Mai apropiati nu se poate
Nu mai calatorisem cu trenul de vreo 3 ani. Chiar eram curios sa vad ce s-a schimbat. La gari, la calatori, la vagoane, la “nasi”. Dupa o ora de stat in gara si 4 de stat in vagon, am ajuns la o singura concluzie: CFR -ul apropie oamenii. Fortat.
Cand am ajuns in Gara, vezica mea era pe cale sa explodeze. Basica udului, popular vorbind. Mai direct spus, ma pisam spre mine. Cu groaza-n cuget si simtiri, mi-am dat seama ca va trebui sa accesez wc-ul public al Garii de Nord. Izbindu-ma haotic de sutele de oameni cu bagaje (primele momente de apropiere), mi-am facut drum spre buda subterana. Ajuns in capul scarilor mi-am facut cruce cu limba in cerul gurii si am coborat spre adancurile fetide. Ajung jos si, surpriza! Plin de plante, parca eram in jungla Amazoniana. Ascunsa printre ele, o doamna astepta 10 mii de lei pentru un pipi disperat. Inainte de a-i plati, m-am uitat la plante. Toate de plastic. Reproduceri proaste, ieftine, cat mai mari, care impanzeau spatiul mic ce ducea spre pishatori. Nu m-a surprins ca erau de plastic, ci altceva. Toate erau udate proaspat, din belsug. Ghivecele musteau de apa. Intinzand cei 10 mii de acces, am intrebat-o pe Cerberitza buzilor de ce uda plantele de plastic. Raspunsul mi-a fost dat nonsalant:”Pentru ca li se spala frunzele si apa care ramane se pune la radacina, ca la plantele adevarate!”
Nu am mai putut sa cer alte explicatii, pentru ca eram pe cale de a ma transforma intr-o fantana arteziana. Am intrat in sectiunea destinata exclusiv barbatzilor. Inauntru o lumina ieftina, bolnavicioasa. Mirosea ca in burta unui elefant cu probleme stomacale grave. Cu ochiul drept am observat ca toate pisatorile erau ocupate, toate cacatorile cu usile inchise. Cu ochiul stang am perceput o prezenta feminina. Mi-am intors tot capul incolo. Da, era o femeie, o femeie de serviciu, care manca. Pentru doua secunde am uitat ca, inevitabil, ma voi pisa pe mine. Femeia manca. Linistita, calma. Nu se afla acolo intamplator. Se afla pentru ca acolo este “baza” femeilor de serviciu. In toaleta barbatilor. Ma uitam tamp la ea, ea, mestecand alene, cu firmituri in jurul gurii, se uita tamp la mine. CFR-ul apropia oamenii, din nou. Mi-am reamintit de pipi-ul meu. Exact vis-a-vis de doamna ce-si lua micul dejun, se eliberase o pishatoare. Am ocupat-o brutal, stiind ca sint privit gales de ea, si am dat drumul jetului eliberator. Dupa secundele in care am tinut ochii inchisi si am multumit sfintilor ca nu am calatorit ud, mi-am proptit privirea pe faiantza alba, jegoasa, din fatza mea. Acolo statea scris cuminte, cu carioca, un mesaj foarte clar:”Sug pula si ma fut in cur cu toti bucurestenii.” Si un numar de telefon. Mobil. Era clar farsa unui dobitoc dar, ajungeam din nou la apropiere si relatii interumane. Am finalizat fericit si am iesit ca din pusca.
