“Nimicuri” de suflet
Incet incet sint napadit de relicve ale trecutului meu, mai mult sau mau putin glorios. Relicve materiale. Maruntisuri, flesculete, obiectele. Aceste mici lucrusoare incep sa devina o mare problema. Ma simt ca o furnica autodistructiva, kamikaze. Un fel de furnica ce strange atatea provizii incat la un moment dat da sa deschida usa casei, nu mai poate intra, sta mirata, se scarpina intre antene si zice:”What the fuck?!”
Daca furnica poate lua decizia sa-si ia concediu 2-3 saptamani ca sa consume o parte din provizii iar cealalta parte sa o bage la cazan si sa-si faca palinca, eu nu pot ingurgita obiectelele mele. Ca as fi nevoit apoi sa fac “pup” pe olita, fiind chestiuni solide si deloc comestibile. Asa ca am inceput sa colectionez recipiente pentru obiectele-amintire. Cand se strang mai multe suveniruri prin casa hop le bag intr-o cutiuta. Ori intr-un cosulet. Ori intr-un setaras.
Apoi sertarasul, cosuletul ori cutiuta se umple cu varf. Si se strang alte obiectele, pixulete, carti de vizita, vederi, jucarioare, monede, ascutitoare, etc, etc. Le pun intr-o alta cutiuta, obiectel, sertaras.
Casa mi se umple treptat de recipentele in care colectionez lucrusoarele colectate. E clar ca acum incep sa ma enervez ca sint prea multe recipiente de colectat recipentele. Ce solutie am? Incep sa cumpar recipiente mai mari pentru colectat recipientele in care colectez lucrusoarele. Chiar am facut asta. Si acum am cosuri in care am aranjat cosurile cu maruntisuri, ori cutii in care strang cutiile cu cutiute in care sint stranse suvenirurile.
Mi s-a intamplat de vreo 2-3 ori sa ma bag intre amintiri, sa incerc sa mai arunc din ele. Nu am putut. Nu am putut! Nu m-a lasat inima. Luam cate o prostie in mana, ma uitam la ea, imediat imi transmitea ceva din trecut, scoteam un eheeeei nostalgic, luam decizia sa arun flesculetul, mergem cu el spre dosul de gunoi, si… nu puteam sa-l arunc. Il duceam inapoi la cutia lui, il mangaiam cu drag, mai scoteam un eheeeee fericit si impacat ca nu m-am descotorosit de el, si gata.
Curatenia se incheia cu mine inconjurat de cutii ale cutiilor in care sint cutii cu cosulete in care sint pungusoare cu obiectele.
Acest fenomen nu mai poate continua, simt ca trebuie sa pun in curand piciorul in prag, sa-mi arunc la gunoi nimicurile de suflet. Ma rog, nu toate. Dar mare parte din ele. Pana cand casa nu-mi va deveni o mare cutie ce adaposteste cutii in care sint cutii cu cutioare pentru cutiute. Si intr-o buna zi cand ma intorc de la serviciu voi deschide usa si ma voi trezi cu un zid de cutii in fata si voi zice, scaprinandu-ma intre urechi:
“Ce vorba mare a zis furnica de la inceputul acestui post… What the fuck?!”
neata!
acu` sa citesc
neataaaa
pai asa sa faci…arunca nimicurile..
Dono, am o idee, fa-le cate o poza si pastrezi poza, ocupa mai putin loc
Fara sa le arunci, ai putea sa le arhivezi intr-o camera/depozit ca sa le ai si totusi sa nu-ti stea in drum. La fel am si io recipiente cu de toate pe care le pastrez, dar macar nu ma impiedic de ele.
Buha, nu am camera depozit ca-s om simplu
Buha, dar probabil stai la curte
Ia incearca intr-un apartament, sa vezi ce distractiv e
Buna dimineata,
Ai sa le arunci vrand-nevrand cand te vei muta in alta parte. Sau cand va trebui sa renovezi. Sau cand iti vei schimba mobilierul. De buna voie e putin probabil sa faci asta. Vorbesc din proprie experienta. Si nu cred ca ai mai multe cutii decat mine
.. eu sunt rac (racii stiu de ce).
Ikemaua, sper ca urmatoarea mutare va fi la o casa. Unde voi avea o camera depozit, o mansarda cu blibioteca si masa de ping-pong, gradina cu rosii si vinete, pomi fructiferi si un spatiu special destinat trasului cu arcul.
Ce bine suna… Iti doresc sa fie cat mai curand!
