Negocieri la rece

Am fost la docteur, Dono Jr. pare sa fie bine, azi l-am vazut miscand pentru inaiasi data, mare minune. In curand iesim din zona de “risc”, adicatelea mai avem un pic si depasim 3 luni de sarcina, Doamne da sa fie numa’ bine. Si la noi, si la voi.

Altfel, ieri seara am zis sa iau si eu o brad frumos, ca inca nu luasem. Afara era un frig cumplit, stelele erau inghetate si cerul otelit, masina era bocna, am privit-o si m-am gandit unde pun bradu’. Ca in masina am si cauciucurile de iarna ale sotiei. Da, sint un sot responsabil, un viitor tata foarte responsabil, am cauciucurile sotiei la mine, o sa i le pun indata ce trece vremea asta nasoala, gheata, poleiul, zapezile. Ca sa pot ajunge cu masina ei la un service. Cum circula ea acum?! Simplu, cu cauciucurile de vara. V-am spus ca-s responsabil. Am si o veste buna: eu am cauciucuri de iarna.

Deci m-am scarpinat in crestet, m-am intrebat unde sa mut caucioacele ce se lafaiau in portbagaj. Portbagaju-i mic, ca n-am utilitara. Am decis sa le pun intre bancheta din spate si scaunele din fata. Am pus unul, in spatele scaunului de sofeur, am vrut sa-l pun si pe al doilea, am deschis portiera dereapta spate, am izbit-o de un munte de gheata-zapada-noroi, m-am lasat pagubas. Am zis sa ajung la piata de brazi si fac acolo operatiunea cu cauciucul 2. Da, sotia are doar 2 cauciucuri de iarna, eu am 4.    

Afara era frig, frig, frig. Ajung la piata de brazi 1. Fac operatiunea cu cauciucul 2, nu mai imi simteam mainile. Plec la vanatoare de brazi. In intreaga piata respectiva erau vreo 23 de brazi. Unu mai urat decat celalalt. Piperniciti, rari, ofiliti, strambi. Erau atat de urati incat vanzatorul lor nici nu m-a abordat. Probabil ii scosese acolo ca sa-i faca de ras. Ca-n bancul cu calul. Daca nu-l stiti, sa vi-l spuna cineva.

As fi luat unul de frig. Imi era atat de frig incat doream sa ajung acasa cat mai repede. Dar erau prea urati, vanzatorul avea la el 0 (zero) marketing, o rugaminte extrem de mica, o oferta facuta cu juma de gura m-ar fi convins. Probabil ii inghetase limba-n gura, dintii-n gura, gura-n cap si capul pe gat. Si uochii globii oculari, ca nici uochii nu-i misca. Poate murise de frig. Si am plecat.

Piata 2. Nu departe de piata 1. Deasupra un banner urias. Romsilva – Sarbatori fericite. Opa, astia-s aia de stat. Sa vezi ca avem brazi frumosi, romanesti, preturi bune. Ulterior s-a dovedit ca p’la si caciula. Toti vanzatorii aveau caciuli zdravene in cap, trase pana la piept, salopete verzi cu numele firmei. Adicatelea organizati bine, dadeau senzatia de ordine si functionalitate. O doamna m-a abordat de la intrare. Ce brad va dau?

 - Un mai mic, cam la 1.80, dar frumos. De-ala ca-n desene animate, cu crengi dese, forma regulata. Ok?

- Cautam. Ioaneeeeeeeeee, cauta un brad pentru domnul. Vezi ca-l vrea frumos.  

Oare nu toata lumea vrea brad frumos?!  – m-a intrebam eu in timp ce auzeam paraituri. Mi-am dat seama ca-mi ingheata timpanele, creieru-n cap si sangele-n aorta. Si-n cava. Doream un brad, nu mai puteam. Un brad. O brad frumos.

Vine Ion  – ala de-mi cauta bradul frumos – cu exemplarul. Un exemplar de vreo 4 metri. Ioane, tu esti idiot?  – l-as fi intrebat. Dar avea fata de idiot, mi-a fost mila de el, doar l-am rugat sa aduca unul cam de 1.80. In plus, sint convins ca Ion bietu nu prea a vazut desene animate. Si a plecat. Dupa vreo 3 min s-a intors cu un brad de vreo 3,5 metri. Varful ii ajungea cam pe la becul de iluminat public. Ioane, esti idiot?! – l-ar fi intrebat, cred, seful pietei de brazi. Care a aparut de undeva. Si a preluat problema. Era clar ca-i seful, avea geaca de piele imbalnita.

A plecat el sa-l caute pe o brad frumos al meu. S-a intors cu ceva mai bun. Un 2,5 metri. Spunand ca nu sint mai mici. I-am zis ca nu-i bun. Am dat sa plec. Si-l aud pe Ion.

- Sefu’, am gasit unu.

Gerul ii facea probabil bine lui Ion, care prindea informatia din zbor. Ion evolua. Si-mi pune la picioare un brad ce parea de 1.80. L-as fi luat si daca ulterior se dovedea ca-i plop sau smochin. Pe gerul ala as fi luat orice. Am cerut totusi sa fie despachetat, sa-l vaz. Cam pipernicit, plin cu noroi, cam palid la culoare. Dar era brad, era frig afara, mi-era foame, era spre 10 seara, voriam acasa. In caldura caminului. Decisesem sa-l iau. Dar trebuia sa negociez. Oblogatoriu, musai, neaparat.

- Cat costa?

- 1 milion 200.

- Prea scump. Negociem – decid eu triumfator.

Moment in care apare unu cu nevasta si zice: – Daca nu-l ia domnu’ (domnu fiind eu in propozitia asta) il luam noi.

Pe pzda ma-tii iei.

- Il iau.

Si am pus banii in palma lu’ Ion, gandindu-ma ca a fost cea mai scurta negociere purtata vreodata. Gandindu-ma ca n-am vazut niciun pret afisat, ca doamna-Ion-sefu pot da bradu cu cat vrea muschiu lor, ca nu primesti nicio factura. Deci ce mi-e romasilva, ce mi-s tiganii speculanti. Acu mai am o problema. Cica singura modalitate in care pot da jos noroiul de pe brad e sa-l bag in cada si sa-l spal cu dusul. Abia astept s-o vad si pe asta.

ADAUGIRE ULTERIOARA: Discutand cu colegii, am aflat ca preturile sint total diferite de la un cartier la altul. Aici, in Bucuresti. Sint curios cat costa un brad frumusel in alte orase-localitati-catune-sate.

Daca ai luat brad frumos, spune si tu de unde l-ai luat si cat te-a costat. Sa aflam si noi unde-i specula mai mare.