I-am zambit soarelui cand am ajuns la suprafatza. Eram flamand, m-am pus la o coada sa-mi iau doua sanviciuri. Aici din nou apropiere. Un betizvan ca s-a asezat in spatele meu ma impingea spre o doamna indoielnica din fatza mea. Am suportat cu stoicism. Imi era foame. Mi-am luat sanvichiurile si am urcat in tren. Mai erau 10 minute pana la plecare. Prima impresie, buna. Vagoane noi, deschiderea usii la buton. Inauntru curat, civilizat. Vagonul era plin. Scaune in stanga si in dreapta, culoar pe mijloc. Mi-am croit drum spre locul meu. Era ocupat, m-as fi mirat sa fi fost liber. Pe el trona un tanar care cred ca avea cel putin doi metri inaltime. Stand jos, genunchii ii ajungeau aproape pana la pieptul meu. Nu m-am simtit deloc intimidat si am intrebat:”Aveti loc aici?” “Nu, la geam.” Atunci doar i-am facut un semn cu ochii sa se mute la locul lui. A perceput mesajul si s-a mutat fara o vorba. Apoi mi-am dat seama ca am fost marlan si i-am spus ca poate sta el langa culoar, pentru ca are picioarele mult mai lungi ca mine. A multumit si mi-a facut loc sa intru eu la geam. Eram dragut, ma apropiam de oameni, asa cum imi ordona CFR-ul.
Desi sint mic, ma simteam sufocat. Scaunul era miniscul, intre mine si ocupantii locurilor de vis-a-vis era o masuta groasa de 20 de cm. Mda, apropiere. Puteam sa le vad porii celor de peste masutza. Parul din nas si dintii. Ma simteam extrem de apropiat de ei. M-am cufundat insa in lectura, aveam o carte buna. Pe parcusrsul calatoriei am mai observat ca “nashii” au ramas “nashi” la fel de smecheri si de burtosi. Desi spun multumesc dupa fiecare bilet compostat. Cersetorii au ramas cersetori, desi sint mai smecheri si mai curati. Acum nu mai vin doar cu mana intinsa, ci au in ea iconitze sfintite sau certificate care atesta ca strang banii pentru copii orfani.
Dar apropierea impusa m-a ajutat sa vad si una dintre cele mai frumoase apropieri ce o poate oferi o viata de om. De fapt doua vieti de om. Asta va fi insa postul de maine.
yuuuuuuuuhuhuhuhuuuuu
pfff…noroc mare ca ai calatorit doar 4 ore…sa vezi cum e 7 ore, accelerat ca deh altu` nu e c asta`i cfr`ul nostru iubit, clasa 1 [ tin sa mentionez ca am dat 600 pe bilet si mai is si eleva] si locurile minunat de imputite si “comfortabile”…si un peisaj si mai minunat ca era noapte, betivi, oameni ce dorm tot drumul intinsi cu picioarele de zici ca vor sa se urce pe tine, sforait, cate un cot in somn, nasi ce nu zic multumesc, deranjata de ei de peste 4 ori pt a imi verifica a mia oara biletul…sa mentionez si de baia foarte curata, intrat cu deodorant si esarfa la gat si plus un mos ce intra peste tine…
)
o placere sa calatoresti
o zi verde!
esarfa la gura pardon
Ce adulat esti!
oooooooof….:(((…..eu nu mai am rabdare pina maine…zici ca citesc filele unui roman…si ce-i tragic in toata magia asta….e ca MI SE DA CU PORTIAAAAA:((…..
DECI IN CALATORIA ASTA AI ADUNAT ATITEA IMPRESII , INCIT NU ITI INCAP INTR-UN SINGUR POST.DESPRE CFR CE SA ZIC , AM AUZIT CA DIN CADRUL CFR-ULUI S-AU DESPRINS DIFERITE FIRME PRIVATE CARE S-AU IMBOGATIT PESTE NOAPTE.BANII IN LOC SA MEARGA LA INTRETINEREA TRENURILOR SI CAILOR FERATE , AJUNG LA ACESTE FIRME SI UITE ASA TRENURI DERAIATE , VAGOANE INFECTE , WC-URI MIZERABILE.
IA UITE DOM’NE , MI-A LUAT FATA INAINTE!
Dono, sunt pe cale sa fac o pasiune intelectuala pentru tine. Asta-i grav pentru mine si inofensiv pentru tine, stai blandutz!
Intai ca m’ai scapat din tastatura unora, abatandu-le gandul spre problemele CFR-ului (sper).
Apoi ca surprinzi genial faza cu femeia de serviciu din toaleta barbatilor. Si ca sa fac si io putin misto, cum te simti acum ca proaspat exhibitionist??!!! Apropo ce avea tanti in menu?!
