Michael Jackson in Neverland
Randuri scrise azi, mai tarziu…
Mai Maical, iti scriu acum cand spiritele s-au mai linistit. Al meu cu siguranta, al tau nu stiu. Ai murit…cam ciudat. Nu ca ai fi trait altfel. Si mi-e mila de tine, vai sufletelul tau.
Nu ai avut bafta sa compui si sa canti Pusca si Cureaua Lata. Mai bine, ca ajungeai prin tribunale. Da’ tot ai facut tu ceva bine. Altfel nu ai fi vandut 750 de milioane de albume. Eu cred ca lumea nu te-a cunoscut. Stii cum sint oamenii, superficiali. Nu au privit dincolo de tine. De pielea ta, fie alba, fie neagra, mai ca era sa nu mai fie deloc. Piele. S-au bucurat ei – fanii- cand le-ai dat si le-ai dat si le-ai dat. Muzica. Atunci cand nu le-ai mai dat, te-au uitat. Nu toti, dar cei mai multi. Si au inceput sa scorneasca rautati si mici scandaluri. Ba ca ti-ai taiat toate cele, ba ca iti plac copiii.
Iti placeau copiii. Ce nu au inteles cei mai multi e faptul ca-ti placeau pentru ca erai copil. Aveai un suflet de copil. Ai fost copil pana acum cateva ore, cand ai murit. De-aia te faci ingerel. Pentru ca nu ai apucat sa-ti traiesti copilaria. Cand negrisorii de varsta ta se jucau baschet in parc, tu mergeai la studio sa inregistrezi. Mai tarziu cand ei se impuscau in ghetouri, tu inregistrai. Ai sarit ani, ai sarit etape din viata. Ti-ai sarit viata.
Ai fost celebru de la 11 ani pana la aproape 51. 40 de ani de viata. 40. Pe care i-ai trait expus total – pe scene uriase in fata a zeci de mii de oameni – ori ascuns bine. Si cand erai ascuns te jucai. Iti recuperai copilaria. Iti cautai prieteni. Oameni care sa tina la tine pentru cine esti. Negrul de demult, baiatul sarac cu multi frati. Nu albul prea alb ingrozitor de bogat, din nou su din nou si din nou pe prima pagina. Doreai sa fii un om ca toti ceilalti. Si nu ai putut. Nu te-au lasat in pace. Te-au vanat, haituit, studiat, analizat, disecat, condamnat. Si acum, cand ai murit, ai murit la televizor. De cacao, parerea mea.
Dar te-au si iubit. Ohoooo, cat te-au iubit. Iar azi, minunea naibii, toata lumea – la propriu – vorbeste de tine. Si, cred, nu numai lumea noastra. Si alte lumi. Ca-s sigur ca nu sintem singuri. Chiar mi-am zis ca poate nu ai murit. Poate doar ai iesit din scena. Poate faci duet, tu slabanogule, cu Elvis mancaciosul. Si din cand in cand va mai acompaniaza Cobain. Care de obicei e cam beat acolo, in lumea in care sinteti.
Acum, cand pleci, iti multumesc. Sincer iti multumesc. Desi nu ti-am fost fan si nici nu ti-oi fi. Si sincer iti zic ca moartea ta m-a miscat. Lasi o mostenire mare. Dar nu cred ca a meritat. Nu ai trait. Si e pacat. Du-te cu bine. Si incearca sa traiesti macar acolo, in nemurire.
Asta asteptam Dono.. chit ca eram copil mic pe vremea cand Michael inca aparea constant la tv, videoclipurile si muzica lui mi-au ramas intiparite in minte. Acum 3 zile me-am uitat cu un prieten la mai multe clipuri de-ale lui.. o fi coincidenta, nu o fi..? As fi curioasa sa ne povestesti tu Dono amintirile tale legate de MJ. We will miss him
asta fu pe principiul “la cererea publicului…”?
anyway, mie-mi placu de muzica lui. si de videoclipurile lui. cele din anii ’80 si ’90. si le ascult/vizionez si acum.
L-am “cunoscut”, am crescut pe muzica lui ..
