Mobilu’
Aseara:
Ies dintr-un magazin, pun curu’ in masina, vreau sa asez mobilu’ in compartimentul de langa schimbatorul de viteze, mobilu’ nu-i in buzunarul lui. Caut in celelalte buzunare, nu-i mobilu’. Broboane fine de sudoare au inceput sa-mi apara pe sub bretonul a la Bolek. Aprind lumina in masina, ma uit pe langa scaune, nu-i mobilu’. Sar afara din masina, mai imi verific inca o data – tremurand aproape – toate buzunarele. Gasesc mobilu’, sub portofel.
Azi dimineata:
Ma dau jos din pat, primul lucru, inainte sa ma scarpin in cur, ma duc la mobil. Iau mobilu, vad ca s-a descarcat peste noapte. Mi s-a descarcat mobilu!!!!!!!!! Ma trezesc repede, de tot, burusc, mai ca ma panichez, MI S-A DESCARCAT MOBILU!!!! Noaptea!!!
Deci…
Aseara nu m-a speriat faptul ca pierzand mobilu’ pierd o anumita suma de bani. Nu. Pierdeam mobilu’, ceea ce reprezinta el. Mobilu e acum o entitate cu personalitate, vointa, putere. Azi dimineata m-a speriat faptul ca poate cineva m-a cautat noaptea. Dupa 23.30, cand am vorbit ultima data la el, pana la 7.30 cand l-am vazut descarcat. Cine pusca mea si de ce sa ma caute in creierii noptii?! De ce am avut o asemenea reactie bolnava?! La fel ca cea de aseara cand nu l-am gasit. Daca, Doamne fereste, mi s-ar fi oprit peace-makerul de la inima, nu m-as fi speriat asa tare. Sau daca as fi simtit ca am piatra la rinichi. Nu, mobilu’ a devenit mai important.
Mobilu’ ne-a schimbat lumea. Ne cunoastem prin mobil’, ne indragostim prin mobil’, ne despartim prin mobil. Mai exact prin mesaje, ca-i mai usor. Si mai laş. Am ajuns chiar sa spunem adio prin mobil inainte de a ne sinucide. Cu mobilu isi filmeaza baietii “de calitate” iubitele in timpul sexului si apoi le pun pe net, din “razbunare”. Cu mobilu ne trezim, cu mobilu adormim. Mobilu spune cine sintem. Ai un singur mobil?! Vechi, fara camera, cu o fatza obosita si zgariata?! Sinucide-te, nenorocitule. Mobilul spune tot despre tine, asa cum pe vremuri o pereche de pantofi scalciati, cusuti, dati la infinit cu crema, spuneau ca nu prea ai bani sa-ti iei altii. Acum poti sa ai cei mai vechi pantofi din lume, daca ai un mobil ultra-extra-benga nimeni nu-ti vede pantofii ori mizeria de sub unghii.
Acum, daca vrei sa iesi in lume, trebuie sa ai minimum 2 mobile, cat mai performante. Mai inteligente, mai lucioase. Sint parte din tine, sint la fel de importante ca verigheta, masina, frizura, dantura. Oricum, precum spuneam, au inceput sa ne faca mare parte din treaba: nastere, iubire, despartire, moarte.
S-au dus vremurile cand aseptam langa fix sa ne sune cineva drag. Sa ne caute bunica, pentru ca-i joi si in fiecare saptamana, joia, ne suna bunica. Sa sune mama la doamna diriginta, sa ne verifice de note. Sa dam telefoane doar atunci cand trebuie, cui trebuie, la ora la care trebuie. Si sa ne bucuram atat de mult cand auzim, dupa o saptamana, vocea celuilalt la celalalt capat al…firului. Dispar despartirile face-to-face, dispar primele declaratii de dragoste facute tu, tinandu-ti de mana partenerul-partenera, avand ochii in lacrimi si cacandu-te pe tine de frica. Acum doar vocea iti mai tremura la telefon. Cu cat vorbim mai mult la mobil, dispare privitul in ochi, apropierea. Poti fi insa gasit non-stop, oriunde, de oricine. Vrei asta? Astea cu “mi s-a descarcat”, “nu am avut retea”, “am intrat in tunel, lift, buncar” nu prea mai tin. Baietii care fac mobile au grija mai nou sa ai baterie la infinit si retea oriunde. Si in curu pamantului, daramite in curu amantei-amantului.