A FOST O GLUMAAAAAAAAAA!!!!! (o sa scriu asa de cate x glumesc aici, ca sa inteleaga lumea si poate in timp chestia asta va functiona precum beculetul lui Pavlov). Sunt rea?
Unchesule si verisoara, tre sa-mi fac un pic de reclama pe maine, ce am vazut chiar m-a impresionat.
Pasaruica, firmiturile erau de paine. Nu am vazut ce alimente le insoteau. Si de data asta nu mi-am dat pantalonii jos pana la genunchi sa fac pipi, deci nu a avut infinita onoare de a-mi vedea, va rog pardon, posteriorul
Corect. Ultima oara cand am facut io pipi din picioare a fost acum foarte multa vreme, deci am uitat cum se procedeaza! D-aia mi’am imaginat nu’sh ce! Oricum, cre’ca pe tanti aia n-o mai impresioneaza mare lucru, nu?! Daca poti sa mananci in conditiile date, ce ar putea sa te mai miste?!
Toate garile sunt infecte, la fel si unii dintre angajati. Din cate am inteles, tu Dono, ai calatorit cu vreun intercity, rapid sau sageata. Dar incearca cu un personal!Sa vezi acolo aventura! Si iti garantez ca atunci cand vei calatori cu un alt tren, din categoria celor mentionate mai sus, ti se va parea raiul calatoriilor.
Corect. Oricat de carcotas as vrea sa fiu, trenul nu arata rau. Gara insa-i un dezastru.
In sfarsit a aparut creatia zilei. Nu de alta, dar xanax n-ai vrut sa-mi dai, post n-ai sris, eram preocupata si aproape ca intreasem in sevraj, iar acum am mare nevoie de niste metroclopamin. Am citit postul de azi si am retrait minut cu minut calatoria cu trenul, apropierile voite sau nu,wc-ul -restaurant! Super tare DONO(, mai putin faptul ca fac pipi din picioare, ca mi-e un pic imposibil.)
MINUNAT
PE LA NOI TIGANCILE FAC PIPI DIN PICIOARE.VARA NU POARTA CHILOTI(SAU POATE NICI IARNA), ISI DEPARTEAZA PUTIN FUSTELE LARGI IN FATA SI IN SPATE, ISI DEPERTEAZA PICIOARELE SI TISSSSSSSSSSSS
Nu arata rau…da incearca sa stai 10 ore cum stau eu cand merg acasa…sa vezi acolo picioare umflate, buci amortite, dureri de cap de la atata plictiseala…
10 ORE CU TRENU?
Ion si Gheorghe se întorc acasa dupa calatoria la Bucuresti. Ajung la gara, se urca în trenul de Cluj, îsi gasesc doua locuri.
- Mai Ioane, cât face trenul pâna la Cluj?
- Mult, ma. Toata ziua.
- Si ce facem noi atâta timp?
- Pai, ce sa facem, vorbim.
- Si ce sa vorbim noi toata ziua, ma?
- Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori.
Zis si facut.
- Ia zi, Gheo, ce e mic, negru si sta la mine in curte?
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiesti.
- Auzi, Ioane, da’ are blana?
- Are, ma.
Pe la Brasov Gheorghe întreaba din nou:
- Ioane, are si patru picioare?
- Are, ma.
Spre Sighisoara dialogul continua:
- Si îl tii în lant, ma?
- Da, îl tin în lant.
La Blaj:
- Nu-i asa ca e rau? Musca, nu?
- Musca, ma, daca nu te stie.
Ajunge trenul si la Teius.
- Ma, Ioane, n’o fi câinele?
- Ba ciinele’i, ma. Da’ tu mare prost esti. Ce ti-a trebuit atâta timp ca sa ghicesti?
În gara la Apahida raspunde si Gheorghe, suparat:
- Auzi, ma? Prost esti tu. Eu stiam de la Bucuresti, da’ daca spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atita drum?