Mie imi pare rau de el. Cred ca a fost un ciudat in sensul sensibil, agresat de taica-su cand era mic, muncit (tot de tat’su) sa faca bani de mic. Plus ca a facut parte din tineretea mea (fara sa fiu fan ii ascultam muzica cu placere) si asta chiar ma face sa fiu acum un pic trista. Si faptul ca a murit singur singurel …
Nu am fost fan Michael, dar…am prins vremurile cand Michael era “pe val”. Am fost martora concertului din 1992, am avut prieteni care isi tapetasera camera cu postere cu Michael, am fost la multe petreceri facute numai cu muzica lui, ba chiar am primit de ziua mea cadou o caseta cu Michael – si, desi nu ma omoram dupa muzica lui, a fost cel mai “misto” cadou primit la acea aniversare. Este o pierdere…..
Michael murise de mult. Trăia doar ca o umbră a ceea ce a fost. Păcat, Dumnezeu să-l ierte!
nu sunt eu fac al lui dar i-am ascultat cu drag melodiile si inca o mai fac dar mai rar…oricum pana la urma si-a facut si cu mana lui, nu il judec dar na asa a fost sa fie. Mai devreme sau mai tarziu toti murim. Important e cum stim sa trecem mai departe cand auzim o astfel de veste….
am vrut sa scriu “fan”
… sorry
Azi o sa fiu doar un comentator. Si nu am pus subiectul asta la cererea publicului, ci pentru ca asa e normal sa fie.
Sintem contemporani la moartea unuia dintre cei mai marcanti oameni ai generatiei nostre.
Nu-s fan Michael, nu am fost. Dar azi imi scot palaria in fata lui. A fost cineva. Si va ramane cineva. Nu prin faptul ca a fost negrul-alb si apoi albul care s-a dezintegrat. Nici prin scandalurile de pedofilie, bogatie, saracie, atarnat copii de la balcoane, respirat in dulap de sticla, purtat masti, pierdut nas, construit Neverland. Ci prin faptul ca eu si poage zeci de milioane de oameni am dansat pe muzica lui. Si i-am cantat muzica. Si am invatat sa-i fac pasii aia de dat in marsarier. Si am incercat sa dansez ca el. Si pentru faptul ca daca m-ai fi trezit din cel mai adanc somn si m-ai fi intrebat “Cine-i Michael?” ti-as fi spus.
Ironic, mi-a fost mila de el. Tot timpul. Si azi imi pare rau. A fost un suflet chinuit care, si nu spun vorbe de saga, va ramane in istoria omenirii.
Michael a marcat copilaria si adolescenta generatiei X, cei care suntem acum in jurul varstei de 30 ani.A fost un simbol, un geniu al muzicii. Nu cred ca va ajunge altcineva la nivelul lui vreodata.
Eu sunt trista, o parte din trecut s-a dus odata cu el…
Pacat! A murit un mare artist! Noi cei ce am “trait” cu muzica lui sa ne bucuram ca am avut sansa asta, sa fim contemporani cu el. Multi insa vor avea sansa sa-l descopere abia de acum incolo. Asa l-am descoperit eu pe Freddie cu al sau Queen. Abia dupa moartea sa din ’91.
… cuvintele sunt tot mai putine.
buna ziua oameni buni
cat despre M.Jackson, pentru mine sunt o gramada de amintiri pe muzica lui, de si nu sunt un fan,si nici nu am fost,dar va ramane in istoria muzici pop
Nu am fost fan Michael Jackson si nici nu ma pot considera un meloman in adevaratul sens al cuvantului. Ascult muzica pe apucate si la intamplare dar vreau sa spun ca daca s-ar face un sondaj la nivel mondial cu intrebarea lui Dono, “L-ai cunoscut pe Michael Jackson?”, probabil ca s-ar constata ca este(sau a fost) cel mai cunoscut om din lume la ora actuala. Ce a facut el ca sa ajunga la performanta asta, cu siguranta ca a facut ceva remarcabil, altfel nu ar fi ajuns la ea. Mi-au placut melodii ale lui, mi-au placut videoclipuri, am si ras de el, l-am condamnat poate pentru unele fapte ale lui sau atribuite, insa acum nu pot sa nu recunosc ca am un mare respect. Si cred ca mare parte din intreaga omenire este totusi impresionata de moartea lui si il regreta sincer.
merita ascultat
http://www.youtube.com/watch?v=Uqxo1SKB0z8
si cum spunea marele Freddie
http://www.youtube.com/watch?v=QRE0slFf4Zg
RIP.. Am crescut pe muzica lui, aveam zi dedicata Michael Jackson in scoala ( ascultam in pauza muzica lui )..
