Menajera la gheata
Azi de dimineata trebuia sa-mi iau menajera. O cunoasteti deja, am descris-o pe larg intr-un post anterior. Am stabilit intalnirea cu o saptamana inainte. Mai ceva la ca sefii de state, cu Doamna de Fier nu merge asa usor…A confirmat vizita, trebuia sa ne vedem azi, ora 08.00 AM, in statia de tramvai. Aveam emotii de aseara. Vreme urata, ceata, zapezi, adica multe piedici in drumul meu spre ea. Desi nu am de facut pana la statie decat vreo 1500 de metri. M-am trezit la 6.45. Baut rapid cafeaua, spalat, pieptanat, cateva vocalize sa am vocea
buna cand o sa-i dau “An nou fericit”, urare insotita de un zambet sincer. La ora 7.15 urc in masina, fixez caldura la temperatura de 22 grade, sa-i fie cum nu se poate mai bine. Aranjez in spate, unde sta ea, totul era perfect. Plec. Ceata. Ies din cartier. Masini multe. Ajung pe o straduta ingusta. Blocaj! Ma uit la ceas. 7.30. Mai aveam juma de ora. Inca eram in grafic. Blocajul persista. Masinile abia se misca. Aprind o tigara. Trag din ea ca scafandrul din tubul de oxigen. Incepeau emotiile. Coloana statea. 7.30. Incerc sa ma linistesc. Inca e ok…Termin tigara uluitor de repede. Lag geamul deschis sa se aeriseasca bine. Doamna de Fier nu fumeaza. Inchid geamul, dau caldura tare sa ajung din nou la temperatura optima. Masinile se misca cu greu. Ma uit la ceas. 7.45. Ma uit la termometru. -7 grade Celsius. Ma ia din nou panica. Mai aprind o tigara. Trag ca inecatul. Piciorul imi joaca pe acceleratie. Mana dreapta loveste schimbatorul de viteze. Doamna de Fier nu intarzie niciodata. Big Benul se fixeaza dupa ea. Caile ferate Japoneze o au drept reper. Coloana de misca. Greu, greu…Melcii trec pe langa noi in tromba. Ajung in soseaua Pipera-Tunari. Speram ca de acolo sa tasnesc spre statia de tramvai. BLOCAJ TOTAL! Ora 7,52. Mai aveam 8 minute. Realizez ca sint pierdut! Mai aprind o tigara. A treia. Niste dobitoci din spatele meu isi pierd rabdarea si ies pe contrasens. Imi ies din minti. Scot rapid mana stanga si le arata familiarul deget din mijloc. Li se rupe. Trec pe langa mine. Ora 8. Doamna de Fier era in statie, la -7 grade. Eu abia ieseam in Pipera-Tunari. Alt tampit ma depaseste din spate. Ies pe geam si urlu o expresie ce continea cuvantul interzis la mine pe blog. (pula-pentru cei ce n-au citit postul in care anuntam renuntarea la el). Ajung in statie la 8.16 AM. 16 minute de intarziere. O eternitate. In 16 minute au cazut imperii, s-au dus lupte, Hiroshima a fost stearsa de pe fata pamantului, au fost descoperite leacuri, au murit sute de mii de oameni, s-au nascut mai multi, chinezii si-au vazut de treaba…Am vazut-o de la distanta. Doamna de Fier era blindata intr-o blana cu guler, pe paru-i alb era o caciula de vulpe polara. Batea pasul pe loc. Am tras langa ea. Fata-i era visinie de frig. M-a privit scanteietor, mi-a facut un semn de bun venit. Mai degraba “bine c-ai ajuns, dobitocule…” I-am deschis usa cu viteza unui resort perfect si am inceput scuzele:”Un miliard de iertari, doamna, nici nu stiti cat de greu am ajuns, blocaj urias, fara precedent, plin de dobitoci, gheata, zapada, nenorocire. M-am trezit cu noaptea in cap, imi pare atat de rau, iertare, doamna, iertare…” S-a uitat sec la mine si mi-a zis:”Asta este, totul e bine cand se termina cu bine!” Era de rau. Trebuia sa scot asul din maneca. Auto-victimizarea. “Am fost jefuiti in seara de Revelion, am ramas fara bani, fara acte, vai de capul nostru…” Mi-a raspuns atat:”Domnu’ Alex, atata timp cat sinteti sanatosi, astea nu-s pierderi. Si a continuat sa priveasca-cu ochii-i atat de albastri pe geam…
Daca nu-mi sparge ce am mai drag prin casa, o declar Maica Tereza 2.