Mersi la fel
ESTE TIMPUL DEBARASARILOR Tot mai multa lume vorbeste despre asta.S-au strans prea multe obiecte , pe care la pastram fara ne fie de vre-un folos.Daca la bloc se aduna multe , sa vezi tu la casa cate se aduna.Numai atunci cand te muti vezi cu adevarat cate ai stans pe langa casa.
Arunca,omule,gunoaiele! Ce trebuie, ramane in cap. Ce nu, inseamna ca nu a meritat nici macar amintirea.
Eu sint singurul care pastreaza asa ceva?! (astea nu-s gunoaie!!!)
Aveti dreptate, nu am luat in calcul si asta. Te poti muta la tara. Schimbi stilul de viata, dar pastrezi macar nimicurile.(cred ca asta am zis-o ca sa nu tac, pentru ca in concret nu prea are sprijin)
Nu esti singurul care pastreaza asa ceva, mai cunosc eu pe cineva, pe Bulgaroaica. Dar lasa ca pleaca ea vreodata 2 zile la statiune. Sa vezi loc in casa dupa aceea.
Hmm…e anti-feng-shui ce povestesti tu aici. Din cind in cind e bine sa mai dai iama in toate nimicurile astea si sa le trimiti pe calea gunoiului. Macar pe moment te simti bine, dupa citeva zile ai si uitat ca le-ai avut. Uite de-aia urasc eu suvenirurile de prin locurile prin care ma duc. Rareori ma “captusesc” cu asa ceva, si gasesc penibile pietricelele si casutele cu “Amintire de la Herculane. 1978″. Din punctul asta de vedere ii admir pe japonezi. Mai putin e mai mult.
Poate fi anti-feng-shui ceva ce e drag sufletului dar in calea trupului?
Se spune ca toate nimicurile inutile emana energie negativa, de care tre sa scapam cumva; acum 2 ani am renovat casa si atunci am vazut cate prostioare adunasem; am ramas cu jumatate din ele; atunci; acum, iar s-au adunat;si tare mi-e mila sa le arunc.
Presupun totusi ca banii marunti nu se incadreaza in cadegoria negativa… Am vreo 2 kile de monede de 5 mii. Sa le arunc?
sys, cind ai aruncat juma din ele s-a redus si energia aia? mare grija, dupa cum spui s-a refacut energia rea.
Daca-mi arunc toate maruntisurile, o sa fiu atat de pozitiv incat voi levita.
Asterix: adevarul e ca ma simteam mai bine la mine in casa, da’ cred ca pentru ca facusem o curatenie zdravana, cu varuit, izolat, schimbat usi, etc. Naiba stie, poate si pt. ca scapasem de atatea porcarioare; japonezii nu-s fraieri. Dono, cred ca banii, maruntis sau nu, sunt cei mai mizerabili-la propriu-asa ca au energie negativa cu duiumul; si eu am o cutie de pantofi plina, banuti din toate vremurile si din toate tarile colindate; da’ tot nu ma indur sa-i arunc.
Sys, cu banutii aia poti sa faci doua chestii misto: ori iti iei o masuta de living de-aia cu un soi de sertar cu geam in mijloc si-i tii acolo ( ii vezi, e alta chestie decit s-ai depozitezi ) ori, cu putin talent, faci un tablou, il pui in rama si-l atirni pe pereti.
Am inteles mesajul: tre sa-mi dezinfectez banii marunti.
Eu am inchis un card ERS cu monede de 1,5,10 si 50 de bani. Pastrez maruntis pentru asemenea chestii.
Daca vrei sa impaci si capra si varza, adicatelea sa fii cu sufletul impacat, chestiile care se pot da ( haine, jucarii )fa-le si tu cadou unora care chiar au nevoie de ele. Uite-asa se pune in miscare energia pozitiva. Cred ca trebuie sa existe un echilibru in toate, nici sa le arunci grup la gunoi, dar nici sa pastrezi tricicleta nu-i in ordine. Un psiholog ar zice ca multitudinea de obiectele din exterior care ne coplesesc indica un gol interior care se cere acoperit.
In ceea ce priveste hainele tocmai am facut cadouri la doi nepoti. Incredibil, au ajuns nepotii sa-mi poarte tricourile…
Si eu strangeam destul de multe ‘nimicuri’ de suflet. Dar, o mare parte din ele mi-au fost furate (credeau hotii ca am averi, dar erau averi doar pentru mine).
Mai am si acum cateva adunate, dar sunt mai vechi…in ultimul timp, m-am abtinut. Poate pentru ca nu imi place sa vad prea multe in calea mea, si poate si pentru ca e destul de micut apartamentul..
Eu cred ca majoritatea avem macar un suvenir mic. Deci, in nici un caz nu esti singurul care pastreaza asa ceva…
Buna ziua!
