Nervi in seara de Craciun

Aceste randuri sint dedicate idiotilor care raspund de ridicarea-coborarea barierei de pe sos. Andronache. Si sint scrise din suflet.

Incep prin a va spune traditionalul “Cîca-m-aş in şapca voastra”.  Acum va explic si de ce, ca sa nu considerati ca ma rahaţesc aiurea in mandreţea aia de cascheta albastra ce o aveti.

Ieri era Craciun. Si aseara era tarziu, ca de-aia era seara. In plus era si intuneric, ca de-aia-i iarna. Am plecat de la munca flamand, obosit, infrigurat. Stiam ca acasa ma asteapta familia. Iar intr-o oala pantecoasa fierb niste carnati zdraveni, facut cu dragoste, afumati cu dragoste, pusi la fiert cu dragoste. Iar carnatii vor fi acompaniati de neste hrean, bobi de mustar si paine proaspata. Sa mananci pana crapi. Ca vrabiile care ingheata acum pe ramuri, cad si se sparg.

Visand eu asa si dand mai tare sonorul la Harvester of Sorrow, ca sa acopere portestul maţelor ce visau si ele la implinirea tuturor dorintelor cu acei carnati, vaz cum se lasa bariera de care va vorbesc. Fix in fata mea. Ma rog, mai era o masina in fata.  Injur, fireste. Dar nu v-am injurat pe voi. Mi-am injurat norocul. Dar am stat cuminte. Sa treaca trenul, sa plec acasa, sa-mi ”violez” intestinele goale cu carnatii aia aromati. Am stat cuminte 5 minute. Mi s-a terminat melodia. A inceput alta. Am stat cuminte si urmatoarele 5 minute. Si am mai stat cuminte alte 5 minute.

Dupa care am inceput sa injur la foc automat. Si injuraturile va erau dedicate voua, idiotilor. Au mai trecut 5 minute si va injurau sute de oameni. Multi soferi coborasera din masini si venisera la bariera. Se uitau de-a lungul caii ferate, sperand ca trenul ala va veni. Candva.

Si au mai trecut 5 minute, si alte 2 minute. Abia atunci, dupa 27 de minute, a aparut acel tren. Numit dorinta.

Cu drag si dor va bag in pzda mamii voastre. De ce? Pentru ca, inteligentilor, mi-ati furat o bucata zdravana din seara de Craciun. Seara de Craciun tine cateva ore. Chiar daca-i seara lunga, de iarna. Tot cateva ore tine. Din alea cateva, nu multe, mi-ati rapit juma de ora. Pe care in loc s-o petrec cu ai mei, langa brad, in mireasma de carnati si portocale, ghiftuindu-ma ca un porc, mi-am petrecut-o inchis in masina, pe o strada fututa, in fata unei bucati de metal vopsita in alb si rosu. Macar atat, era in culorile lui Mos Craciun. Si ati fi putut si voi ca in loc de sunetul ala Bling Bling pe care-l scoate bariera sa puneti o colinda.

Ma intreb de ce nu ar fi suficiente 5 minute de stat la bariera. Trenurile voastre nu mai merg demult cu viteza. Ati ajuns la performanta incredibila, demna de cartea recordurilor, de a atinge o intarziere de aproape 1000 de minute la un tren Constanta Bucuresti. Va dati seama?! Trenul de azi a ajuns maine. Si in loc sa faceti ceva, sa va dati demisiile, sa va aruncati in fata trenurilor, voi ati “mascat” intarzierile prelungind mersul trenurilor. Nu va e un pic rusine?! Va intoarceti in timp, dobitocilor. Si dupa performante ar trebui sa va fie si retributia. Nu va bat obrazul ca nu aveti bani sa investiti. Dar ati putea macar sa ridicati si sa coborati bariera aia asa cum trebuie. Daca tot ii futeti pe aia care merg cu trenul, nu-i futeti si pe aia care merg cu masina.

Apropo, si alaltaieri, in ajunul Craciunului, am stat 15 minute la bariera. Si ghici ce! Nici macar nu a trecut vreun tren. Ori locomotiva. Ori macar o oaie cu roti. Pus si simplu s-a ridicat bariera. ‘tu-va muma’n cur de hoti si nevestele la toti.

La asemenea faze absolut romanesti, nu pot sa fiu mai bun. Nici macar de Craciun.