2012

2012 e sfarsitul. Nu sfarsitul lumii asa cum l-au prevazut maiasii, ci sfarsitul filmelor despre sfarsitul lumii care se sfarseste din cauze cataclismice.  Spun asta pentru ca dupa 2012 nu mai poate aparea un film care sa distruga ceva. 2012 a distrus tot.

Roland Emmerich a distrus case, sosele, masini, autostrazi, aeroporturi, orase, tari, a distrus Casa Alba si Basilica Sf. Petru din Vatican – cu tot cu papa la balcon, cardinali in Capela Sixtina si crediniciosi in piata, a distrus statuia lu’ Isus din Rio de Janeiro, Air Force One, vapoare de croaziera si portavioane, a inecat Inedia si Hawai. Ne-a oferit un val tsunami care ineaca tot si ajunge aproape pana la varful varfului Everest din Himalaia. Afirmatii ca “acolo au murit 2 milioane de oameni” sint spuse simplu si degajat.

Mai pe scurt, deschideti DEX-ul intamplator, la orice pagina, puneti degetul pe primul cuvant pe care-l vedeti, si va garantez ca in filmul 2012 obiectul reprezentat de acel cuvant a fost distrus cu succes.  Daca vreun regizor se mai incumeta sa sfareasca lumea, are doar 2 alternative: ori arunca in aer intreaga planeta dintr-un foc, ori o ineaca cu totul, astfel incat varful varfului Everest sa fie si el scufundat. Iata cum totusi 2012 ne-a lasat speranta ca se mai poate.

Altfel, efectele speciale sint absolut dementiale. O nebunie a distrugerii, a inecului, a ploilor de foc, a dezmembrarii pamantului, zgarie norii se darama ca piesele de domino, trenurile bubuie in aer, avioanele bubuie la sol, cenusa inghite orase, lava incandescenta inghite ce vrea, scapa cine poate. Dar nu pot multi.

Doar eroii filmului care scapa cum nu a mai scapat pana acum niciun erou de film, in niciun film. Daca ai tupeul, sa zici ca spectator, ”e exagerat ce se intampla”, esti tu exagerat ca ai zis asta. Cuvantul exagerat e mic in acest film, trebuie sa gasim un alt cuvant.

Pentru ca un eroii scapa intr-o dubita ce se strecoara printr-un bombardament de bucati de munte, aruncate in aer de cea mai mare eruptie vulcanica imaginata vreodata. Masina chiar e lovita de o bucata incandescenta, rupta pe juma, dar merge in continuare. In flacari. O limuzina parcurge un oras intreg in timp ce in spatele ei se surpa tot orasul. Dar se surpa tot cu un milimetru mai tarziu,  ei scapa. Se aterizeaza cu un Antonov care nu mai are niciun motor din cele 6, si se aterizeaza pe varful unui munte. Si altele mai gogonate. Rambo si Terminator isi pot face harakiri.

Restul scenariului e idiot. Creatorii filmului s-au bazat pe puterea efectelor speciale si a subiectului – sfarsitul lumii. Asa cum o femeie frumoasa e tampita de crede ca-i suficient ca e frumoasa. Dupa aceste supravietuiri neverosimile, uriasa nava construita sa salveze pamantenii (un fel de Arca a lui Noe construita de chinezi) e pe cale sa se scufunde ca o trapa e blocata de o funie si un extinctor. Avem si o poveste de dragoste trasa de par, cu mitul scriitorului abandonat de familie pentru ca scria prea mult. Dar la final se impaca si scapa.

Deci daca aveti 3 ore la dispozitie si va plac efectele speciale, mergeti sa vedeti filmul. Oricum lumea nu se sfarseste asa. Cu atata zgomot. Se poate sfarsi simplu, cu un ghiveci cazandu-ti in cap din cauza vecinului de la 5 care-si uda florile.

Deloc spectaculos, deloc special. Dar de efect.