Si eu detin nimicuri inutile care-mi sunt dragi, dar am si nimicuri la care am renuntat fara prea mare greutate.
Miorlaupufos, zi-mi si mie, rogu-te, de ce sufar? Am multe perechi de pantofi, n-am unde sa le mai pun, dar eu niciodata n-am cu ce sa ma incalt si mi-as cumpara tot magazinul de incaltaminte.
Miorlaupufos: chiar mi-ai dat o idee buna; imi place si sa bricolez, mersi ca m-ai luminat; si normal ca boarfele le-am dat unora, nu le-am aruncat, pur si simplu la gunoi; alte chestii le-am dat diferitilor mosuleti si babute -vecini- ca tare le mai plac flecustetele;iar in primavara asta am dat tot felul de elecronice celor cu campania aia de colectare -stiti voi-un aparat de radio Selena-d-ala rusesc, care a fost super la vremea lui, un boiler, un toaster,un casetofon f. vechi;
Ada: asta cu pantofii e un simptom specific al femininelor, nu tre sa te ingrijorezi.
Mda si eu am aceiasi problema..doar ca mai vine cate unu..si imi subtilieaza din lucruri..cand vad ca nu mai sunt fac spume..sparg urlu..atat am si eu pe lume si alea imi sunt luate…dar tot e bine..mai bine furate decat sa le arunc eu
Pentru acuratetea informatiei tin sa specific ca-casa-mi nu arata ca un bazar.
Un numar moderat de maruntisuri stranse in cateva recipiente inseamna pentru mine mult prea mult. Nu suport maruntisurile, dezordinea, sint iubitor al spatiilor largi. Ma enerveaza maruntisurile si cand le am in buzunare ori in masina.
De-aia scriitura poate e exagerata…
@ Ada E un indiciu clar ca ai umblat prea mult desculta cind erai mica.
Boala grea asta cu pantofii/gentile/tzoalele. Cind am bani cumpar cu stiva. Cind am mai putini ma duc la fast-food-ul tzoalelor si pantofilor din Otopeni. Tot cu stiva plec de-acolo. Am prieteni care m-au poreclit “Elodia”. Nu stiu daca sa ma simt onorata sau ororata.
@ sys daca-ti placu ideea cu bricolajul iti livrez un bonus: poti sa faci un tablou-casuta cu banutii aia ( daca vrei sa-i si pastrezi intacti ii lipesti cu scoci dublu-adeziv ), mai faci si niste floricele din plastelina sau cu creta pe linga. Iese frumos. 3D, asa. Sau o spirala pe fond rosu. Sau un ceas. Zic si eu.
Miorlaupufos, ma coplesesti cu-atatea idei; acu’ nu mai am rabdare, tre sa m-apuc sa fac ceva cu banutii aia; mersi.
@Miorlaupufos: Oi fi umblat desculta? Nu-mi aduc aminte, decat sa fi facut asta cu mare placere pe la tara vara.
Hmmm… toale ca toale, pantofii ma omoara!
Punea-ma s aaleg intre cele doua si clar aleg pantofi! La fast-food-ul ala n-am gasit niciodata ceva care sa ma dea pe spate. Sunt mult mai calculata acum, nu cumpar cu stiva, ma gandesc daca am nevoie, daca am cu ce asorta si daca am unde sa port respectivul lucru.
In rest, o termin psihic pe mama cu nimicuri gen suveniruri, magneti de frigider, atat, alte farfuriute si breloace si nebunii nu ma pasioneaza.
Datul hainelor la rude sau oameni sarmani e la ordinea zilei…
@ Ada pai asta e si ideea cu fast-food-ul.Ca nu gasesti chestii care sa te dea pe spate ( desi eu am avut noroc mai de fiecare data ) dar la o adica ai da citiva firfirei pe ele.
Meteahna mea cu tzoalele e alta. Am niste ancore negative legate de haine. Daca traiesc un eveniment nasol, automat asociez hainele pe care le purtam atunci cu evenimentul respectiv. Si uite asa au disparut din dulapurile mele o gramada de haine care mai de care mai misto.
Asa sunt si eu
), cateodata s-a intamplat sa il iau din cosul de gunoi, obiectul respectiv si le tin intr-o valiza de armata:)) si restul in vitrina… amintiri care “vorbesc” frumos:D
‘neata.
Lasa, Dono, asteapta tu pana vine un bebe care o sa inceapa sa traga de toate sertarasele si sa deschida toate cutiile si cutiutele, atunci sa vezi cate idei iti vin ce sa faci cu ele !
@Miorlaupufos: Interesanta mateahna ta, dar si costisitoare. Nu te contrazic, poate ca faci bine ce faci debarasandu-te de lucrurile pe care le consideri negative.
