi in weekend pana mai tarziu (la h 8.30 tre’ sa ma trezesc pt a-mi verifica glicemia si a-mi face insulina) s.a.m.d
cam asta pot spune eu despre boala mea.
diabetul inseamna mult mai mult decat regim alimentar, din pacate pt mine si pt cei ca mine.
va urez tuturor un weekend minunat!
sebra – si eu am avut un bunic si o bunica care au avut diabet, si mama avea o alunit pe fata, io am mult epe corp, tata e alcoolic, frate-miu a fost muscat de cal si i-a ramas semn. si ce?
io daca-i zic lu tata – prietene, nu mai bea, ca te cureti cat de curand – el intelege ca tin la el si vreau sa-l ajut.
daca-i zic unui necunoscut – amice, las-o mai usor o sa-mi zica: da’ce? beau pe banii tai?
despre asta vorbeam cand ziceam ca orice afirmatie poate fi interpretabila. si da, pot sa zic ca si noi ne ferim sa avem alcool pe masa in preajma lui. si nici nu il gasim anormal. dar pe altul cand il vezi zici: ia uite si la betivu asta!!
hai sa nu mai mancam kko!
Buna tuturor,
Zic si eu ceva pe-aici in cunostiinta de cauza (toate rudele mele pe linie paterna au / au avut diabet deci ma pregatesc de pe acum si eu – sau mai rau copilul meu – pentru asta).
Diabetul e greu de gestionat, mai ales cand este in faza dependenta de insulina. Diabetul mai este si foarte periculos pentru ca pe termen lung paote da nastere unor afectiuni cardiovasculare fatale (cazul tatalui meu) sau la pierderea vederii + multe alte boli legate de circulatia sangelui.
Dar partea buna este ca preventia diabetului si chiar controlul bolii in sine (cel putin in faza usoara) este LA INDEMANA NOASTRA. Dono are dreptate si a surprins perfect acest aspect. Chiar si cei care nu se stiu cu antecedente in familie pot si trebuie sa tina cont de niste reguli simple care previn aceasta boala atat de frecventa.
Multi dintre noi au tinut sau tin o dieta. Imaginati-va ca exista o dieta pe care ar trebui sa o tinem pe viata. Nu trebuie sa ajungem diabetici ca sa facem asta.
pisica turbata ,
Nu ştiu unde ai văzut tu,că eu mănânc kko..dar,mă rog,fiecare cum înţelege…
O zi bună!
Dragii mosului, nu sintem la fel, nu percepem la fel, nu gandim la fel. Si vedem lucrurile de pe pozitii diferite.
As dori sa va reamintesc insa ca sintem in aceasi tabara si nu uitati ca sinteti sublimi.
vara lu’ popica-nu vreau sa par insensibila,dar sunt convinsa ca exista in viata ta si lucruri bune,placute,care te fac sa doresti sa vina o noua zi.
Buna Diana.Nu am diabet,are mama mea (a aflat de curand),mai am o ruda cu diabet,dar recunosc, nu m-a interesat in mod deosebit. Dar, de cand cu mama am inceput sa tot citesc pe internet,dar nu sunt lamurita exact.As vrea ca pe langa tratament sa o ajut si cu ceva naturist si cu regim dar, nu stiu de unde sa incep si cum.Mi-ar fi de un real folos sfaturi de la voi.
PS: stiu ce inseamana chestia cu pusul la zid. Am psoriazis, si, am fost pusa in situatii penibile.O colega la facultate m-a intrebat daca se ia (nu se ia!)…si dupa aceia nu s-a mai asezat niciodata langa mine (asta doar un exemplu)
azi sunt revoltata din cauza fenomenului vineri 13 si nu reusesc sa-mi transmit gandurile cum trebuie.
totul e interpretabil, mai ales cand lipsesc mijloacele de comunicare nonverbale – aici la dono acasa zic.
incercati sa intelegeti ca nu toti va doresc raul, ca nu toti gandim la fel, ca nu toti care se uita un pic ciudat va pun la zid (ca poate e un doctor, ca poate e cineva care a fost jefuit de un drogat si cand vede ace se stramba, ca poate e altcineva care are un caz in familie), iar cu sfaturile neavizate nu ma refeream la tine – sebra. dadeam un exemplu.
ok tu nu-l pui la zid pe sotul tau, e normal. dar sunt altii care-l pun sau altii care vor sa ajute si pot fi intelesi gresit.
cu mancatul de kko, ma refeream la toti, fara exceptii pt persoanele de fata sau subsemnata.
si apropo de confruntarea de pareri de mai jos, eu nu am observat ca diabeticii (insulino – dependenti sau nu) din familia mea, si chiar dintre prieteni, sa se fi simtit vreodata izolati de restul societatii. Aparte discretia pe care poti alege sa o ai sau nu atunci cand trebuie sa iti faci injectia sau sa iti iei pastilele, in rest un diabetic nu ar trebui sa se confrunte cu nici o alta situatie iesita din comun. Mai ales acum, cand dietele la moda (vezi Montignac) sunt aproape identice cu dieta diabeticului. Eticheta de “diabetic” poate sa ramana ascunsa in subconstientul bolnavului in timp ce acesta se comporta ca un om perfect normal si sanatos. Ceea ce este si indicat dealtfel, pentru tonusul psihic.
