Macelarul – Winter Edition.

Mi-am dat seama ca de o vreme masina mea e extrem de buna la stat. Nu vrea sa plece, nu se prea poate deplasa. Cam de cand e vreme de iarna. Si zapada. Nameti pe strazi. Si nu e vorba de tractiunea spate care joaca feste. Iar aceasta stare de stat a avut o evolutie asemanatoare cu a unei raceli. La inceput te doare gatul, apoi spatele si uochii, apoi tusesti si-ti curg mucii pe cravata. Asa si masina mea. La inceput mergea bine, apoi mai putin bine, tot mai greu, pana m-am trezit ca vrea sa stea. Bine mersi.

M-am tot intrebat eu ce gurita mamicii ei are. Fara a o cerceta indeaproape. Abia plecam de pe loc, derapam in draci, simteam ca fortez motorul inutil. Si nu am cercetat-o indeaproape pentru ca dimineata plec la munca atunci cand e inca foarte devreme si multa zapada pe masina. Iar seara plec de la munca atunci cand e foarte tarziu, foarte intuneric, foarte frig, si foarte multa zapada pe masina. Ca atare nu am chef de cercetari nici dimineata nici seara.

Stai sa vezi care era problema. Ieri am cercetat-o (fara chef) si am vazut. Ce? Pai am vazut ca sub pragurile masinii se mai formasera niste praguri. De gheata, nu de zapada. Aceste praguri imbracasera partial si rotile, erau ca niste saboti de frana. Si ajungeau pana aproape la sosea. Pe sosea. Marimea lor era absolut spectaculoasa, putem sa sculptez in ele o mica-catedrala de gheata. Ce am facut? Ce faci si tu, soferule, in asemenea cazuri. Am inceput sa fut picioare in praguri. Sperand initial ca-s din zapada, vor cadea, voi pleca.

Dupa ce m-am trezit din lesin, am fost la spital si mi-am pus degetele picioarelor in ghips, mi-am dat seama ca nu rezolv nimic astfel.

Era seara, era ieri, masina era parcata pe pragurile ei de gheata. Eram la servici, vroiam sa plec, stiam ca nu pot sa plec, trebuiau luate masuri urgente, extreme. Cobor la prietenii mei bodiguarzii institutiei si ii rog sa-mi dea ceva de spart gheata. Un ciocan, o loptatica, un levier, orice. Unu mai de treaba ma conduce pana la masina lui, cu promisiunea unui ciocan. Cotrobaie prin protbagaj, nu gaseste ciocanul. Dar dintr-o patura scoate un satâr, de-ala cu care taie macelarii carcasele de porci si vite. Cu lama lunga de un sfert de metru si lata cat o palma de muncitor in constructii. Lama argintie lucea crud in noapte. Blink!

Ce sa fac cu asta? Pai incearca sa lovesti cu muchia, poate spargi gheata. Dar ai grija sa nu-ti tai picioarele sau mainile. Taie bine. Ok, mersi.

Aveam o caciula trasa zdravan peste urechi, o geaca mare si intunecata. Satârul in mana. Trebuia sa trec strada, masina era parcata vis a vis. Si trec. Printre masini ce rulau incet pe drumul inghetat. Ce vedeau soferii? O silueta neagra ce merge pe mijlocul drumului cu un satâr in mâna. Iar iluminatul stradal se rasfrangea in lama lata de metal. Blink! Ghiciti, m-au claxonat?

Ajuns io cu satarul la masina, mai studiez o data problema. In partea stanga faţă era nasol. Si incerc sa cioplesc acolo. Avand grija sa nu-mi tai roata, masina, degetele, picioarele. Mi-era greu, credeti-ma. Greu. Afara erau -10 grade, manusi nu aveam, dupa 5 minute am inceput sa nu mai imi simt mainile, buzele, ochii, fata, geaca, caciula. Trist era si ca stateam cu capul aplecat. Si cand stai cu capul aplecat ti se duce sangele in cap. Iar capul tinde sa ia forme si culori deosebite. Nefiresti, sa zicem.

Am trecut pe partea dreapta a masinii, am zdrobit si acolo pragurile de gheata, mi-am eliberat rotile. Mai aveam stanga spate. Ma deplasez acolo, ma aplec, incep sa sculptez, tot cu capul in jos, din nari imi curgea diafan un firicel de muci care ingheta cumintel la iesire. Cum stateam eu aplecat asa, curul imi iesea in drum. Fapt care probabil l-a deranjat aprig pe un vijelios sofer. A franat, desi avea loc sa treaca, si a inceput sa claxoneze ca un nebun.

Atunci m-am ridicat si m-am uitat inspre el.

Si imaginati-va un pic cum aratam: muci inghetati pe mustata, moaca deformata si vanata de la stat cu capul in jos pret de 15 minute, cu ochii injectati si inlacrimati de la ger, cu o geaca ninsa, o caciula ninsa si un satâr mare, lucitor in luminile noptii. Blink!

Ia ghiciti, a mai stat sa claxoneze sau a plecat?