Comunicarea e totul. Intr-o relatie, in munca, in viata. Dar oare mobilul ajuta la comunicare ori o rupe, incet, incet. Io nu stiu ce sa zic. Spune si tu…
Buna dimineata.Cum no coment?!!!
Na ca tot se poarta: Primul ??
Treceti la citit si va duelati apoi.
Prima care a citit!!!!
La modul cum folosesc eu mobilul, e clar ca ajuta comunicarea. Nu stiu cum ar fi daca viata mea ar depinde de mobil, rau cred, dar asa, doar cand e strict necesar, e ok. Cateodata special il las acasa vinerea.
de atita comunicare eu tin unul din mobile legat de baterie cu scoci… ca altfel refuza sa asigure comunicarea… de atita comunicare nu mai pot trimite sms-uri, nu e lucios dar are patina vremii… de atita comunicare il tin inchis de ceva vreme… nu s-a sesizat nimeni… doar eu…ca e liniste uneori…mobilu’ mobilu’.si pt ca omul de valoare are 2 celulare… am si eu , dar este pe silentios …si cind il ratacesc… m-as suna.. dar nu il aud… ca e pe… mute…. ca la telecomanda model 1900…si da-i si cauta-l…ar trebui inventate detectoare de mobile pt geanta…pt chei , pt farduri, bani, pixuri sau ce se mai tine prin geanta omului si nu se gaseste… se pare ca de asta tot mai multi suferim de discopatie…. cari in geanta pina nu mai poti, ori cedeaza geanta ori coloana…metoda pt gasirea obiectelor, sa ne lipim cite un biletel autoadeziv (asortat la tinuta) pa geci sau la vedere (pe captuseli) in care sa se afle “harta site-ului”.
Mobilul te rupe de viata asta si te introduce in alta mult mai impersonala.
eheee..vremurile in care telefon fix suna in casa,iar mama in 2 pasi raspundea la el,indiferent in ce colt al casei era si (emoticon care isi roade unghiile) asteptam sa vad,daca ma cauta pe mine cineva la vorbitor
)
Bun moblul asta, ca-i tare util el asa. Insa uneori imi vine sa-l bag intr-o galeata cu apa numai sa nu-l aud!(Nu-l bag pe asta ca il am de 2 ani jumate’si are o valore sentimentala pt je:P) De ce nu-l pun pe silent? Il mai pun si pe silent, dar dupa 2 ore..ma uit si vad énspe apeluri ratate/nepreluate.Plus..prin prisma meseriei, nu prea pot sa-l tin pe silent, decat seara:)
Si da! Seara il pun pe silent, ca ma sictiresc cretinii care suna la 2 noaptea avand impresia ca eu sunt receptionista/telefonista: sa intrebe ce mai faci? Sau sa imi spuna ca pe ei ii doare maseaua. Ok: ia un calmant, ma suni la prima ora dimineata, ca nu am acasa non-stop, ori mergi la clinica la urgenta.
Aaaa…e megabun pt comunicare in sensul in care vorbesc cu oamenii de care ma despart sute de km aproape zilnic;), indifernet pe unde bantui eu/ei
Buna dimineata!
Pe vremea mea mobilele au aparut cand eram cam intr-a 11-a. Usor-usor toti colegii s-au echipat cu minunea si toti faceau misto de mine ca n-aveam. Si ce-mi mai doream, dar ai mei refuzau sa-mi ia. Am avut mobil abia in anul 2 de facultate.
Acum mobilul e un rau necesar, dar asa ma enerveaza cand suna atunci cand mi-e lumea mai draga…!
