Mobilu’

Aseara:

Ies dintr-un magazin, pun curu’ in masina, vreau sa asez mobilu’ in compartimentul de langa schimbatorul de viteze, mobilu’ nu-i in buzunarul lui. Caut in celelalte buzunare, nu-i mobilu’. Broboane fine de sudoare au inceput sa-mi apara pe sub bretonul a la Bolek. Aprind lumina in masina, ma uit pe langa scaune, nu-i mobilu’. Sar afara din masina, mai imi verific inca o data – tremurand aproape – toate buzunarele. Gasesc mobilu’, sub portofel.

Azi dimineata:

Ma dau jos din pat, primul lucru, inainte sa ma scarpin in cur, ma duc la mobil. Iau mobilu, vad ca s-a descarcat peste noapte. Mi s-a descarcat mobilu!!!!!!!!! Ma trezesc repede, de tot, burusc, mai ca ma panichez, MI S-A DESCARCAT MOBILU!!!! Noaptea!!!

Deci…

Aseara nu m-a speriat faptul ca pierzand mobilu’ pierd o anumita suma de bani. Nu. Pierdeam mobilu’, ceea ce reprezinta el. Mobilu e acum o entitate cu personalitate, vointa, putere. Azi dimineata m-a speriat faptul ca poate cineva m-a cautat noaptea. Dupa 23.30, cand am vorbit ultima data la el, pana la 7.30 cand l-am vazut descarcat. Cine pusca mea si de ce sa ma caute in creierii noptii?! De ce am avut o asemenea reactie bolnava?! La fel ca cea de aseara cand nu l-am gasit. Daca, Doamne fereste, mi s-ar fi oprit peace-makerul de la inima, nu m-as fi speriat asa tare. Sau daca as fi simtit ca am piatra la rinichi. Nu, mobilu’ a devenit mai important.

Mobilu’ ne-a schimbat lumea. Ne cunoastem prin mobil’, ne indragostim prin mobil’, ne despartim prin mobil. Mai exact prin mesaje, ca-i mai usor. Si mai laş. Am ajuns chiar sa spunem adio prin mobil inainte de a ne sinucide. Cu mobilu isi filmeaza baietii “de calitate” iubitele in timpul sexului si apoi le pun pe net, din “razbunare”. Cu mobilu ne trezim, cu mobilu adormim. Mobilu spune cine sintem. Ai un singur mobil?! Vechi, fara camera, cu o fatza obosita si zgariata?! Sinucide-te, nenorocitule. Mobilul spune tot despre tine, asa cum pe vremuri o pereche de pantofi scalciati, cusuti, dati la infinit cu crema, spuneau ca nu prea ai bani sa-ti iei altii. Acum poti sa ai cei mai vechi pantofi din lume, daca ai un mobil ultra-extra-benga nimeni nu-ti vede pantofii ori mizeria de sub unghii.  

Acum, daca vrei sa iesi in lume, trebuie sa ai minimum 2 mobile, cat mai performante. Mai inteligente, mai lucioase. Sint parte din tine, sint la fel de importante ca verigheta, masina, frizura, dantura. Oricum, precum spuneam, au inceput sa ne faca mare parte din treaba: nastere, iubire, despartire, moarte.

S-au dus vremurile cand aseptam langa fix sa ne sune cineva drag. Sa ne caute bunica, pentru ca-i joi si in fiecare saptamana, joia, ne suna bunica. Sa sune mama la doamna diriginta, sa ne verifice de note. Sa dam telefoane doar atunci cand trebuie, cui trebuie, la ora la care trebuie. Si sa ne bucuram atat de mult cand auzim, dupa o saptamana, vocea celuilalt la celalalt capat al…firului. Dispar despartirile face-to-face, dispar primele declaratii de dragoste facute tu, tinandu-ti de mana partenerul-partenera, avand ochii in lacrimi si cacandu-te pe tine de frica. Acum doar vocea iti mai tremura la telefon. Cu cat vorbim mai mult la mobil, dispare privitul in ochi, apropierea. Poti fi insa gasit non-stop, oriunde, de oricine. Vrei asta? Astea cu “mi s-a descarcat”, “nu am avut retea”, “am intrat in tunel, lift, buncar” nu prea mai tin. Baietii care fac mobile au grija mai nou sa ai baterie la infinit si retea oriunde. Si in curu pamantului, daramite in curu amantei-amantului.

Comunicarea e totul. Intr-o relatie, in munca, in viata. Dar oare mobilul ajuta la comunicare ori o rupe, incet, incet. Io nu stiu ce sa zic. Spune si tu…