Si subscriu la ce a spus Ionut.. murise demult
Ziua buna gunoieri !
Vad ca nimeni nu a raspuns la intrebarea ta.
De fapt e greu sa raspunzi la intrebarea “L-ai cunoscut pe Michael?”.
Nu, nu l-am cunoscut.
De fapt, cred ca nici el nu nu mai stia cine era.
Nu l-am cunoscut.
Muzica lui ma enerva.
Asta nu inseamna ca nu a facut istorie. Asta nu inseamna ca muzica lui nu se va asculta mult timp de acum incolo. Muzica lui si a lui Quincy Jones.
Am crescut cu muzica lui Michael Jackson… aveam in jur de 5 ani şi ascultam nişte casete inregistrate de tata… adormeam ascultând. Pentru mine, s-a stins o persoană care mi-a marcat cultura muzicală. Am apreciat şi apreciez ceea ce a creat artistul, nu omul. Pentru că oameni suntem toţi, dar artişti puţini.
Michael era mort de mult
Poate asta i se potriveste ce-l mai bine:
http://www.youtube.com/watch?v=6E2hYDIFDIU&feature=related
salutare din nou!
eu am fost fan al lui pe vremea cand eram in liceu.ii invidiam pe cei care aveau postere cu el.am adorat unele piese.am ajutat-o si pe fiica-mea sa-l descopere. ceea ce a devenit ulterior ,este mai putin important. si-a asigurat un loc in nemurire.
Nu l-am cunoscut. Si cand zic asta, nu ma refer la a-l cunoaste in sens comun, ci la a-mi simti sufletul atins de muzica lui.Da, urechile mele ascultau, trupul dansa, glasul incerca sa reproduca ceea ce canta Michael, dar dincolo de asta ramanea un fel de perna de aer, un nobody’s land intre sensibilitatea mea si expresia lui artistica.Ma gandesc ca omul asta nu a reusit niciodata sa se accepte pe sine. Mereu a dorit sa fie altcineva, altceva. Era negru, s-a vrut alb.Era barbat, s-a vrut femeie. Ar fi trebuit sa fie parinte si s-a purtat ca un copil, construindu-si un parc de distractii acasa. A incercand sa cumpere fabulosul, stralucitorul, stridentul, ca sa-si ascunda o simplitate ce i-ar fi fost poate mult mai utila. Presupun ca foarte putin, sau nimic nu-l reprezinta cu adevarat ca om, totul reprezentand o imagine contrafacuta,contorsionata reflexie a unui model de succes pe care si-l facuse in copilarie. Da, un suflet chinuit si cel mai tragic e ca tot asa l-a gasit si statia terminus a calatoriei. Fara sa faca pace cu el insusi.
La concertul lui de la noi, care s-a dat si la tv, i-am dat baiatului meu, care avea atunci 6 ani, vreo doua pachete de ciocolata, ca sa reziste toata noaptea, sa-l vada si el pe M.J. Nu ca as fi fost nebuna dupa muzica lui, doar cateva melodii imi placeau cu adevarat, ci pentru ca stiam ca e un simbol al muzicii, care a revolutionat intr-un fel mersul acesteia; acum, totul e istorie.
Despre om – odihneasca-se-n pace!, despre muzician – il voi asculta cu nostalgie atunci cand voi avea ocazia! Dar nu ma pot opri sa trag o anume concluzie din existenta lui – cat de trist e sa incerci sa-ti mistifici esenta!
Imi aminteste de copilaria mea! Sa se odihneasca in pace!
din pacate nu l’am cunoscut…da’ as vrea sa’l fi cunoscut. am atatea intrebari sa’i pun…:(
un cantaretz stralucit,insa un om prost deoarece s-a autodistrus
nu l-am cunoscut. imi pare atat de raaaau!!! era simpatic, glumet, se prindea la poante?
Buna seara, stimabililor!
Nu am fost un fan infocat, stiam si stiu versurile multor melodii de-ale lui, asa cum stiu versurile si altor artisti cu a caror muzica am crescut.