Buna dimineata.
Anul trecut aveam trei telefoane, doua de firma si unul personal.Ajunsesem in pragul nebuniei.Nu erau de calitate (aveau chiar una proasta-la oferta)dar imi era mereu frica sa nu le pierd/fure pe cele de firma,sa nu-mi vorbeasca de pe ele pana imi dau eu seama de lipsa….si sa ma taxeze patronul la salariu! In weekend cand ma duceam la tara,le inchideam pe toate trei..le aruncam intr-un coltz si ma simteam eliberata de nu stiu ce tensiune!
Am scapat!Acum am unul singur,jerpelit…sunt fericita!
e bun ,cand devine prea stresant se poate inchide
Mobilul… oh da… eu il caut de cate vreo 20 de ori pe zi, nu stiu pe unde il las, in geanta imi trebuie macar 2 minute sa-l gasesc… si de fiecare data ma panichez…aaaa, acum mai am o grija in plus, ca am husa, il scot din husa vorbesc si pe urma nu mai gasesc husa, alt show… acelasi scenariu il am si cu cheile, la alea transpir mai rau, ca e si cheia de la masina…
cred ca e intr-adevar o problema cu mobilul si comunicarea.si nu numai cu mobilul dar si cu interentul.mie de exemplu mi se intampla de f multe ori ca pe internet sau la telefon sa fiu foarte curajoasa, sa ma exprim f ok dar cand sunt face to face gata-ma pierd,nu mai stiu ce sa zic. cred ca daca nu se inventau mobilele si internetul ar fi trebuit pana la urma sa imi fac curaj sa vorbesct si face to face si prin practica ajungeam si eu sa nu ma mai balbai atata.nu sunt balbaita de obicei dar am emotii cand vb cu unele persoane.si totusi si mobilul si internetul au si partile lor bune.
ups…internetul.graba asta…
aA, cateodata e obligatie de serviciu sa nu se inchida niciodata
Bun venit, mihaela!
neata!
am si eu 3 – unul personal si 2 de la joburi.
nu obisnuiesc sa le inchid sau sa le dau pe silent, dar daca se termina bateria nu fac vreo criza, le pun la incarcat si gata.
obligatia de serviciu ma forta sa am tel deschis la orice ora cand ma ocupam de Aqvila Club. acolo erau clienti la orice ora, in w/e, de Revelion. nu a existat apel nepreluat si toti clientii erau fericiti.
pe mine nu ma deranjeaza telefoanele, atata timp cat nu-s in miezul noptii de la toti handicapatii care suna la nimereala pentru ca au ei minute si le arde de glume tampite.
Sunt praf. Eu chiar am un mobil fara cam, vechi, zgariat. PRAF. Nu vreau decat sa aud in el si sa fiu auzita cand vorbesc. Ce-i drept mi se si cam rupe cand ramane fara baterie. Vai de steaua mea.
Eu am avut primul mobil acum vreo 3 ani, si nu pt ca am vrut eu, pt ca mi-au luat ai mei de ziua mea. Cre ca li s-a facut mila de mine, ca toata lumea avea, numai eu nu. Practic, nu stiu sa vorbesc la telefon, il folosesc doar pt strictul necesar, imi zici/iti zic ce ai/am de zis si gata, ne-auzim cand ne-ntalnim. Innebunesc cand primesc telefoane gen “ai 5-10 minute, ca tre sa merg pe jos pana acasa si ma plictisesc”, imi vine sa dau cu el de pamant. Cre ca-s defect, da’ as putea sa traiesc lejer fara el, n-am raspuns asta-vara o saptamana la telefon si o prietena era sa anunte politia, ca m-a sunat 3 zile si n-am dat nici un semn..
Buna dimineata:)
Voi vedeti ca fara mobil si fara internet am ajuns ca aproape sa nu existam?
‘neatza! Parerea e ca … ah, ma scuzati, suna mobilul! Ups, si fixu’. O fi sefu’? Hai, sa aveti o zi buna!
