Noduri si semne

Sint din ce in ce mai convins ca nimic nu se intampla…intamplator. Adeseori m-am intrebat cum un cablu se poate innoda mult mai tare decat as putea eu sa-l innod vreodata. Fara ca eu sa-l ating. El, cablul, e singur, sa zicem in buzunarul unei genti. Il scot cu trei noduri pe el, unul mai marinaresc decat celalalt. Bineinteles ca acest lucru se intampla atunci cand ma grabesc mai tare si vreau sa pun in functiune aparatul atasat de acel cablu. Desfacerea nodului imi ia destul de mult si imi mananca fantastic de multi nervi. Si intrebari retorice. As face la fel ca un stramos al meu, un pic mai celebru decat mine, ca Alexandru cel Mare. Care nu a putut desface Nodul Gordian si l-a taiat. Daca eu as taia cablul respectiv nu as cuceri Asia. Ci as ramane doar fara laptop sau incarcator de telefon mobil. 

Sint sigur ca o forta mai presus de orice, o inteligenta suprema, dicteaza aceste lucruri. Ca semne pentru mine, avertizari, sau pedepse pentru viata asta sau unele anterioare. In ultimele doua zile am patit doua chestiuni care mi-au intarit aceste convingeri.

Cum ar veni duminica. L-am ajutat pe G.P. sa se instaleze intr-un apartament. I-am dus si o veioza, pe care am montat-o. Urmariti cu atentie desfasurarea evenimentelor. Terminam treaba, dam sa plecam. Bag mana in buzunar sa-mi scot bricheta. Sa-mi aprind o tigara. Nu am bricheta. Tin la ea, e urmasa unei brichete similare primita cadou de la nevasta-mea. Pe care am pierdut-o. Bricheta, nu nevasta. Din fericire. Totusi unde-i bricheta?! Ma uit de jur imprejur. Nu-i. Apartamentul aproape gol. In apartament doar gentzile lui G.P., televizorul, o saltea si veoiza. Unde-i bricheta? Parca am manevrat pe la veioza…Ma uit la veioza…Are o ”talpa” rotunda. Sub care s-ar putea ascunde o bricheta. Ridic talpa, bricheta era acolo. Acum ma intreb: cand mi-a cazut din buzunar, pe parchetul gol, fara sa o aud?! Cum a intrat singura, sub talpa veiozei?! E un semn?! Posibil da. Pentru ca din nou intentionez sa ma las de fumat. Voi lua semnul in serios.

Azi dimineata. Vreau sa plec spre serviciu. In graba. Am intarziat citind despre voi. Iar nu-mi gasesc cheia. Unde mi-e cheia de la masina?! O caut in toate locurile ei obisnuite. Pe etajera in bucatarie, pe masuta in living. Nu-i. In buzunarele pantalonilor. Nu-i. In baie. Nu-i. Baia doi. Nu-i. Celelalte camere. Nu-i. Ma uit peste tot pe jos. O fi cazut. Pe sus. S-o fi inaltat la ceruri. Ajung chiar sa ma uit in canile din chiuveta. Nu-i. Pe terasa. Unde poate fi pe terasa?! Am stat aseara de povesti pe terasa. Pe bancuta. Ma uit. Nu-i. Pe bancuta e o perna. Nu-i la locul ei. Locul ei e in capatul bancutei. Acum e pe mijloc. O ridic. Cheia era acolo. Injur. Ma intreb: cum a putut sa-mi cada din buzunar fix acolo?! Nu erau aceiasi pantaloni ca in cazul brichetei. Si cand s-a tarat perna de la locul ei, ca sa se aseze confortabil pe cheie?! De ce fix pe cheie?! E un semn. Intentionez sa vand masina sa-mi iau alta. Masina nu vrea sa fie vanduta. Si-mi trimite semne.

Da, nimic nu se intampla…intamplator. Fiti atenti la semne. Aveti grija la noduri. Va pupa Alexandru cel Mic.