menaj a trois

Am schimbat menajera. Aia veche distrugea tot prin casa, cerea multi bani, nu facea nimic, am aflat ca ne si vorbea pe la colturi, isi termina programul mult prea repede, ridica pretentii. Asa ca duca-se! Aveam insa nevoie de una noua. Si am gasit-o!

O sa o numesc Doamna de Fier. Ca e o doamna. Am fost informat de cei ce mi-au recomandat-o ca e o femeie ce tine mult la imaginea ei, dura ca piatra, sprintena ca argintul viu. In ciuda varstei de aproximativ 60 de primaveri si a greutatii de 85 kilograme. M-am infatisat la prima intalnire.

Intalnirea.

Mi-am anuntat prezenta la vecina unde “presta” in ziua respectiva. Am fost lasat sa astept 5 minute. Doamna de Fier nu a putut sa se infatiseze oricum, a avut nevoie de machiaj. A aparut in toata splendoarea ei. Par alb ca neaua proaspata, ochi albastri ca cerul intr-o zi senina, extrem de patrunzatori, desi mi se pare ca unu-i fuge un pic. Are insa, stimate cititor, o privire de-ti intra prin piept, sparge coastele si iese prin spate dupa ce-ti rupe sira spinarii. Am fost intimidat din start. A acceptat sa viziteze umila noastra locuinta, pentru a vedea daca ne va accepta ca si clienti.

Inspectia

A intrat in apartament ca un papa intr-o biserica sateasca. Maiestuos. Scrutator. Privirea-i de otel a inceput sa “perieze” fiecare coltisor. Se uita pe jos, se uita la mine. Se uita pe pereti, ma privea cu nemultumire. E drept, era ceva praf, dar facusem ordine special pentru vizita ei. Au inceput intrebarile: “Cate mopuri aveti, domnu’ Dono?” M-a nedumerit. “Pardon?” “Cate mopuri aveti?” “Pai am doua, dar folosesc unul…” “Total gresit! Aveti nevoie de 3. Unul pentru parchet, unul pentru gresia din bucatarie si bai, altul pentru gresia din terasa. Nu se face asa treaba…Sa mai cumparati unul!” “Bine doamna…” “Cu ce stergeti parchetul? Dar mobila? Ce solutie aveti pentru obiectele sanitare? Pentru inox ceva special? Pentru obiectele electrocasnice? Cu ce stergeti geamurile?” Ma simteam ca la un test la care venisem total nepregatit. Luasem pozitia ghiocel, pe care nu o mai avusem din scoala generala cand eram scos la tabla si habar n-aveam de subiect. A inspectat bine toate camerele si a concluzionat: “Incercam o data, sa vedem daca ne intelegem.” Am rasuflat usurat. Fusesem admis.

Prima zi

Am asteptat-o la tramvai. Am ajuns la fix. Norocul meu. Doamna de Fier era acolo. M-am aplecat galant sa-i deschid portiera din dreapta. S-a facut ca nu ma vede si a urcat in spate. M-am simtit mai stresat. Deh, o doamna. Am inceput o conversatie politicoasa. Unde locuiti? “Domnul Dono, acum intr-o casuta modesta pe care am ridicat-o prin sudoarea fruntii. Am vandut in anii 90 un apartament cu doar 11 mii de dolari. Asa erau preturile. Acum costa de 10 ori mai mult. Am renovat o casa in ruina. Ne descurcam cu greu, dar sintem harnici, cinstiti, la noi conteaza onoarea, punctualitatea, corectitudinea. Sotul are un mic atelier de tamplarie, ne descuram cum putem, din modestii bani pe care-i facem.”

Intelesesem, modestie si corectitudine sint cuvintele de ordine. Am ajuns acasa, a trecut in revista solutiile de curatat, buretii, lavetele si mopurile pe care le cumparasem. Cheltuisem vreo 2 milioane ca sa aiba cele necesare. I-am prezentat un teanc de ziare pentru geamuri. O multumisem. Dar ce a urmat m-a impresionat profund. Terasa a maturat-o, a aspirat-o, a spalat-o cu apa, apoi cu ceva spume si in final a limpezit-o. A spalat fiecare frunza de la plantele din casa. Fiecare portocala din fructiera. A sters toate colturile, mi-a aspirat peretii. A frecat pe sub, pe, in, langa, prin toate obiectele, orificiile, gaurile ascunse, nestiute de mine. A muncit 12 ore non-stop. M-a lasat fara cuvinte. N-a mancat nimic, a baut doar zeama a patru lamai. Aduse de ea. A cerut doar un pahar cu apa plata.

Negocierea

La asemenea activitate asteptam un tarif pe masura.  Fusesem prevenit ca e scumpa. Am intrebat firesc:”Doamna, cat ma costa?” S-a uitat cu acea privire laser la mine si mi-a zis:”La vecina dumneavoastra iau 600 de mii la doua camere. Dumneavoastra aveti trei camere. Banuiesc ca stiti regula de trei simpla. Deci cat credeti ca imi datorati?” M-am uitat la ea, am zambit si i-am zis:”Cred ca un milion.” Ea a raspuns:”Felicitari domnul Dono. Stiti matematica!”

Concluzie

Din acel moment destinele ni s-au unit. Si a inceput un minunat menaj a trois.   

Serialul “Doamna de Fier” e sustinut de colegele ei de la www.cautamenajera.ro