Cunosc un om, din nefericire nu atat de bine precum mi-as dori, care a ajuns sus sus sus pe propriile puteri. Sef mare mare. Un vizionar al vremurilor in ceea ce priveste net-ul, televiziunea, etc. Extrem de apreciat, contracte cu companii de top, un fel de eminenta. Nu a iubit niciodata banii, putea sa faca insa bani cat vroia. Da-i privea cum privim noi un pumn de nisip.
La un moment dat s-a saturat. Si-a luat o casa intr-un satuc ascuns intre dealuri. Nu are cablu, antena, are insa televizor. La care se uita cu copiii la desene animate. Salveaza magari, care ar trebui sa ajunga salam in Italia. Si ii creste. Are nuci in gradina. Net are ca sa mai faca din cand in cand bani, cand are nevoie. Stiri afla de la vecinii lui, tarani, care se mai uita la televizor.
Alo… Alo… Rămâniţi, vă rog, la locurili voastri! Să trăiţi, tovarăşe Dono, am la dvs o întrebare esenţială: dacă ar fi să alegi între a ţi se lua piciorul drept sau accesul la telefonia mobilă pe viaţă, ce-ai alege? Tic-tac-tic-bing! Răspuns cooooorect! Motiv pentru care îţi virăm încă 50 de euro credit ca să poţi vorbi în orice reţea, inclusiv reţeaua traficanţilor de droguri uşoare via Afghanistanul Democrat! Aplauze! Şi, ca să pic pe subiect, tre’ să fiu de părere cu maestrul Moisescu, care spunea că avem telefoane nu pentru a vorbi la ele, ci pentru ca ele să vorbească despre noi. Aşa că da, să fie colorate, aerodinamice, să aibă orice funcţie, bijectivă sau nu, să aibă şi al nouălea simţ şi bunul simţ, să ştie să prepare şi Pina Colada şi, la nevoie, să ţină loc şi de băiatul care flutură frunze de palmier în sufragerie. Şi astfel voi sfârşi închis într-un sertar de sticlă, cu căştile pe urechi, într-o continuă comunicare cu tipi din Islanda şi Insulele Bora-Bora, urmărind concomitent pe ecrane simetrice fel de fel prostii prefabricate, cu impresia că îmi trăiesc viaţa la max. Poate de-asta ieri, după ce am invitat la un suc o fată cu care am vorbit doar la telefon o bună bucată de timp, mi-a zis că se simte fericită ca la 15 ani. Încă mai îmi zăngăne capul de parcă mi-ar fi turnat în el şuruburi cromate. Bun! În încheiere, sper că vom sfârşi cu toţii ca în “Mobilul” lui King, adică în postura de fiare semiraţionale care să se căsăpească între ele de cum îşi lipesc primul mobil de ureche. Acum mă scuzaţi, am de dat un telefon urgent…
Servus Dono! Mobilul? Prin anii ’99-2000 cand aparusera si pe la noi mobilele, desi nu prea era zona deacoperire, priveam la putinii care vorbeau oriunde, pe strada, ca la unii care se dadeau grande. Acum, si copilasii se tzatza aproape au telefoane mobile. Ele si-au facut loc in viata noastra, acaparandu-ne-o, devenind dependenti de ele. nu stiu daca acum, cu mobilele astea suntem mai sociabili ca si cu netul de altfel: tinerii nu-si mai scriu scrisori infocate de dragoste, vorbesc pe mess sau isi dau SMS-ri. In plus, telefonul ii da sefului posibilitatea sa te cicaleasca mai des, dandu-ti sarcini suplimentare. Mobilul? Un rau extrem de necesar!
O zi frumoasa prietene!
Zi frumoasa si tie, Nea Costache. Scriitorule, nu as da nici macar o suvita de par daca ar fi sa aleg.
…intr-adevar mobilu’ a devenit o parte importanta din personalitatea noastra! Hai sa-l privim ca pe o carte de vizita a posesorului!