Nu leshinam, nu ma lua inima cand auzeam melodiile lui sau il vedeam la tv. Dar o sa ramana un simbol in muzica. Chiar am zis astazi, omu’ asta de vreo 10 ani nu prea s-a mai auzit nimic de el in domeniul muzical si totusi a “supravietuit” in lumea vedetelor. E si asta o performanta.
Xayide, ai timp sa i le pui… peste vreo 90 de ani!
‘na seara!
Nu cred sa existe cineva sa nu stie cine e! Asta e clar.
Cat despre el, ca si despre multi altii … banuiesc ca e in natura lucrurilor ca la nivelul lor de viata sa … traiasca asa. Trist, dar asta e lumea geniilor.
chiar atat crezi tu ca o sa traiesc eu? 105 ani? doar atat?…
pe croco o intrebam:”>
xayide… pana atunci poate se descopera secretul vietii vesnice
asa e dono…omul asta nu si-a trait viata; nu a avut timp…pedofilia lui nu s-a probat niciodata…era un baietzel, fara copilarie…incerca sa si-o traiasca banuind poate ca va muri; dar a muncit, a trait hartuit, chinuit pana la urma…viata i-a fost un travaliu; a incercat sa-si intemeieze chiar o familie; are copii; a incercat sa dea o doza de normalitate vietii sale, dar “arzand” etape, cum bine ai zis, a trebuit sa le recompuna; singur, intre spectacole…si nu i-a fost usor.
noi, fanii lui Michaael sau nu, noi l-am omorat pe Maical…
Desi iti citesc blogul de ceva timp,nici o “povestioara” nu m-a determinat sa las vreun comentariu.O fac acum,deoarece, marturisesc,la finalul a ceea ce ai scris singurul cuvant care mi-a venit in minte a fost:superb…Bravo Dono:)
Am fost fan, inca sunt, este si va ramane in sufletul meu un mare artist. Nu m-a interesat niciodata niciun scandal legat de numele lui, l-am respectat ca artist si i-am iubit muzica. Am avut marele noroc sa fiu in preajma lui cateva minute… aveam 10 ani neimpliniti si l-am privit ca pe un zeu…
I-am dedicat si eu un post, asa cum l-am simtit eu pe Michael marcandu-mi copilaria si cultura muzicala.
Dono, superb scris articolul, m-ai facut sa plang…
Bravo Dono! Pe cat de frumos ai scris post-ul atata dreptate si ai! Bravo!
Eu sunt fan Michael de la 10 ani. Moartea lui mi-a rupt inima. Colegii m-au trimis azi acasa ca plangeam non stop. Aveam bilet sa il vad in august la Londra.Urma sa ma intalnesc cu el la petrecerea de dupa concert. Mi-am facut milioane de planuri despre ce o sa-i vorbesc in acel minutel pe care l-oi fi avut la dispozitie. Azi toata lumea mi-a fost aproape in a-i cinsti memoria. Ce a daruit el lumii este inegalabil. In aproape fiecare articol din blogul meu am pus o melodie de la el : http://www.harleygirl4rock.blogspot.com.
Multumesc Dono pentru vorbele frumoase pe care le-ai scris despre Michael.
Ne-am scapat de-o grija…
Maestre, jos palaria!
As fi vrut! Sunt cateva piese care probabil le voi canta si la 90 de ani:)
Rest in peace, Michael…
Dono, Kurt Cobain nu e beat, e doar ‘high’
Buna dimineata!
Si ce daca-i sambata?!
Buna dimineata!
Chiar asa, si ce daca-i sambata, hai la scirbici.
‘neatza!
Daca tineti neaparat, mergeti voi la scarbici
Eu prefer sa ma bucur de weekend
Marius, noi nu tineam neaparat. Angajatorii da.
frumos articol
Dono, dono ce imi place (NOT) cum incurajezi oamenii sa devina simpli.Michael a fost un geniu, iar genii au o viata zbuciumata pentru ca nu sunt intelesi si de cele mai multe ori ajung sa isi infrunte moarte prin cele mai mizerabile locuri, asta fiind o evadare din saracia care ii mancau. Nu si-a trait viata pentru ca noua sa ne lasa o mosternire pe care nimeni nu ne-a lasat-o, o mostenire de care ne vom bucura, se vor bucura copii ce vor veni si asa mai departe. Multumesc Michael !
frumos scris… Dumnezeu sa-l odihneasca
ce frumos dono…D-zeu sa-l odihneasca in pace:)
Buna Dono!