da – ca uitasem – ala fara pacate sa arunce primul piatra!
de-asta zic ca mancam kko! cateodata! toti!
voiam sa nu mai postez nimic, insa aA m-a naucit putin; imi cer scuze daca vorbele mele par ale unei frustrate nemultumita de viata. crede-ma, ma bucur de fiecare zi, chiar ma simt jignita de psiholgia asta ieftina aplicata la intamplare.
imi place de pisica turbata, stie sa puncteze!
pisicuto, cine te-a suparat? zi, ca-i taiem nasul
ikemaua – astia care au oprit apa calda
) in rest nimeni.
ma bucur ca macar verisoara a vazut ca nu-s om rau :*
atunci inteleg de ce esti fiara pisico, am trecut si eu prin asta acu’ vreo doua zile.
vara lu’ popica-incercam sa fiu alaturi de tine,nicidecum sa o fac pe desteapta. si nu te-am perceput cum ai scris tu. nu-mi permit sa trag concluzii despre oameni pe care nu-i cunosc. iti doresc numai bine si scuze daca comentariul meu a fost inoportun.
da, numai ca io acu 5 minute am vrut sa fac dus si ia apa calda de unde nu-i. deci nu-i o scuza pentru comentariile mele
)
eu nu am vrut sa deranjez pe nimeni si-mi pare rau daca nu m-am facut inteleasa, dar e normal pentru ca nu suntem toti pe aceeasi lungime de unda. suntem diferiti si gandim diferit. trebuie doar sa ne obisnuim cu asta si sa nu ne victimizam singuri daca nu vrem sa fim victimizati. parerea mea.
Pisico, cred ca de la oja varsata pe tastatura ti se trage de fapt. Ti s-au incleiat tastele ( apropo, am descoperit o chestie foarte faina de manechiura french, se foloseste numai cu pile si un polish de matase, tine o saptamina la tavaleala, fara nici o chimicala, lac sau acetona )
Caci este loc pentru noi toti sub mandrul soare, cand este pace, pace intre popoare
Cantecel din copilarie.
Valorile glicemiei nu depind mereu de regim, miscare, etc; stressul e un factor extrem de important; sotul meu are diabet, fara sa fi avut antecedente in familie; dupa o suparare destul de puternica, acu vreo 10 ani a facut un preinfarct si atunci a descoperit ca are si diabet; nu grav, atunci; s-a tratat cu pastile ani buni; anul acesta, prin ianuarie a avut parte iar de niste intamplari neplacute, glicemia a scazut la 30, l-am dus in coma hipoglicemica cu salvarea si de atunci face insulina; e ok acum, tinem totul sub control, eu ii fac insulina zilnic si am grija sa manance sanatos, etc; dar, de cate ori are vreo problema la slujba, glicemia o ia razna, cu regim cu tot; asta e; si-atunci mai crestem doza si tot asa; bine-ar fi sa nu punem tot la inima…
pisico, eu sunt de acord cu tine si cu NU victimizarii cum spuneam si eu in comentariile de mai devreme…
sys – da, e bine ca ai mentionat ca diabetul se poate face si pe fond de stres nu e numai mostenire genetica, iar hipoglicemia este de departe mai rea (fatala uneori) decat hiperglicemia.
Mama a facut un diabet pe fond de stres. Astepta rezultatul unor analize. Din fericire o forma extrem de usora, glicemia i-a revenit repede la valori normale.
da, de multe ori cu un regim alimentar strict nici nu ajungi la medicamentatie ..iti revii la normal cu glicemia
[...] scris despre Ziua Mondială A Diabetului şi vă invită mâine la eveniment: Gogu Kaizer, Raluxa, Dono, [...]
foarte bine ai enumerat problemele care le au diabetecii
tata are diabet de mai bine de 10 ani,boala care i a aparut cam pe la 40 de ani..
cu regim sa fara regim un om care are diabet tot nu poate avea o viata normala dar ce este drept o poate imbunatati
pana anul asta diabeticii mai primeau si 2 mil pensie de handicapat dar mai nou lea luat din aceasta pensie…sunt oameni care chiar au nevoie de banii astia…dar ce sa faci domne au gasit de unde sa ia acum ca este criza
ai nostri guvernanti sunt tari de tot
in loc sa taie de la nesimtitii aia care au pensie 200 de milioane ia de la diabetici
bravo
Despre subiectul asta n-am nimic de zis, nu m-a atins nici macar tangential dar scriu si eu pe aici ca sa-l ajung pe Sburlea.
Nici bulgaroaica?
Nimeni altcineva?
De ce barbatii n-ar trebui sa dea sfaturi in revistele pentru femei:
Saptamana trecuta, intr-una dintre zile, am plecat la servici lasandu-mi sotul in fata televizorului.