)
Traiasca el si noi pe langa!
primul lucru la care voi renunta (la un moment dat…ce tine de o anumita stare de fapt
) renunt la mobil…
Si-ti iei un fix wireless?
mama are orange, vdf, cosmote, fix rds, fix romtelecom, mobil rds.
doneaza careva un zapp?
Ahhh, Dono, mi-a picat fisa despre cine vorbesti. O cunostinta de-a mea se ducea la o intilnire cu personajul, si in timp ce facea ture ca sa gaseasca un loc de parcare, hop un magar ii iese in fatza masinii. Dupa ce-a ajuns la locul faptei a fost pus in tema, dar cind ne-a povestit rideam cu lacrimi. Am inteles ca magarul stie sa urce si scarile, e oarecum invatat ( e o magarita, dar ma rog…).
‘neata! Eu nu-s asa dependenta (cred). Adica am grija sa-l am incarcat si sa-l am in geanta, dar nu vorbesc pana mi se inrosesc urechile, mai ales ca nu-i cine stie ce fitza de mobil…my value, my value
. Din contra, nu-mi place sa vorbesc la telefon. Cred ca imi da un sentiment de siguranta faptul ca il am la mine, ca pot suna pe cineva in caz ca am nevoie.
Ai mobil,deci existi.Ai magar(magari) , esti deosebit.
Odihneasca-se in pace Gheorge Dinica.
Eu imi inchid telefonul in excursii, 4, 5, 7 zile am ziua mai lunga, monologul mai intens. Sunt mai mult cu mine insami si cu cei de langa mine fara taraitul telefonului. Telefonul mobil este si un substitut vulgar al unui companion, cu telefonul langa tine nu esti niciodata singur, de aceea pierderea lui declanseaza si atacuri de panica. Ramai singur cu propriile ganduri, fara nici o intrerupere!!!
“Mana intinsa ,care nu spune o poveste, nu primeste pomana “”
Dumnezeu sa il odihneasca.
S-a mai dus un om…Dumnezeu sa-l odihneasca!
ar fi mai bine secretara
ai peace maker!?
“dono Says:
November 10th, 2009 at 10:51 am
Treceti la citit si va duelati apoi.”
I did, I did !
Doamne fereste! Ziceam si eu. Bun venit!
Incercati sa-l lasati acasa , sa vedeti ce bine e fara el. ” De ce nu raspunzi, stapane, la telefon?” “L-am uitat acasa…” Quality time
buna ziua,
Ion si cu Maria…
Hai mai Marie sa ne culcam si noi.
Mai Ioane, tu, daca vrei sa te culci cu mine, tre` sa imi dai ceva, ca eu asa pe ochi frumosi nu merg.
Bine fa, hai ca iti dau mobilu`
Se culca Ion si Maria… si dupa aceea Ion da sa plece.
Ioane ce faci? Ai zis ca imi dai mobilul daca ma culc cu tine.
Bine fa, Marie, noteaza: 0721…
eu in fiecare seara, inainte sa ma pun la somn, pun telefonul la incarcat
Obisnuiam sa ignor telefonul, in special mesajele. Daca auzeam ca am primit smsuri, le citeam peste 3 ore, cand imi aminteam ca nu le citisem. Asta pana cand am facut la fel cu un sms ce continea o veste foarte proasta, la care trebuia sa raspund urgent. De atunci nu l mai pun niciodata pe silentios si il veific constant. E un rau necesar!
Eu urasc mobilul, de aia nici nu raspund decat cand am chef.
A insistat sotul sa imi iau unul, altfel nu as fi avut nici pana acum.
E enervant sa te deranjeze oricine(mai ales diversi de la serviciu, cand esti in concediu) la orice ora (mai ales pe la 8 jumate, cand tu iti planuiesti un somn pana la 11) pentru tot felul de maruntisuri.
Lucrurile importante tot fata in fata se spun.
prin mobil se poate patrunde f usor si in viata privata a cuiva
Mobilul distruge. 4 ani am trait prin prisma lui. Distruge… Cruce.