Ne-am cunoscut la semafor.

Problema traficului ultra-extra-aglomerat, ce ne face nervii cravata cu dublu nod, nu-i tocmai usor de rezolvat. Ca nu poti largi strazi peste noapte, nu poti construi – tot peste noapte – bulevarde noi (suspendate ori subterane), nu ai ce sa faci cu masinile parcate piste tăt ca nici soferii, bietii, nu prea au unde parca.

Deci nu-i usor.

Dar ceva tot ar putea fi facut: sa fie corelate semafoarele. Da, buei inteligentilor care monitorizati si dispecerati traficul, corelati semafoarele!!! Uite asa, daca prind verde la unul dintre ele si apoi merg uniform, cu viteza constanta, rectiliniu si fara incidente, ajutati-ma sa-l prind pe verde si pe urmatorul. Ca deocamdata nu.

Ba dimpotriva. Stau la semafor, se face verde, plec, ajung la urmatorul, si cand sa trec – surpriza !!! – se face rosu. Si tot asa, tot asa, tot asa. Deci de fapt sint corelate, dar sint corelate in asa fel incat sa le prinzi pe toate pe rosu.

Dar se pot intampla si lucruri bune. Azi de dimineata ma grabeam tare spre serviciu. Da, muncesc duminica, o sa fiu tata in cateva zile (precum spuneam). Si se pune de rosu la un semafor. Stau. Vad langa mine un reno megan argintiu. Mi-a atras atentia ca avea numar cu MAI, desi sint convins ca nu era parte a flotei politiei. Se face verde, plecam, peste cateva sute de metri opresc la un nou semafor ce tocmai se inrosise. De draci. Meganul langa mine. Ma uit la sofer, la pasagera din dreapta, deduc ca-i sotia soferului. Uitatul ala lung, de curiozitate combinata cu plicitiseala. Se face verde, plecam.

Al treilea semafor, rosu, opresc, vine meganul. Ma uit din nou spre ei – ca nu prea mai aveam la cine si la ce sa ma uit, era duminica dimineata si strazile pustioare, ei se uita la mine, se face verde, plecam.

Al patrulea semafor, oprim, da tocmai se facuse rosu, vad ca doamna din dreapta – da, meganul era tot langa mine – tine un pui de caine in brate. Il privesc cu simpatie, zambesc, banuiesc ca-i pui de rottwiler, oamenii ma vad ca zambesc, zambesc si ei, verde, plecam.

Semafor 5, oprim, eram deja cunostinte vechi, io zambesc din start, dau din cap, ei la fel, cainele se bucura. Cainele era deja mare de cand tot opream in tandem la semafoare, avea blana si colti, din fericire ma cunoastea, nu-mi era frica de el, doar il stiam de cand era pui. Iar eu tanar. Iar meganul lor era model destul de recent, la ultimul semafor era masina de epoca, strutii disparusera, gaura din stratul de ozon fusese astupata cu o uriasa cupola de cristal, Albania era cea mai puternica economie a lumii, leul cea mai puternica moneda si se faceau doar banuti de aur.

Ba, corelati semafoarele ca imbatranim naibii in trafic.