Si zici ca tot nu te-au cautat “aia” de la editura?! O sa te bat la cap, pana ai sa-mi trimiti CARTEA cu autrograf …
Pai bate-i pe ei, sa ma caute! Si eu promit ca-ti trimit cartea cu doua autografe!
editura trebuie doar sa aiba acces la blogul tau si sunt sigur ca se sesizeaza singura.
si daca apare cartea noi ce suntem coautori sau comentatori?
sustinatori si muze
yupiiii….se intoarse dono…tin sa precizez ca am vizitat si eu azi gara de nord…nik schimbat…da stii ce e mai rau, ca sunt gari mult mai infecte decat asta;)
muze…ne notezi pe toti pe coperta interioara cu dedicatie?
Pe prima pagina, in loc de prefata. Dedic aceasta carte respectivilor, fara de care ea nu ar fi existat, etc, autorul.
Gluma sinistra: daca ma treci la muze, te trec si io in testament. Ce zici?
Ma bucur ca poti glumi cu subiectul asta. Desi nu stiu cu ce te lupti, mi-ai bagat (si nu numai mie) niste negre presupuneri in oase. Dar cred ca ai aflat ceva vesti bune si ai mai ridicat fruntea. Oricum, daca mai ameninti ca parasesti blogul vei lua bataie la palma cu rigla.
Da, pot glumi… Ma ajuta sa ma detasez.
Intr-un fel sau altul orice cursa are un finish. N-ar trebui sa dramatizam prea mult, nu?!
N-am aflat inca vestile…dureaza ceva. Fo’ 2 sapt minim. Si…cred ca raspunsul e DA. La toate intrebarile. Si alea nerostite. Dar sa nu anticipam… Nimeni nu pleaca pana nu canta Garsana. Sau pana nu decide Barbosu’.
Stiai ca in corpul omenesc exista un nerv care face legatura intre globul tau ocular si anus? Se numeste Nervul Optic Anal, si este responsabil de viziunea cacacioasa despre viata. Daca nu credeti, incercati sa va smulgeti un fir de par din fund, sa vedeti cum va dau lacrimile…
Aia care m-au acuzat ca sint legionar si ca i-am nedreptatit pe travestiti vor sari acum si vor spune ca ei nu au par la fund. Si eu le voi spune sa-si smulga genele sa vedem daca se vor cacai pe ei de durere. Pentru ca si in acest caz teoria cu nervul optic-anal ramane valabila.
Ce imi place cand esti haios…
BlueBird ma ingrijoreji si pe mine…
Si cand esti ingrijorat vorbesti cu “j” in loc de “z”?
Gataaaaaaaaa, schimbam subiectul !
Ramanem la nervul ala special. Doamneeee, ce-am mai ras! Cum, mah, sa-si smulga genele si sa le cada “lacrimi” din popoul chel. Cata imaginatie!
Mi-a ramas degetu blocat de la primu “j”.
Cand sunt ingrijorat nu imi gasesc cuvintele, ma rog, literele.
Umorul tau e de nota jece…
nasoala asta cu “gara” si cu apropierea de oameni.
si cu toaletele romanesti…
e pur si simplu gretos.
si nu trece cu emetiral.
ai nervi tari de mai mergi cu trenu…bravo tie.
p.s.aleo, savantii…nu faceti nimic cu teleportarea aia?
detest un lucru ataaaaaaat de muuuult, nici nu va inchipuiti: daca un om incepe sa vorbeasca despre ceva,pai sa zica neamule pana la sfarsit, si daca nu are de gand sa zica tot, pai sa nu mai inceapa….
sper sa nu fie cu ofensa bluebird, da mai bine nu mai dadeai indiciile cele subtile care ne duce pe toti cu gandul la ce e mai rau.
Acu e clar ca toti am dedus acelasi lucru, cu Blue Bird impreuna ne vom vedea de viata inainte si facem haz de necaz. Pasaruica, te bag la muze.
Saru’mana, boierule! Uite cum mi-am castigat eu un loc in posteritate. Altfel n-aveam loc pe niciunde… Acu’ pot s-o mierlesc linistita.
Wow, a o “mierli”. Adik tot cu pasarele, pasaruici si alde d’astea. O fi predestinare?!