Serialul “Doamna de Fier” e sustinut de colegele ei de la www.cautamenajera.ro
cum a decurs hostilitatilii?
Voi vedea rezultatele doar deseara, cand ajung acasa. Deocamdata “servesc patria”.
probabil o sa gasesti toate geamurile deschise cand ajungi acasa si turturi de gheata la candelabru. io zic ca se razbuna gagica cu aceeasi moneda
)
Eu sper sa cunoasca versul “razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau, e silit a recunoaste ca esti bun iar el e rau”. Si sa gasesc o curatenie cum nu a mai vazut neam de neamul meu.
Sunt trup şi suflet alături de tine. E o minune că ai găsit o menajeră bună. Ce vorbesc… o menajeră pur şi simplu…
Am verificat telefonic. Inca nu a plecat. E buna. Ca menajera.
Si eu care credeam ca prietenul meu e singurul care isi duce seara acasa (la ea) spalatoreasa. Na, ca tu te duci cu noaptea’n cap sa-ti iei operatoarea ecologica de-acasa (de la ea).
)
O iau de la tramvai. Daca-s merge pana la ea acasa, ar trebui sa plec cu o zi inainte sa ajung. O fi ea tare, dar…
Vai,c tare.Ai un dar de a povesti,mai,stimabile domn…
ai mei n-au avut niciodata timp de mine fiind ocupati cu seriviciu. vorba aceea: cu cat avansezi mai mult in grad cu atat ajungi mai tarziu acasa. asa k s-au vazut nevoiti sa-mi angajeze o “femeie multifunctionala” , o femeie sa aiba grija de mine, sa gateasca, sa spele sa curete etc etc. eu aveam vreo 8-9 ani…dadaca vreo 26…saraca..eram un copil foarte rau
o terorizam. ea cu o mana spala vase, cu alta dadea cu aspiratorul in bucatarie. cu o mana freca oglinzile, cu alta stergea parful. si cand ii era lumea mai draga, laptele dadea in fiert, friptura mirosea a ars, ghiuveta se infundase, se auzea o voce de copil din dormitor “Nushica!!! adu-mi un pahar cu apa!!!”. trebuia femeia sa lase treaba sa-mi aduca mie un pahar cu apa 
) eram tare rautacioasa,. nush dc. park imi placea s-o vad cum alerga de la o treaba la alta precum o gaina fara cap 
acum ai mei au angajat o alta dadaca (de la Nushica am mai skimbat vreo 4, deh! eram copil-problema) care sa aiba grija de sor-mea (mda..eu am 18 ani, sor-mea are 6. soarta!) da` femeia asta e super de gashca. fumez cu ea pe balcon…dak imi lasa mama mancare si nu-mi place, o pun pe ea s-o manance…mi-e lene sa cobor sa iau paine, o trimit pe ea…femeia asta chiar e klumea. plus k mi-a venit si mie mintea la cap e vreo cativa ani si nu mai terorizez dadacele 
cred ca o sa devii un al doilea Creanga:)
Cred ca ala a murit sarac. Eu voi deveni Sandu Brown.
Dono, te-am descoperit de curand si imi place sa citesc povestile tale. Da, sunt ca niste povesti pentru mine. Sunt ca un copil care abia asteapta sa mai citeasca una, captivat. Ma faci sa rad/ sa zambesc si-ti multumesc pentru asta, am nevoie.