Am regasit foarte multe din gandurile mele in randurile scrise de tine pentru Michael.Nu sunt fan inrait,dar imi place foarte mult muzica lui,si asa cum ai scris tu l-am vazut si eu, un copil sensibil in corpul unui adult.
Iar adultii dupa cum stim pedepsesc aceste rataciri.
Buna, Adya, bun venit!
Il iubesc.
Dono tu zici frumos, ce zici acolo…
O parere personala, dar impartasita de gasca mea, nu exista om mai cunoscut ca Michael pe planeta pe care intamplator sau nu traim. Geniu e un cuvant puternic, dar a fost si va ramane un fenomen multa vreme de acum incolo. Merita macar o clipa sa ne gandim la el, si sa ne scoatem palaria, fani sau mai putin fani.
Dumnezel sa-l ohihneasca!
Frumos spus, ca de obicei
Daca nu e secret de serviciu, mi-ar place sa aflu ce s-a intamplat cu documentarul promis de Pro TV (‘The Michael Jackson Interview: The Footage You Were Never Meant to See’) de azi noapte, in locul caruia s-a difuzat ‘Living with Michael Jackson’. A fost foarte urat din partea Pro TV-ului, nu ma asteptam
Alexandra, sicer vorbind habar nu stiu…
caut si eu sa instalez un blog care ma poate ajuta?
Desi imi place mult cum scrii, trebuie sa te contrazic putin. MJ a spus ca a meritat… La o decernare WMA a spus ca daca ar putea s-o ia de la capat ar face totul la fel, ca nu regreta nimic.
Stiu ca aveai alta stare de spirit cand ai scris randurile astea si poate stii deja ce ti-am zis eu mai sus. Dar m-am gandit ca nu strica sa afli…
Am urmarit cred ca fiecare interviu pe care MJ l-a dat vreodata. Vroiam sa stiu cum o fi sa fii genial, sa fii ca el. Am descoperit un om foarte abil, care cunostea industria ca pe propriile buzunare. A zis la un moment dat: “nu sunt un tampit. Ganditi-va la tot ce am realizat. Nu am cum sa fiu prost”. Traducerea e aproximativa, iti dai seama.
Am descoperit ca era siret, constient de tot ce se intampla in jurul lui si ca nu regreta nimic.
Daca el zicea ca a meritat, ma gandesc ca stia el ce stia…
aaa…
Iti recomand sa citesti “Michael Jackson Conspiracy” scrisa de Aphrodite Jones. Tipa a fost reporter la procesul din 2003 al lui MJ si era impotriva lui. Pana la sfarsit si-a schimbat parerea. Cartea prezinta pas cu pas procesul. Afli ce s-a intamplat in sala de judecata din transcrierile din proces, cele oficiale. Afli tot ce a fost omis la stiri pentru ca nu facea audienta.
Cartea se gaseste si in Romania, tradusa si nu cred ca-ti ia mai mult de 2 zile sa o citesti.
Si eu sunt reporter si a fost o experienta… uluitoare.
Nu trebuie sa fii fan MJ ca sa o citesti.
Intotdeauna, cand apare un om pur si simplu genial, multi vor incerca sa ii caute ‘nod in papura’ si pana la urma, bine zicea G. Liceanu ” Este un semn de noblete mentala sa sti sa admiri ceea ce te depaseste.” doar ca asta se intampla doar cand omul respectiv face audienta, nu mai este o fiinta, ci un produs. Este folosit cum si cand vor ei, cu un scop bine stabilit.
P.S.
Cartea de care spune andreea sava o gasesti aici: http://jetzi-mjvideo.com/books3/con/con0xo.html in engleza(ti-as sugera sa citesti chiar si “Author’s note” pt ca merita! )
Ti-as sugera, in plus, si ‘The Michael Jackson Tapes’ , o gasesti pe acelasi site. Tipul care a scos cartea este aceiasi persoana cu care vb MJ, e cam naspa faptul ca dupa multi ani de prietenie Michael l-a prins pe nenea rabin cum fura din fundatia lui, si asa s-a cam terminat prietenia… deci .. iti dai seama ca acele comentarii facue de Shmuley sunt foooooooooarte subiective, si uneori rautacioase.. asa ca eu le-am evitat.
Have fun!