Mda, si n’as fi spus nimic, dar am avut in urma cu fo 2 insemnari de-ale lui Dono, o zi foarte proasta, oribila chiar si…m-a luat gura pe dinainte. Regret si acum. Da nu’i nik. Ne facem noi mari!
UUUOOOOOFFF,CA N-O SA MAI DORM LA NOAPTE..DE OBICEI CAND BAG REPLICA DE MAI INAINTE, LUMEA SE SPOVEDESTE SI ZICE TOT PANA LA SFARSIT…DA VAD CA CU U NU MERGE:(…..ASTA E , EU ITI DORESCSA RASARA SOARELE SI SA AUZIM DE BINE DE LA TINE, MIE UNA IMI PLAC PASARELELE, SI NU AS VREA SA O MIERLESTI:d
Toti avem zile proaste dar eu nu ma mai fac mare. Raman la 1.73. Si cica in timp o iau in jos. Voi fi un batranel decrepit si pus pe hartza.
Orice s-ar zice, mie tot imi place ideea de a calatori cu trenul. Mi-a intrat in sange de cand eram mic si mergeam la tara la Botosani. Plecam seara si ajungeam a doua zi dupa-amiaza. Imi placea ca pe tren, mereu aveam in compartiment cate-un nene care citea Infractoarea (mai tineti minte ziarul ala?) iar eu stateam cuminte pe bancheta din fata lui, si citeam articolele aflate pe verso-ul ziarului cum ar veni..va dati seama ca luam o pozitie de copil cuminte, incat ai mei isi faceau probleme ca am tulburari de atentie..
…ulterior mi se umflau ochii de la curent.
Multam fain Dono. Mi-ai dat idee de un nou post la mine-n ograda.
ps: imi mai placea sa stau pe hol cu barbatii care fumau; ma facea sa ma simt ca un om mare
dap, uite ca mi-am amintit si eu ceva, am mers odata, copil fiind (o zgatie de vreo 10 anisori),pana la Cluj, am plecat seara si am ajuns acolo dimineata, tin minte ca eram eu, sora mea si matusa mea, si mai era in compartiment un nenea preot, ce i-am mai facut omului, cantam, recitam stateam cu ochii beliti pe geam sa vad luminitele, ma zbenguiam in tot compartimentul….l-am descusut pe nenea preotul si de mosi si de stramosi…nici in ziua de azi nush dc toti radeau de mine, dar eu eram ft entuziasmata ca merg cu trenul:D
frumoase vremi;)
sub nicio forma nu m-as intoarce acum, cu putina dar totusi existenta experienta dobandita, la ceea ce eram acum 10 ani, intr-un sat la poalele muntelui unde toata lumea stia pe toata lumea si unde un om care stia sa foloseasca un computer era “un om invatat”.. si unde nu as baga mana-n foc ca nu mai e inca asa:(
asadar..nostalgia mea exista, amintirile sunt frumoase, copilaria petrecuta pe coclauri si la scaldat, vara, in rau. dar atat. toate sunt in mine acum. nu le-am pierdut, doar ca nu le retraiesc la nesfarsit:)
Tu esti Ancutza Creanga?
Ce carte citeai?
“Cavaleri in alb si negru” – despre inceputurile Ordinului Templierilor.
nu:) doar o ancutza..prietena a fetelor unchiului aurel:D
te descoperim pe rand toti din cercul nostru:)
Cu cat mai multi, cu atat mai vesel!
Apropo de vesel si apropo de ANCKUTZ;nu stiu cum a dat de blogu tau , i-a placut foarte mult , dar cind a vrut sa intre din nou nu mai stia cum iti zice.A ancercat dino , dano ,dona ; nu vroia sa intre deloc.Atunci i-a venit o idee.A cautat pe google “unchiu aurel” si a dat de UNCHIU AUREL SI MICUTUL TAURAS de pe saitul http://WWW.DONO.RO.
Dino sau Dano e relativ ok. Dar Dona?!?! Eman feminitate?
Am avut cun cutu cibanesc Dino…haaaa….