Am si eu nebunii de-astea o gramada, tot asa venite din feng-shui: sa n-am colturi in preajma, sa n-am grinzi deasupra capului, sa am mereu ceva albastru la mana (culoarea preferata), si tot felul de alte chestii.
meteahna * (scuze)
Dragii mei, imi iau zborul, plec sa ma lupt cu traficul, ne citim mai pe seara!
Am vazut candva, la una din emisiunile lui Oreste, un nene specialist in energii care spunea ca, de regula, obiectele pastreaza in ele cate o farama din energiile tuturor oamenilor care le-au avut, sau atins. Tipul vorbea de colectionari, de anticariate etc. Acum, nah, eu nu ma pricep, dar cred ca monedele, avand in vedere prin cate maini trec,nu cred ca ar fi cele mai potrivite obiecte de pastrat. In rest, banuiesc ca majoritatea din noi avem astfel de obiceiuri “nesanatoase”.
Mie imi plac foarte tare cam toate ustensilele care tin de aromaterapie. Am colectie de vase, de suporturi pentru lumanarele sau betisoare parfumate, de betioase cu diferite arome etc. ‘Mnealui se mai crizeaza uneori din pricina lor. Si tot asa am ajuns sa fac, ca tine, Dono. Le pun in cutii de pantofi, ca doar am destule, (hehe, le salut pe fetele din gasca!) si le vâr si eu prin ce colturi am loc. Mai nou, pe sub sifonier.
Ideea e ca toate au fost noi, deci “traficul” lor prin alte energii a fost relativ redus. Oricum, nu prea am dat mare importanta acestui lucru.
Si, a propos de “achizitii”, daca intr-un magazin de pantofi petrec cam 2 ore, sa ma vedeti cand intru in bamboo, magazinul de decoratiuni.
Tz tz tz… ma lasarati acolo sa astept un raspuns si voi ati dat pagina… Mai mai mai, ce oameni !!!
metalice, pagina s-a dat de 7 ore… tz tz tz…
Poate de vina sa fie sentimentul de singuratate. Un obiect care iti aminteste de o clipa magica, doar uitandu-te la el, retraiesti momentul cu intensitate.
Doar sa-ti amintesti, din senin peste ani si ani fara acel obiect, totul pare mai gol.
In schimb, sa-ti amintesti si sa pui mana pe acel obiect … Simturile tactile nu ne inseala, iar ele ne duc la sentimente. . .
Psilohofica de mine
bine ca ai scris ceva, ma apucasera mancarimile ca nu am cetit ceva “actualmente”.
Pag 69. Lenea , cucoana mare, dar paginile raman deschise pe laptop
Lidia, chiar nu-i cazul de singuratate la mine
Dar poate-i valabil pentru altii.
Mda. Am scris numai prostii, se vede ca am avut o zi taaaareeee grea si azi. A trecut!
Si pe buna dreptate, nu pot sa-l combat. Asa e cand bagi comentariile “pe sub mana” si le faci din “bucati”, pe furate, intre doua ochiade aruncate de “binevoitori”)
(are sburlea ce incondeia, cand s-o apuca sa citeasca!
Dat pagina. V-am scris o poveste.
buna seara…
draga dono eu am colectat cartele si abonamente de tren si de metrou din liceu plus multe alte chestii…cand am plecat de acasa,doamna mama a avut o grija:sa la dea foc la toate…am plans sincer…acum ca sunt si eu la casa mea,si am ceva bucatele si chestiute de peste tot…le inmagazinez ordonat sub forma de gramada sub pat in cutii de plastic!
ghici ce? si iubitul/sotul are acelasi obicei,dar el e mai select:brichete si brichete…lol
xx
scuzati, miorlaupufos si ada, despre ce fast-food de toate si pantofi vorbiti. e musai sa-mi iau o rochie si o sanda, si nu ma dau banii afara din casa, cat sa ma duc la mall.
@Ady: Ala de-i zice in franceza “pret mic”… undeva la Otopeni. Mai mult nu pot sa zic, nu de alta dar fac reclama.
aha. merci. daca e vorba de ala la care ma gamdesc eu, sunt vreo cateva si in orasul lui bucur.
si eu adun zeci de nimicuri si in fiecare an fac curatenie pt a mai arunca din ele. dar, evident ca niciodata nu reusesc. dar am descoperit cea mai buna metoda, rog pe cineva sa ma ajute,moral desigur.sa stea langa mine si sa ma convinga macar cu 2-3 maruntisuri la curatenie…cele mai putin importante daca se poate spune asta despre amintiri.
……ce scriere grozava!
E ceva talent p-aci! Mi-a placut tare mult!