Am luat masina si am plecat catre locul de munca. La nici un kilometru departare de casa, se auzeau niste zgomote de la motor si a trebuit sa trag pe dreapta. M-am intors repede acasa, pe jos, sa-l chem pe sotul meu sa ma ajute.
Sotul meu era in dormitorul nostru impreuna cu fiica vecinilor nostri. Eu am 32 de ani, sotul meu are 34, tipa are 22 de ani. Suntem casatoriti de 10 ani. Va dati seama ca ne-am certat, el mi-a marturisit ca are o relatie cu tipa asta de vreo 6 luni. Mi-a mai spus ca a fost dat afara de la munca si ca
este foarte deprimat. Mi-a promis ca nu se va mai intampla.
Imi iubesc foarte mult sotul, dar de cand i-am dat ultimatumul, este foarte tacut, absent si distant. Ma tem ca ma va parasi. Ce ar trebui sa fac??? Multumesc anticipat, Maria.
Un barbat ii raspunde:
Draga Maria,
cand o masina se opreste si nu mai vrea sa porneasca, dupa o distanta destul de scurta, trebuie sa iei in calcul mai multi factori. Incepe prin a verifica daca mai ai benzina. Dupa aceea verifica filtrul si vezi daca are vreo problema. Vezi poate ai ceva la garnitura de chiuloasa.
Daca nici una dintre toate acestea nu e, inseamna ca poate ai probleme la rezervor si/sau pompa de injectie sa nu functioneze cum trebuie. Sper ca ti-am fost de folos.
Si mama a facut acum vreo 20 de ani diabet pe fond de stres. nu stiu ce tratament a urmat (sau daca a urmat vreunul)dar acum este bine si doar incearca sa manance mai sanatos-nu un regim strict. acum 2-3 ani, la un control de rutina am observat ca am glicemia foarte mare avand in vedere ca aveam 19-20 ani. intr-adevar, am o slabiciune mare pentru dulciuri si fast food. de atunci, am incercat sa mananc cat mai sanatos(atat cat pot, ca deh…sunt si eu un sulet cum zice sburlea), mai multe fructe, legume.la dulciuri mai cedez doar cand mi-e foarte pofta sau cand organismul o cere.
Am venit de la aeroport. Duminica este http://www.rezidentiat.info/ pentru prietenul nostru Horea. Azi bem ca miine nu-i voie, ii dau lucrare de control.
Bravos, Roxxy, io la aproape 35 de ani nu reusesc sa-mi disciplinez meniul. Tot e bine insa ca am inceput sa-mi doresc asta.
Asterix, si crezi ca dupa ce va lua examenele se va intoarce la noi?
Salut Dono,
Am fost tot timpul aici dar eram cocosat de catre http://www.rezitests.ro/intrebari_tema.php?idTema=35&type=CM
pff… stai linistit, Dono ca nici eu nu mi-am disciplinat meniul. am zile intregi cand mananc la serviciu numai sandwichuri cu snitel(sau nu mananc de loc-de lene) si fumez ca un turc pe langa o cana sanatoasa de cafea. si apelez apoi la fructe si legume mai mult de frica pt a ma “curata” pt ca simt ca am in interior numai funingine.
Buna seara!
Ma bucur ca s-a dezbatut subiectul asta, am invatat lucruri noi. Pe langa asta, sunt din ce in ce mai convinsa ca trebuie sa ma reapuc de sala, ca asa nu se mai poate!
Bunica dn pareta tatalui a avut, bunicul din partea mamei a avut, mama are… Eu am glicemia sub 60. Deci nu am. Nu stiu daca se transmite sau nu dar momentan e doar statistica si atat.
Atentie la o chestie legata de diabetici: exista o forma de diabet care lasa in respiratie un miros de…alcool. Dupa ce te stii bolnav de diabet, sa iti mai miroasa si respiratia de parca ai fi consumat un vagon de vodca e de-a dreptul frustrant… Asa ca de azi inainte daca vedeti un om care nu se mai tine pe picioare si ii pute gura a alcool, intrebati-l daca are vreo problema sau e doar beat mort!
Pufoaso, tu ai impresia ca toti barbatii cunosc mecanica auto? Omul respectiv a dat un sfat in functie de cat a inteles din ceea ce a scris femeia respectiva. (
)
Metale, nu te ambala, era doar un banc ( zic eu, bun )
De aici si rasul din paranteza. Speram sa fie evident ca am inteles bancul dar se pare ca nu. Sau e doar tensiunea de vineri 13?…
io nu am diabet, dar are mama, nu e dependenta de insulina, dar mama prietenei mele e dependenta de insulina, numa io stiu cate injectii i am facut
, e o boala destul de greutza.
ps: nu pricep cum nu mancati zilnic fructe, eu dk nu mananc minim doua mere pe zi intru in sevraj.
Eu intru in sevraj daca mananc 2 mere pe zi.
Si buna dimineata de sambata 14
Nu uitati, azi puteti sa-i vedeti la Plaza Romania pe frumosii dansatori cu cercuri albastre. Puteti dansa cu ei de la 13 la 16.
Bună dimineaţa
Azi se lasă de sec